Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

In materialul prezentat de colegul nostru dr. Victor Ardeleanu, se precizeaza undeva ca Parintele Arsenie ar fi avut un duhovnic "mort de 200 de ani".
Trec peste folosirea acestei "informatii" in scop evident de denigrare si intreb: oare este singurul caz de acest fel cunoscut in Ortodoxie?
Din cate imi amintesc (deocamdata nu am vreun text sub ochi), am mai intalnit acest lucru care, desigur, este surprinzator pentru bunul simt / pentru cunostintele noastre comune.
O astfel de precizare, ca un om ar avea duhovnic decedat, trezeste reactii firesti de nedumerire si chiar teama. Pare bizar, pentru unii morbid si infricosator.

Totusi, imi amintesc acum cu precizie ca intr-o carte a carei paternitate se revendica a fi tocmai mediul monastic athonit, anume in Pelerinul Rus, personajul principal are parte in mod regulat de povatuire duhovniceasca din partea duhovnicului sau raposat. Intr-una din scene, de pilda, aflam ca in vise duhovnicul il indruma pe ucenic spre un anumit text si chiar ii insemneaza cu carbunele locul din carte unde sa citeasca. La trezirea din somn ucenicul gaseste chiar carbunele asezat pe carte, la pagina respectiva...

In alte carti duhovnicesti aflam ca unii credinciosi, dintre care multi barbati imbunatatiti, aveau frecvent parte de legaturi cu duhovnicii lor raposati, cu sfintii etc.

Asadar, de unde aceasta "acuzatie" adusa Parintelui Arsenie? In fond, ce e asa neobisnuit aici, cata vreme monahul Arsenie nu e nici primul si, se pare, nici ultimul care a avut o legatura reala, vie, duhovniceasca cu un povatuitor din ceata nevazuta a dreptilor?

M-as bucura ca si domnul doctor sa dea un raspuns lamuritor, daca se poate, in aceasta chestiune.