Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[lidiap]

am uitat ceva ce ma doare si mai mult: nu reusesc sa-mi gasesc un parinte duhovnic; simt ca in acest moment acesta ar fi lucrul de care am nevoie; ceea ce fac pentru a dobandi iertarea pacatelor fac dupa gandirea si simtamintele mele (si citind cuvintele de invatatura ale marilor parinti am vazut ca fac bine) dar m-am apropiat de o "bariera" dincolo de care nu pot trece de una singura si sunt constienta ca am nevoie de ajutor;

[metanoia2]

Odata cu copilul vine si rezolvarea situatiei materiale. Nu iti programa copilul daca iti permiti sa il ai sau nu, lasa sa se faca voia lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu iti va da copil iti va da si mijloace materiale sa va sustineti si mai mult de atat. Cu Doamne ajuta inainte!

[windorin]

În prealabil postat de metanoia2

Odata cu copilul vine si rezolvarea situatiei materiale. Nu iti programa copilul daca iti permiti sa il ai sau nu, lasa sa se faca voia lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu iti va da copil iti va da si mijloace materiale sa va sustineti si mai mult de atat. Cu Doamne ajuta inainte!

Adevarat. Copilul este un dar al lui Dumnezeu, iar nu rezultatul unei intamplari, ceva la noroc sau la nimereala.
Este insa nevoie de credinta si de curaj spre a te lasa in mana lui Dumnezeu.
Si tocmai acest curaj al credintei il asteapta Domnul si'l rasplateste.

[lidiap]

Va multumesc din suflet. Asa ma gandeam si eu, ca nu ar trebui sa ma mai gandesc atat de mult la partea materiala (sau sa o las sa-mi domine deciziile). Sper sa-mi conving si sotul. Ar fi cea mai mare bucurie pentru noi.
Inca o data va multumesc si sa ne ajute Cel de Sus pe toti.

[emanouela]

am o prietena care din aceleasi considerente a amanat sa ramana insarcinata, acum sunt vre-o 2 ani de cand se chinuie sa ramana...tine cont ca un copil nu intotdeauna vine cand vrei tu si mai tine cont ca un copil isi alege parintii, oricat de straniu ar suna. multa bafta

[emanouela]

PS. eu nu am necazuri sau poate am...momentan am insa cea mai mare bucurie, un copil de 2 luni care ma face sa nu ma gandesc la necazuri.

În prealabil postat de emanouela

PS. eu nu am necazuri sau poate am...momentan am insa cea mai mare bucurie, un copil de 2 luni care ma face sa nu ma gandesc la necazuri.

Sa creasca mare, sanatos si frumos la suflet si la trup si sa-ti umple sufletul de bucurie cat veti trai.

[anna21]

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

[metanoia2]

Trebuie sa fii buna dar si dura. Din pacate daca tolerezi rautatile oamenii au impresia ori ca esti prost ori slab de aceea trebuie sa te impui spunand de exemplu: sunt sigura ca perfectiunea ta nu poate tolera imperfectiunea mea, dar totusi devii plictisitor facand intotdeauna aceleasi remarci", sau "se putea sa nu existe un ecou rautacios din partea ta?" sau "ai putea sa ma scutesti macar uneori de remarci inutile" sau esti ca o nevasta rautacioasa"; as pune aici un emoticon care rade daca as avea de unde.
Ideea este sa observe ca si tu ai putea sa faci la fel dar esti suficient de inteleapta sa nu o faci.
E reteta sigura.
Spor la treaba, nu are folos duhovnicesc ceva pe care nu il poti rabda cu dragoste pentru Hristos deci decat sa te impovarezi ca este peste puterile tale e mai bine sa il pui cu botul pe labe.
Vezi fac si eu pe desteapta ca intelepciune n-am.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

Cum nimeni nu e perfect, dar tine si de educatie faptul ca pornirile rautacioase trebuiesc controlate...ii poti gasi punctul slab si lovi sub centura. E un mod de a sublinia faptul ca nimeni nu este perfect si ca trebuie sa aiba grija la modul cum te abordeaza, pentru ca poti fi si tu periculoasa desi nu iti sta in fire si deci ar fi mai indicat sa nu te subestimeze