Barfa la serviciu si altele

[anita]

În prealabil postat de mela me

Noi suntem asezati destul de apropiti si mi-au " fugit ochii" pe conversatie, desi au mai fost si alte situatii in care mi s-a parut ca vorbeste de mine cand nu sunt in preajma si mi s-a confirmat acum...si doare.

Barfa e si o neputinta dar unii se hranesc din barfa
Trebuie multa nevointa sa nu barfesti ,in primul rand trebuie sa ne straduim sa nu barfim in gand ,sa ne curatim gandurile ,ca altfel nu am facut nimic
Adica sa vedem cu multa ingaduinta pe cei din jur ,sa nu ii judecam
Daca prietena nu e credincioasa ,ce pretentii puteti avea ?
Daca i-ati facut mult bine ,bucurati-va , ati dat mult si l-ati indatorat pe Hristos.
Mai multa reticenta nu strica ,pana la urma puteti si sa ii spuneti ca stiti dar ca nu va simtiti afectata,pe oameni trebuie sa ii iubim asa cum sunt
Vedeti ca diavolul lucreaza si in cazul d-voatra ,sa va certati sau sa va razbunati ,cine stie ce ganduri va trimite

[andrei_elena]

https://www.youtube.com/watch?v=4nFGSzYzLxI
ce frumos spune aici parintele Proclu cum sa "amanam" sa spunem ceva aproapelui...

Doamne ajuta!

[anna21]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

Sper sa nu te deranjeze punctul meu de vedere, nu as fi scris, dar tocmai zilele astea o persoana foarte apropiata incearca sa puna calus "gurii lumii", adica sa opreasca barfe, iar toate demersurile in sensul acesta mi se par similare cu a opri vantul.

1. Intotdeauna exista un risc atunci cand dai informatii personale altora: riscul de a fi folosite impotriva ta. Este un risc pe care, ca persoana adulta ti-l asumi.. sau nu spui mai multe decat este necesar.

2. Eu sunt genul de persoana care nu ascund lucruri despre mine si am invatat un lucru absolut uimitor: indiferent cat spun altora din viata mea, imaginea care se formeaza in mintea altora este imperfecta, distorsionata, partiala etc..

3. Uneori distorsiunea nu este doar in mintea celui care ma percepe, ci in mintea mea. Poate cred ca sunt prietena buna, dar doar ma grabesc sa judec sau sa dau sfaturi ca sa ma simt desteapta (), poate ma cred dreapta, dar sunt doar aspra si lipsita de compasiune etc.. Uneori prietenii vad astfel de lucruri mai bine, dar se tem sa le spuna.

4. Astfel de situatii nu se pot "indrepta". A barfit? Asta este. Acum o cunosti mai bine. Parte din vina este la tine deoarece ai avut de la ea asteptari nejustificate (pentru ca ai ajutat-o, poate). Nu mi se pare o tragedie.

5. Poate are lucruri reale pe care vrea sa ti le comunice, dar nu are ocazia sau se teme si barfa este un mod de a elibera tensiunea. Da-i ocazia sa spuna ceea ce are de spus, fara sa o "pedepsesti" (sa te consideri victima este tot un mod indirect de a-l pedepsi pe celalalt: "esti un monstru, uite cat sufar din cauza ta!" - este o pedeapsa subtila in asta)

Probabil ca ai fost nedreapta cu ea. Te citez: "eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila"
Lucrurile dure se spun "verde in fata" doar daca este absolut necesar.
(Mie nu imi este teama sa spun direct ce gandesc, dar am observat ca de multe ori este ineficient, trezesc o reactie emotionala prompta, iar mesajul ramane pierdut in neant.
Cu cele mai dificile persoane din viata mea - nu duc lipsa de asa ceva- folosesc povesti pentru lucrurile foarte serioase.
Daca te gandesti ca cel mai important lucru este ca persoana sa accepte un anumit mesaj, iar nu sa accepte ca tu stii mai bine, incepi sa gasesti modalitati potrivite de comunicare.
Ca exemplu extrem, in situatie dificila, cand stiam ca o persoana nu m-ar asculta doar din spirit de contradictie, am prezentat copilului meu situatia in detaliu, am discutat ce sa-i spuna si l-am trimis sa poarte el conversatia.. si a functionat!
A spune verde in fata, de multe ori are efect invers - aici vroiam sa ajung, iar povestea exemplu era in fraza anterioara )

6. Nu conteaza ca esti barfita. Nu este un lucru placut, dar intr-un final nu conteaza. Gandeste-te la asta.
Daca iti este jena si nu stii cum sa abordezi situatia, incearca cu umor.. Foloseste-ti imaginatia.

7. In ce a constat barfa? Poate nu este un lucru minor/ fals daca te-a indurerat atat. Poate ar trebui sa te gandesti daca chiar are dreptate. Doar o sugestie.

[crainou]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

dar cum de ti-ai permis sa intri pe calculatorul ei? asta este si raspunsul curiozitatii tale!
patesc multi astfel de chestii si apoi le pare rau ca au depasit pragul intimitatii celuilalt.
am patit si eu asa, de aceea stiu. cea mai buna solutie sa te rogi pentru dusmanii tai si ai sa-i intorci la prietenie. eu folosesc- rugaciunea pentru aproapele (pelerinului rus) :
"Milostive Doamne ! Faca-se voia ta, care vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa ajunga; mantuieste si miluieste pe robul Tau ( cutare). Primeste aceasta dorinta a mea ca pe un strigat de dragoste poruncita de Tine".
Am rezultate evidente totdeauna.

[glykys]

Draga Mela, cred ca tu ai ceva de invatat din povestea asta - si cred ca toti am trecut prin asta, intr-o forma sau alta - nu e bine sa ai asteptari mari de la oameni, sa te increzi prea mult intr-o persoana... nu e vorba sa devii mizantrop, nu, nu, ci sa intelegi ca fiecare om are neputintele lui, patimile lui, in ciuda imaginii bune pe cate tu ti-o creezi despre el. Din experienta mea, ori de cate ori am supraestimat o persoana, am fost inselata in asteptari. Treptat, am inteles si continui sa inteleg ca pe oameni ti-i scoate Domnul in cale cu un anumit scop.

Nu e bine sa va certati in birou, va fi o atmosfera foarte incarcata. Poate ar fi bine sa taci si sa incerci sa te distantezi putin cate putin de persoana respectiva, sa nu ii mai marturisesti anumite lucruri, sa aveti doar relatii de colegialitate. E si asa o problema la serviciu: ca se cam incurca borcanele, atunci cand exista simpatii si antipatii personale intre colegi. La serviciu e bine sa pastrezi o atitudine de colegialitate fata de toti, chiar daca in particular sunt alte relatii.

[mela me]

Ma bucur nespus pentru raspunsurile/ sfaturile primite, de la fiecare am invatat cate ceva; intre timp am mai uitat de ce s-a intamplat si mi-e greu sa nu-i mai marturisesc una-alta din viata personala, noi fiind destul de apropiate inainte( desi au mai fost faze de genul cand am supraestimat-o si am mai fost dezamagita, ca asa ma exprim asa, dar nici nu pot uita ajutorul la greu din partea ei); inca nu i-am spus nimic, dar imi sta in gand sa trimit mail-ul pe care mi-l sugera cineva mai sus.
Multumesc tuturor!

[mela me]

Doamne ajuta tuturor!

A mai urmat o repriza de barfa, mi-a confirmat cineva, oricum eu banuiam; mi-am luat inima in dinti si acum cateva zile i-am zis cu calm ca stiu ca m-a barfit ( inainte cu o seara m-am rugat Maicii Domnului sa-mi lumineze mintea ce sa-i zic) si cum s-ar simti daca as fi facut eu la fel? tot ea s-a suparat si a facut pe victima, nu mai vorbeste cu mine...nici eu nu am mai zis nimic, desi nu-mi place situatia; dar de mai multe ori mi-am mai cerut scuze cand am mai gresit cu ceva( de ex. vorbe spuse mai apasat, ca ea e un pic mai sensibila); nu stiu ce sa fac mai departe, suntem la cativa metri distanta, eu nu ma simt vinovata, i-am zis cu calm si scurt cum s-ar f simtit in locul meu( nu mi-a dat un raspuns).
Iertare pentru cei neinteresati, dar astept un raspuns de la cei mai cu experienta de viata si mai aproape de Dumnezeu.

Multumesc frumos!

[xanixade]

Foarte tare, ce sa zic, asta e, dupa mine as zice sa lasi lucrurile sa se mai aseze :)) Pana iti trece si tie, si ei... Prieteni/e se gasesc la tot pasul, ce mare lucru....

[Parascheva16]

Defapt, prietenii adevarati sunt foarte rari, nu la tot pasul.

[xanixade]

Da, dar.... pana ii gasesti pe aia te multumesti cu ce ai :))