De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?

În prealabil postat de N.Priceputu

Te-ai săturat de viaţă pentru că nu găseşti sens în ea. Şi nu-l găseşti pentru că, probabil, nu-l cauţi bine. Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile. Viaţa nu e a noastră; e un dar. De aceea nu avem voie să ne-o luăm, pentru că nu noi ne-o dăm, şi de aceea suntem şi datori să facem ceva cu ea.

Venim în lume cu darurile lui Dumnezeu. El aşteaptă ceva de la noi; de la fiecare altceva. De noi ţine să înţelegem ce vrea El şi cum Îi răspundem. Nu trebuie să ne plângem de ceea ce am primit; ceea ce ai poate că e mult mai mult decât ce au alţii. Nu contează ce ai, ci ce dai.

Poate că nu poţi ajuta pe cineva material, dar poate că este lângă tine cineva care are nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Sau poate ai un dar al tău, o vocaţie pe care trebuie să o lucrezi. Inima trebuie să te îndemne către ceva: să ajuţi, să creşti sau/ şi să educi copii, să înveţi despre viaţă ca să ai învăţătură de oferit celor debusolaţi...

Viaţa capătă sens atunci când trăieşti pentru cineva; când te dăruieşti, până la uitare de sine. Lui Dumnezeu sau oamenilor; sau lui Dumnezeu şi oamenilor. Şi îşi pierde sensul atunci când te preocupi de tine, de viaţa ta, de binele tău. Cine îşi pune în minte să fie fericit aproape sigur va fi nefericit; cine caută fericirea altcuiva o va găsi pe a sa.

Ma voi gandi la asta.

În prealabil postat de N.Priceputu

Te-ai săturat de viaţă pentru că nu găseşti sens în ea. Şi nu-l găseşti pentru că, probabil, nu-l cauţi bine. Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile. Viaţa nu e a noastră; e un dar. De aceea nu avem voie să ne-o luăm, pentru că nu noi ne-o dăm, şi de aceea suntem şi datori să facem ceva cu ea.

Venim în lume cu darurile lui Dumnezeu. El aşteaptă ceva de la noi; de la fiecare altceva. De noi ţine să înţelegem ce vrea El şi cum Îi răspundem. Nu trebuie să ne plângem de ceea ce am primit; ceea ce ai poate că e mult mai mult decât ce au alţii. Nu contează ce ai, ci ce dai.

Poate că nu poţi ajuta pe cineva material, dar poate că este lângă tine cineva care are nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Sau poate ai un dar al tău, o vocaţie pe care trebuie să o lucrezi. Inima trebuie să te îndemne către ceva: să ajuţi, să creşti sau/ şi să educi copii, să înveţi despre viaţă ca să ai învăţătură de oferit celor debusolaţi...

Viaţa capătă sens atunci când trăieşti pentru cineva; când te dăruieşti, până la uitare de sine. Lui Dumnezeu sau oamenilor; sau lui Dumnezeu şi oamenilor. Şi îşi pierde sensul atunci când te preocupi de tine, de viaţa ta, de binele tău. Cine îşi pune în minte să fie fericit aproape sigur va fi nefericit; cine caută fericirea altcuiva o va găsi pe a sa.

Foarte adevarat ! Sper sa fie de folos multora acest mesaj al tau!

[glykys]

În prealabil postat de Mflory

Spun ce simt in fiecare zi tot mai intens de la un timp.M-am saturat de viata, tu nu?
Dar inca mai traiesc.Realizez ca ma mint zilnic .."maine va fi mai bine, ai o noua sansa"..La ce?

Vreau sa traiesc ca un om bun, tot ce fac incerc sa fie bine, dar ce e rau si ce e bine?Tu crezi ca stii ce e bine in viata?De multe ori deciziile pe care le-am luat crezand ca fac bine, s-au schimbat pe parcurs.Realizez ca pana la urma, ori te stradui sa fii bun si traiesti in minciuna, caci nu e posibil, ori traiesti in voia soartei si dk s intampla sa faci bine, poti sa te bucuri..sa te mandresti.Cine sa te aprecieze, sau nu ai nevoie de ele?(aprecieri)
Alta minciuna.Am observat ca oricine face un bine are asteptari, pe plan spiritual sau poate material.M-am saturat de nebunia, de suferinta din fiecare zi in care muncesc(cred eu cinstit)si castig putini bani pe care as vrea sa-i pastrez si sa-mi fac un viitor, dar pe de alta parte vad k acum este foarte mare nevoie, cand cei de langa mine ma ajuta, eu stiu ca nu le dau mult..dar incerc.
Vin acasa si ma pun pe pat, as vrea sa plang, dar la ce bun?As face poate si pe altii sa planga..Ma prefac ca dorm gandindu-ma ca poate maine ma voi schimba si voi realiza unde am gresit, de unde atata chin ca sa treci prin viata..?Si azi sper sa aflu ceva de la voi, poate ganditi mai bine, sau ati avut vreo experienta din care ati iesit bine ca sa-mi dati un sfat.De ce inca mai traiesc?...

Of, m-a intristat foarte tare mesajul tau... E foarte multa singuratate si deznadejde in cuvintele tale.
In primul rand, cred ca s-ar cuveni sa ii dai slava lui Dumnezeu pentru ce ai.
Fiecare face in viata ce ii sta in putinta, in functie de sistemul sau de valori.
Uite niste cuvinte foarte adevarate, de pe acest forum:


"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.
Tot articolul - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13244

În prealabil postat de N.Priceputu

Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile.

Mai corect spus: Dumnezeu cheamă, iar noi trebuie să răspundem.

[BursucGabrielaIonela]

Flory, viata este o lupta continua, si nu una usoara ci grea si anevoiasa cel putin pentru unii dintre noi.
Ceea ce este scris mai jos sunt cateva fragmente din unele invataturi ale Sf Teofan Zavoratul, ele sunt scrise la persoana I. Spun asta ca sa nu se creeze confuzii ca m-as lua de peroana ta.

Indiferent de porti soarta amara a tututuror, ori sufreintele si necazurile personale, rabdale cu inima impacata, nu te lasa prada tanguirii zadarnice.
In viata este ca in natura, sunt ba zile intunecoase ba zile senine.S-a intamplat vre-odata ca un nor de furtuna sa nu treaca? Iti este greu.Dar este, oare, aceasta o intamplare fara motiv? Pleaca-ti cat de cat capul si aduti aminte ca exista Dumnezeu, care se ingrijeste de tine ca un parinte si nu te scapa din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, Dumnezeu stie foarte bine ce, cui si cand sa trimita; si cand trimite, trimite spre binele aceluia care primeste suferinta. Daca te uiti in jurul tau , vezi in suferinta care te-a ajuns, planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Cauta ce vrea Dumnezeu defapt poate printr-un necaz mai mic te fereste de unul mai mare, poate vrea sa-ti dea ocazia de a-ti arata rabdarea si credinta in El, poate vrea sa te curate de un pacat sau sa te indeparteze de la traba pacatoasa. Cauta deci ceea ce ti se potriveste si oblojeste-ti cu aceea rana, asa cum folosesti un plasture si se va racori arsura ei.
Pana in acest acest moment oricum iti porti crucea, fa asadar ca aceasta purtare sa nu iti fie spre perzanie.

Nustiu cat esti dacord cu cele scrise sau cate poti accepta, nici nu vreau sa intru in intimitate . Poti medita in sufletul tau, depinde daca nazuintele tale sunt in Dumnzeu si in sensul adevarat al vietii acela a da un raspuns bun la examenul treceriii de la viata de aici la cea de dincolo sau daca sunt aplecate numai spre viata de aici. Un lucru este cert aici fara ostneala si fara durere nu se poate.

[richard_d]

Draga Mflory,
Nu te descuraja de raspunsurile primite pe forum. Multe din persoanele de aici au probleme mai mari ca tine.
Atat timp cat iti pastrezi luciditatea si rationamentul exista o cale de scapare. Daca familia nu te ajunta si te sprijina atunci mergi singura inainte.
Ai o slujba, ai un acoperis deasupra capului si esti sanatoasa. Energia si puterea de a trece prin aceste momente trebuie sa vina de la tine. Daca esti cu adevarat disperata nimeni n-o sa te poata ajuta (psiholog, prieteni, duhovnic, etc.); tu singura trebuie sa gasesti forta de a te ridica si de a o lua de la capat (daca este nevoie).

[Sanduu]

Buna, sa stii ca si eu am deschis aici o tema parca asemanatoare cu a ta : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12544 si eu ma simteam atunci groaznic parca ceva ma rodea pe dinauntru...insa cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste acea stare.
In viata se intimpla asa situatii, trebuie sa rabdam sa mergem inaite, te-ar ajuta mult o spovedanie cred, sa cauti un Preot batrin (calugar) care te poate ajuta cu experienta lui.
Te sfatuiesc sa te spovedesti cit mai amanuntit, sa vii la biserica mai ales Duminica, sa citesti scrierile Sf. Ioan Gura de Aur care cu adevarat parca i-ti deschid ochii, si sa rabzi deoarce fiecare zi e diferita una de alta, azi e noros si ploua iar miine va fi soare cu purtarea de grija a lui Dumnezeu.
P.S si nu uita nu esti singura.

[AlinB]

Ma bucur pentru tine Sanduu.

[spre_rasarit]

S-ar parea ca dracul deznadejdii vrea sa te arunce aici: http://www.youtube.com/watch?v=iv-VlJnDvuw

Spune si tu daca ajungi acolo, este mai bine? Pentru inceput cauta o activitate, sport ceva sa iesi din starea in care esti. Nu yoga rei ki, tai ki tarot si altele care sunt vrajitorie si da putere mare la ingerul cel bolnav.

Cum ar arata viata ta ca sa fii fericita? Ce vrei tu de la viata? Tu stii ce vrei? Daca pestisorul de aur ar vrea sa-ti indeplineasca trei dorinte care ar fi acelea?

Pune pe hartie ce vrei de la viata si pune o cerere la rugaciuni si ai rabdare.

În prealabil postat de ory

Cineva spunea ca " dragostea este o stare de imbecilitate tranzitorie ", eu tind sa cred ca tineretea certifica aceasta stare. De ce se face atata caz pe o lipsa de caz ? Cand persoana are doar chef de un " caz " specific tineresc.
Atatea comentarii respinse cu tot atatea remarci dezinteresate !
Mai femeie, revino-ti in fire ! Nu vrei decat sa strigi in gura mare, EXIST !. si, cam atat, restul sunt banalitati in ceea ce te priveste.
Numai neputinta te poate face sa strigi cu adevarat ca nu mai poti, si nu acea trecatoare si superficiala a deziluziilor, ci aia care-ti macina viata insasi, atat fizic, cat si psihic, aceea pe care simti ca nu o mai poti controla nici macar cu un strigat de disperare.
Cunosc o mama care si-a ingropat copilul adolescent, a trebuit inainte de aceasta sa-i aseze cu manutele ei atat de protectoare, capul alaturi de trunchi, pentru ca murise in accident de masina. Ai idee ce inseamna aceasta ? Nici nu exista in dictionar un termen pentru o astfel de suferinta.
Iar noi strigam aici in gura mare ca ne-am saturat de NIMIC.
Asteapta sa fii mamica, rezerva-ti energia si sentimentele pentru acest lucru si uita de ignoranta si prostia oamenilor pe care nu le vei putea eradica sau controla vreodata.

NU pot sa strig acest lucru pentru ca nu simt ca exist.Nu am respins comentariile..Poate parerile mele au venit in contradictie cu ele, asta e altceva.Unii, cred ca posteaza doar pentru a se mandri ca au facut un bine, dar nu stiu de fapt ce fac.(nu ma refer la tine)