Despre discriminare

Din cauză că poartă îmbrăcăminte simplă şi modestă, lucrează într-un domeniu de activitate văzut de ceilalţi ca fiind lipsit de valoare, este introvertit, are o boală vizibilă sau multe altele, un om este catalogat de ceilalţi ca nefiind demn de atenţie, încredere sau respect. Ca urmare, acesta îşi plânge de milă, se îmbolnăveşte sau pierde iubirea şi încrederea faţă de aproapele sau de sine, îl/se judeca.

Ce trebuie să facă un om care este discriminat în cadrul unui colectiv profesional sau social? Cum să facă faţă presiunilor psihologice fără a periclita sănătatea sufletului şi a trupului?

[adam000]

Sa se roage la Dumnezeu ca Dumnezeu sa ii arate iubirea Lui! Ca nu exista iubire mai mare decat a Lui Dumnezeu! Iubirea Lui Dumnezeu umple tot, vindeca tot, sterge orice lacrima si este vestnica, asa ca Lui sa i se roage sa ii vindece El aceasta durere, sa il roage pe Dumnezeu sa plineasca El golul din sufletul acelui om care nu simte iubirea oamenilor.
Ca iubirea oamenilor (chiar atunci cand este si e maxima), e imperfecta, e schimbatoare, egoista, e tradatoare, e interesata, e amestecata cu iubire de sine. Numai iubirea Lui Dumnezeu e neschimbatoare, numai Dumnezeu nu il lasa pe om, numai iubirea Lui e perfecta. Numai iubirea Lui Dumnezeu e adevarata iubire.
Omul care simte iubirea Lui Dumnezeu stie ca asa ceva de la oameni n-o sa gaseasca niciodata, ca nici nu mai are rost sa caute sau sa astepte de la oameni asa ceva, ca de la oameni oricum n-o sa gaseasca adevarata iubire, ci doar o iubire amestecata cu interes, cu egoism, pt ca iubirea oamenilor nu e perfecta. Omul care simte iubirea Lui Dumnezeu constientizeaza ca nici nu mai are nevoie de iubirea oamenilor, ca iubirea Lui Dumnezeu plineste tot.
Sa o ceara prin rugaciune, caci iubirea Lui Dumnezeu e un dar.
E un dar pe care El deja ni l-a dat, doar ca noi nu-l percepem din cauza pacatelor noastre cred. Asa ca sa-l ceara prin rugaciune sa ii dea Dumnezeu sa simta iubirea Lui.

În prealabil postat de lrina Georgeta

Din cauză că poartă îmbrăcăminte simplă şi modestă, lucrează într-un domeniu de activitate văzut de ceilalţi ca fiind lipsit de valoare, este introvertit, are o boală vizibilă sau multe altele, un om este catalogat de ceilalţi ca nefiind demn de atenţie, încredere sau respect. Ca urmare, acesta îşi plânge de milă, se îmbolnăveşte sau pierde iubirea şi încrederea faţă de aproapele sau de sine, îl/se judeca.

Ce trebuie să facă un om care este discriminat în cadrul unui colectiv profesional sau social? Cum să facă faţă presiunilor psihologice fără a periclita sănătatea sufletului şi a trupului?

Sa stiti ca astfel de oameni sunt la tot pasul.Problema e chiar la ei si la ei este si rezolvarea. Nu la cei din jur.Acesti oameni se marginalizeaza singuri.Sunt atat de complexati si frustrati de imbracamintea lor, de locul de munca, de boala care sufera,incat se autoizoleaza,dand vina pe cei din jur.

Sa stiti ca am vazut astfel de oameni si foarte iubiti de cei din jur si foarte apreciati.Pentru ca sunt atat de deschisi si sinceri si isi duc crucea cu atata demnitate si zambet,incat iti impun respect.:-)

Deci solutia este schimbarea atitudinii acelui om la care faceti referire.Schimbandu-se atitudinea lui fata de cei din jur, se va schimba si atitudinea celor din jur fata de el.

Intotdeauna cand ceva nu merge in viata, trebuie sa aruncam o privire mai intai asupra noastra.Si aici sa schimbam ceva.

[adam000]

Dumnezeu sa te ajute Melissa in toate cele bune si care iti sint tie de folos! Sa fi cu Dumnezeu!

În prealabil postat de Melissa

Sa stiti ca astfel de oameni sunt la tot pasul.

Astfel de oameni sintem noi, Melissa, in ambele sensuri. Sintem noi toti, chiar daca nu ne dam seama de asta.
Noi sintem in acelasi timp si cei ce nu oferim atentie, respect, iubire cuvioasa si smerita fata de semeni, si in acelasi timp sintem si cei ce ne plingem de mila, ne simtim raniti (de fie sarim in sus, fie ne plingem de mila), complexati, frustrati, dam vina pe ceilalti, judecam, etc.
Pt ca iubirea noastra a oamenilor e imperfecta, e amestecata cu patimi, cu iubire de sine, egoism si mandrie, chiar daca nu ne dam seama de asta.

În prealabil postat de adam000

Dumnezeu sa te ajute Melissa in toate cele bune si care iti sint tie de folos! Sa fi cu Dumnezeu!

Multumesc din suflet si iti doresc si tie si tuturor semenilor nostri, la fel!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de adam000

Astfel de oameni sintem noi, Melissa, in ambele sensuri. Sintem noi toti, chiar daca nu ne dam seama de asta.
Noi sintem in acelasi timp si cei ce nu oferim atentie, respect, iubire cuvioasa si smerita fata de semeni, si in acelasi timp sintem si cei ce ne plingem de mila, ne simtim raniti (de fie sarim in sus, fie ne plingem de mila), complexati, frustrati, dam vina pe ceilalti, judecam, etc.
Pt ca iubirea noastra a oamenilor e imperfecta, e amestecata cu patimi, cu iubire de sine, egoism si mandrie, chiar daca nu ne dam seama de asta.

Foarte adevarat.:-)

[Yasmina]

În prealabil postat de Melissa

Sa stiti ca astfel de oameni sunt la tot pasul.Problema e chiar la ei si la ei este si rezolvarea. Nu la cei din jur.Acesti oameni se marginalizeaza singuri.Sunt atat de complexati si frustrati de imbracamintea lor, de locul de munca, de boala care sufera,incat se autoizoleaza,dand vina pe cei din jur.

Sa stiti ca am vazut astfel de oameni si foarte iubiti de cei din jur si foarte apreciati.Pentru ca sunt atat de deschisi si sinceri si isi duc crucea cu atata demnitate si zambet,incat iti impun respect.:-)

Deci solutia este schimbarea atitudinii acelui om la care faceti referire.Schimbandu-se atitudinea lui fata de cei din jur, se va schimba si atitudinea celor din jur fata de el.

Intotdeauna cand ceva nu merge in viata, trebuie sa aruncam o privire mai intai asupra noastra.Si aici sa schimbam ceva.

Foarte adevarat Melissa,exact asa este,nimeni nu ne poate rani fara voia noastra!

[sophia]

Doamne cum puteti gandi!
V-a ferit Dumnezeu sa treceti prin asa ceva pana acum probabil, caci altfel ati fi inteles ce intreaba fata.

Unii poate ca se marginalizeaza singuri, dar majoritatea celor afectati, nu.
Oamenii sunt asa cum sunt si mai multe nu spun. Pe cine mai intereseaza de cel de langa el?
Da, asa cum spune Adam00, trebuie sa ne rugam. Macar cu Dumnezeu si Maica Sa si cei ai lor suntem, deci nu suntem asa singuri.
In rest depinde de firea noastra, de probleme, de mediu.
Daca vrem sa "deschidem fereastra" spre lume, atunci trebuie s-o facem, sa mergem spre oameni.
Daca nu vrem asta, atunci ne facem mediul nostru, sau ne cautam locuri si oameni unde ne simtim bine, ne refugiem in preocupari care ne plac: plimbari, citit, muzica, animale, plante, biserica etc.
Iar la serviciu este greu, mai ales ca ne petrecem acolo atatea ore.
Daca putem sa ne schimbam putin...mai aranjati putin, haine mai placute la vedere.
Nu sunt in masura sa raspund. Si eu am nevoie de asa sfaturi.
Depinde si in ce tara locuim, ca in strainatate este si mai greu.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Doamne cum puteti gandi!
V-a ferit Dumnezeu sa treceti prin asa ceva pana acum probabil, caci altfel ati fi inteles ce intreaba fata.

Unii poate ca se marginalizeaza singuri, dar majoritatea celor afectati, nu.
Oamenii sunt asa cum sunt si mai multe nu spun. Pe cine mai intereseaza de cel de langa el?
Da, asa cum spune Adam00, trebuie sa ne rugam. Macar cu Dumnezeu si Maica Sa si cei ai lor suntem, deci nu suntem asa singuri.
In rest depinde de firea noastra, de probleme, de mediu.
Daca vrem sa "deschidem fereastra" spre lume, atunci trebuie s-o facem, sa mergem spre oameni.
Daca nu vrem asta, atunci ne facem mediul nostru, sau ne cautam locuri si oameni unde ne simtim bine, ne refugiem in preocupari care ne plac: plimbari, citit, muzica, animale, plante, biserica etc.
Iar la serviciu este greu, mai ales ca ne petrecem acolo atatea ore.
Daca putem sa ne schimbam putin...mai aranjati putin, haine mai placute la vedere.
Nu sunt in masura sa raspund. Si eu am nevoie de asa sfaturi.
Depinde si in ce tara locuim, ca in strainatate este si mai greu.

Dar cum putem sa gandim?......
Simplu,eu cand raspund pe forum imi fac o sumara analiza,eventual ma raportez si la exemplul personal,daca a fost sa am cunostiinte despre o intamplare similara sau cat de cat aproape...in felul asta dau un raspuns cat mai sincer,nu povesti,nu eseuri pt delectat oamenii!

Dvs din cate am mai observat pe aici,aveti o inclinare spre pesimism,nu-i problema mea,doar o constatare...

Parintii mei au ramas someri dupa revolutie,datorita inchiderii unor site-uri importante de tehnologie din tara,am avut o adolescenta foarte saraca,dar nu am fost marginalizata de catre colegi,din contra am avut o gramada de prieteni,unii dintre ei putrezi de bogati.De cand ma stiu,mi-am facut haine,chiar din nimic-ulterior am urmat Designul Vestimentar :)
Hainele chiar daca sunt saracacioase,trebuie sa le porti curate si sa miroasa frumos;daca-ti plangi mereu de mila si te victimizezi,vei fi ocolit chiar imbracat in Versace;in tot ce faci atitudinea este f importanta.
Nu trebuie sa ai mania vinovatiei ca te-ai nascut intr-o familie saraca sau au saracit intre timp,nu este vina ta,sunt doar imprejurari ale vietii pe care nu le putem stapani cand venim pe lume cum nu ne putem stabili nici frumusetea...DAR NE PUTEM STABILI UN DESTIN SI O ATITUDINE PLACUTA.

Acum ma aflu departe de tara;am avut oarece experienta discrinatorie in ceea ce priveste originea mea,faptul ca nu sunt bastinasa-insa asta nu tine de aspectul meu,de inzestrari sau insusiri,chiar daca am fost prietenoasa si deschisa nu am obtinut prietenia sau acceptarea unor oameni rautaciosi,fricosi.
Ce faci in situatia asta?Rugaciunile catre Dumnezeu sunt f importante iar relatia cu cei care te asupresc trebuie sa fie fara pata,adica sa nu-i urasti(ceea ce este f dificil),ajutorul Divin nu va intarzia sa apara luand diferite forme,mutarea persoanelor respective sau a ta din cercul cu pricina.

[George.m]

În prealabil postat de lrina Georgeta

Din cauză că poartă îmbrăcăminte simplă şi modestă, lucrează într-un domeniu de activitate văzut de ceilalţi ca fiind lipsit de valoare, este introvertit, are o boală vizibilă sau multe altele, un om este catalogat de ceilalţi ca nefiind demn de atenţie, încredere sau respect. Ca urmare, acesta îşi plânge de milă, se îmbolnăveşte sau pierde iubirea şi încrederea faţă de aproapele sau de sine, îl/se judeca.

Ce trebuie să facă un om care este discriminat în cadrul unui colectiv profesional sau social? Cum să facă faţă presiunilor psihologice fără a periclita sănătatea sufletului şi a trupului?

E foarte greu, nespus de greu cand cei din jur te vad fara nicio valoare, bun de nimic. La mijloc trebuie sa fie opera diavolului, care incearca necontenit sa ne tulbure.
Ne pot ajuta foarte mult, in astfel de situatii: spovedania, sfatul Parintelui Duhovnic, impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos, participarea la slujbe, rugaciunile personale.

În prealabil postat de Yasmina

daca-ti plangi mereu de mila si te victimizezi,vei fi ocolit chiar imbracat in Versace;in tot ce faci atitudinea este f importanta.

Foarte adevarat draga mea.Aici este esenta problemei.