De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?

În prealabil postat de AlinB

Depinde cat de deschisa e persoana respectiva.
Insa multi spun, indirect, despre ei mai multe decat ar vrea poate sa se vada.

Daca mai am un lucru pe care il cred meritul meu si pentru care lupt zi de zi, este sinceritatea, fata de mine si mai ales fata de ceilalti...poate de aceea ma intreb mereu unde am gresit, ca sa nu ma mint, ca sa aflu acel adevar care duce la fericire.

În prealabil postat de Melissa

Foarte adevarat ! Sper sa fie de folos multora acest mesaj al tau!

Da, iti da mult de gandit.Intotdeauna mi-au placut persoanele care pot da un sfat cu iubire, simplu si usor de inteles, fara sa se mandreasca ca sunt intelepte, ofera din inima.Iti multumesc si tie si lui inca o data...

În prealabil postat de N.Priceputu

Mai corect spus: Dumnezeu cheamă, iar noi trebuie să răspundem.

Bine.De ce te corectezi?Era bine si inainte.

În prealabil postat de richard_d

Draga Mflory,
Nu te descuraja de raspunsurile primite pe forum. Multe din persoanele de aici au probleme mai mari ca tine.
Atat timp cat iti pastrezi luciditatea si rationamentul exista o cale de scapare. Daca familia nu te ajunta si te sprijina atunci mergi singura inainte.
Ai o slujba, ai un acoperis deasupra capului si esti sanatoasa. Energia si puterea de a trece prin aceste momente trebuie sa vina de la tine. Daca esti cu adevarat disperata nimeni n-o sa te poata ajuta (psiholog, prieteni, duhovnic, etc.); tu singura trebuie sa gasesti forta de a te ridica si de a o lua de la capat (daca este nevoie).

Mersi, richard.

În prealabil postat de ory

" Tu, fara suprare, ai atitudinea unui om care se da batut si si-a pierdut total busola ..."

Mie, mai degraba mi se pare un entuziasm intors pe dos. Ca sa fii revoltat trebuie sa ai energia si resursele necesare, mai grava este lipsa revoltei intr-o situatie revoltatoare...abia atunci m-as ingrijora !

Oricat de frumoase sunt cuvintele scrise de tine(mi se pare ca ai talent la scris), trebuie sa recunosc cu regret ca nu le pot 'traduce' cum trebuie..Entuziasm cred ca e prea mult spus, ce am eu este o inima..care nu mai stie sa bata si tace.O inima care nu doreste sa se planga, desi acum o face...Imi cer scuze!

[gabriela8]

În prealabil postat de Mflory

Oricat de frumoase sunt cuvintele scrise de tine(mi se pare ca ai talent la scris), trebuie sa recunosc cu regret ca nu le pot 'traduce' cum trebuie..Entuziasm cred ca e prea mult spus, ce am eu este o inima..care nu mai stie sa bata si tace.O inima care nu doreste sa se planga, desi acum o face...Imi cer scuze!

Nu am citit ce au scris ceilalti forumisti si poate risc sa ma repet.

Oricat de trista ai fi, oricata durere ai avea in sufletul tau, si chiar daca acum nu gasesti sensul vietii tale cazi in genunchi si vorbeste cu Dumnezeu. Spune-i Lui offul tau, cere-I ajutorul sincer si nu te va lasa. Poate dura aceasta stare ani de zile dar crede-ma trebuie sa inveti ceva din incercarile care le ai. Nimic nu este fara sens in viata si atunci cand ne departam de Dumnezeu pierdem sensul intrucat nu mai are ce sa ne multumeasca.
Esti prea tanara ca sa deznadajduiesti iar a da bir cu fugitii nu are legatura cu crestinismul.

Iti recomand doua poezii scrise in inchisoarea de Radu Gyr din care avem de invatat foarte mult:

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.


Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[gabriela8]

Si inca traiesti pentru ca trebuie sa te mantuiesti!

Ce simte un copil cand isi pierde jucaria preferata?Poate suferi si plange dupa ea, deci e un chin.
Ce simte o mama care isi pierde copilul?Poate simti regret si poate plange si ea vazand viata ca pe un chin.Cu toate ca la modul general numim chin ceea ce simte un copil si ceea ce simte o mama, fiecare pierzand ceva drag la randul lui, doar privindu-le pe fiecare la modul personal, putem intelege cine a avut mai mult de suferit.Viata are multe perspective prin care omul poate sa o inteleaga si sa o traiasca.Nu traim o viata simpla.Sau diversificat religiile, limbile vorbite, clasele sociale, totul.Nimic nu e simplu, chiar daca vrei sa mirosi o floare si sa zici ca 'miroase bine', intotdeauna se cere mai mult decat atat.Spune mai multe, ce specific are, ce simbol, ce denumire stiintifica poate, ce culoare, cum creste, de flora carui continent apartine.Sunt multe lucruri.De ce nu pot oamenii doar sa faca unele lucruri?Adica e frumos sa stii multe si te scoate din banal...dar oare nu te bulverseaza toate, incat nu mai stii despre ce sa vorbesti cand vorbesti de un lucru?Ce inseamna clasic?Inseamna mai mult decat simplu sau doar simplu?..Alt subiect propus de mine.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mflory

Spun ce simt in fiecare zi tot mai intens de la un timp.M-am saturat de viata, tu nu?
Dar inca mai traiesc.Realizez ca ma mint zilnic .."maine va fi mai bine, ai o noua sansa"..La ce?

Vreau sa traiesc ca un om bun, tot ce fac incerc sa fie bine, dar ce e rau si ce e bine?Tu crezi ca stii ce e bine in viata?De multe ori deciziile pe care le-am luat crezand ca fac bine, s-au schimbat pe parcurs.Realizez ca pana la urma, ori te stradui sa fii bun si traiesti in minciuna, caci nu e posibil, ori traiesti in voia soartei si dk s intampla sa faci bine, poti sa te bucuri..sa te mandresti.Cine sa te aprecieze, sau nu ai nevoie de ele?(aprecieri)
Alta minciuna.Am observat ca oricine face un bine are asteptari, pe plan spiritual sau poate material.M-am saturat de nebunia, de suferinta din fiecare zi in care muncesc(cred eu cinstit)si castig putini bani pe care as vrea sa-i pastrez si sa-mi fac un viitor, dar pe de alta parte vad k acum este foarte mare nevoie, cand cei de langa mine ma ajuta, eu stiu ca nu le dau mult..dar incerc.
Vin acasa si ma pun pe pat, as vrea sa plang, dar la ce bun?As face poate si pe altii sa planga..Ma prefac ca dorm gandindu-ma ca poate maine ma voi schimba si voi realiza unde am gresit, de unde atata chin ca sa treci prin viata..?Si azi sper sa aflu ceva de la voi, poate ganditi mai bine, sau ati avut vreo experienta din care ati iesit bine ca sa-mi dati un sfat.De ce inca mai traiesc?...

Viata este bucurie.
Cand nu mai avem bucurie in suflet, dispare si sensul vietii.

Bucuria sufletului vine din intelesuri virtuoase sau ganduri pozitive.

A avea doar speranta ca ziua de maine va fi mai buna poate fi comparata cu mentinerea dificila pe linia de plutire.

Tristetea, mahnirea, deznadejdea vine atunci cand meritul nostru a fost consumat iar noi nu am creat alte ganduri virtuoase care sa genereze lumina sufleteasca.

Trebuie sa fim creativi si sa ne regasim gandurile frumoase.

Cugeta cel putin 10 minute la frumusetea unui peisaj.

Cauta frumusetea intr-un zambet si mentine mintea in acel extaz.

...

Cugetare cu cugetare virtuoasa se face plinatate sufleteasca.

[Sara I]

Draga M(ea) Floare..:-)

Daca poti, asculta conferinta maicii Siluana..."tinerete fara batranete si viata fara de moarte"..Mi se pare ca avea varsta ta cand a trecut prin stari similare...si cred ca ajuta mult sa-i ascultam pe cei care au trecut inaintea noastra prin situatiile cu care noi ne confruntam...

In alta ordine de idei, esti o persoana profunda..si o persoana profunda de obicei are dureri profunde...si solutiile pentru ea trebuie sa fie..profunde...de aceea..ma gandesc la cea mai profunda Persoana din cate cunosc...Isus Hristos...nu intr-o icoana..nu intr-o distanta incomensurabila...nu in lamentatii sau incantatii...dar in realitatea Lui...langa tine...in tacerile inimii tale..si in sinceritatea in care doresti sa traiesti...si ai companie buna, ca El a fost Cel mai sincer dintre oameni...

Vorbeste cu El ! Il cheama Isus Hristos...si este...Dumnezeu...pe care cerurile cerurilor nu pot sa-L cuprinda...venit intr-un trup uman...in lumea noastra mica si amarata...sa planga cu noi...sa rada cu noi...sa vina la nuntile noastre...si ne vindece de lepra...sa ne invie din moarte...da...si cea sufleteasca...si cea duhovniceasca...si sa ne scape de depresie...si singuratate...si orice iadul ar fi putut inchipui...Vorbeste-I...singura, cu voce tare, sau in gand...in racoarea unei biserici...sau cu capul sub patura in camera ta cand toata lumea doarme...sau la marginea unei paduri...sau pe malul unui rau..si spune-i...ca te simti pierduta...si singura...si nu mai gasesti un sens si un rost vietii tale...si nu mai poti continua asa...si El e Dumnezeu...si tu esti om..si nu mai poti...si nu stii ce sa faci...nici cum sa te rogi..nici cum sa cer ajutor..si cere-I sa-ti arate ca e VIU...VIU...VIU...si contemporan tie...cum zicea un parinte...ca Acela care a inviat in Sfanta zi de Paste...sa invie si in inimile noastre...EL...bucuria mea..
Sa nu crezi vreo secunda ca esti aici pe pamant la voia intamplarii..uitata...a nimanui...neiubita...neapreciata..si fara sens...chiar daca nu ai in jur oameni....sau familie...sau prieteni...care sa-ti fie alaturi...

Am nadejde ca Dumnezeu ne va lumina ochii inimii....ca sa putem vedea mai departe...de ce se vede cu ochii trupului..si sa nu ne bazam fericirea pe circumstante...sau pe modul in care se comporta cu noi cei din jurul nostru..ci pe Hristos..Scaparea noastra din orice rau..si sa-L cunoastem ca pe Acela care ne iubeste cu adevarat..si ne poate implini viata...daca-I cerem aceasta...

Tu esti sora noastra in Hristos..si aici...pe acest site... zicem si noi fiecare ce stim si ce credem ca ti-ar fi un cat de mic ajutor..dar suntem oameni..ca si tine..si multi dintre noi suntem poate mai impovarati..si mai disperati dupa ajutor...dar Tatal tau...Creatorul tau..si al nostru....este Dumnezeu..si El nu este impovarat...nici ocupat...si nici limitat...ca si noi...si in El doar vei gasi toate raspunsurile intrebarilor tale.

Fie ca Dumnezeu sa te lumineze cu Duhul Sau Cel Sfant...si sa-L cunosti cu adevarat pe Hristos cel mort si inviat...si El sa-ti fie bucuria, refugiul..si comoara vietii tale...