În prealabil postat de cezar_ioan
Abramburico, lasă țigările și alcoolul măcar când intri pe forum, că te zăpăcești de tot la conștiință. Zău așa, micuțo...
Uite, când te trezești din intoxicație (Doamne ajută!) caută să citești ce îți scriu aici:
În relația cu duhovnicul, pentru a căpăta un oarecare folos, primul pas e să te așezi într-o poziție de receptivitate a celor cu folos. Adică, mai întâi îți face curățenie în tine, te așezi în "inima înfrântă și smerită" și, cu foamea și setea credinciosului de Hristos, mergi așa la duhovnic. Te raportezi la duhovnic așa cum te-ai raporta la Dumnezeu.
Dacă ți-ai făcut în prealabil loc în suflețel pentru cuvântul Domnului, atunci vei găsi că duhovnicul e minunat, că vorba lui e tămăduitoare și sfântă, că duhovnicul e blând și bun chiar când te mustră, spre folosul sufletului tău, că, în fine, ești copilul protejat și iubit de un adevărat părinte.
Dar dacă te duci ca o capră în sfânta biserică, dacă ai inima învârtoșată și împuțită de la amestecul grețos al prostiei și mândriei, dacă te crezi luceafărul zilei și piatra prețioasă a lumii, dacă îl vezi pe duhovnic ca pe un ins oarecare, atunci, Hristos Însuși de ti-ar apărea înaintea ochilor, vei zice că-i un oarecare iar tu ești prea-lumina lumii.
Asta spuneam acolo, copilă, că modul cum îl vezi și cum îl resimți pe sfințitul slujitor al Domnului, trece mai întâi prinlăuntrul tău, prin starea de curăție (mai mare sau mai mică) a cugetului și inimii tale.
Când privești printr-un ciob noroit, până și soarele îți pare negru.
Sora care povestea mai sus a avut parte de frumusețea relației duhovniceși pentru că a pășit în biserică așa cum se cuvine unui creștin: cu gând de pocăință, cu smerenie, cu duhul umilit, inima înfrântă și smerită.
Acum ți se pare mai pe înțeles, oare? Are sens pentru tine? Eu unul m-aș bucura să ți se pară cu înțeles bun.
Doamne ajută, păpădie firavă! Caută să fii mai cuminte, copilă...
|