Darurile magilor

[George.m]

Cei trei magi veniti sa se inchine Imparatului nascut in pestera din Betleem au adus daruri: aur, smirna si tamaie. E foarte interesant simbolismul acestora.
Pruncul Iisus primeste aur, facandu-se trimitere la demnitatea Lui imparateasca.
Smirna era folosita la ungerea trupurilor celor morti. Primita de Iisus, ne aduce aminte de moartea Sa pentru noi, pentru mantuirea noastra. El e Arhiereul Suprem, care Se aduce pe Sine Jertfa Tatalui.
Tămâia arata ca este Dumnezeu Adevarat.


Am inteles ca darurile magilor se pastreaza la Manastirea Sfantul Pavel din Sfantul Munte. Acestea au fost aduse la mănăstire de împărăteasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit să-i dea de soție sultanului Murad al II-lea pe fiica lui, Maro.
Sultanul i-a îngăduit să trăiască în credința creștinească. Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima soție, ca pe copilul ei. Mai târziu, acest Mahomed va cuceri Constantinopolul.

Evlavioasa Maro, gândindu-se și la moartea sa, a cerut voie sultanului să se retragă undeva la liniște. Sultanul i-a îngăduit să meargă la Seres, în Grecia. În 1470, Maro a venit cu corabia la Sfântul Munte, la limanul Mănăstirii Sfântul Pavel. Adusese cu ea darurile Magilor, pe care voia să le dăruiască mănăstirii.

A coborât din corabie și se îndrepta spre mănăstire ducând în brațele sale acele daruri. I-au ieșit în întâmpinare starețul împreună cu preoții, îmbrăcați în veșminte. La jumătatea drumului care duce spre mănăstire și unde astăzi se află un paraclis, s-a auzit deodată o voce femeiască venind din înălțimea cerului și zicând: „Maro, oprește-te! Să nu mergi mai departe! De aici începe împărăția altei Regine, a Împărătesei cerurilor, a Doamnei Născătoare de Dumnezeu, îngrijitoarea, acoperitoarea, doctorul și păzitoarea Sfântului Munte".
Auzind aceste cuvinte împărăteasa Maro s-a oprit înspăimântată. Apoi, dăruind sfintele daruri și celelalte odoare pe care le adusese starețului și părinților, s-a întors la corabie, nevrând să o mai supere pe Maica Domnului, Stăpâna acestui loc sfânt.