Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[cristiboss56]

Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, sfintilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcere la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim.

Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotěi si vicleněi si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat sfintilor, intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui.

Ca astfel, ridicandu-ne la cinstea cea dintai, sa ne inchinam voua, iubiti ai nostri sfinti romani, si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul in Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

În această Duminică, în chip evlavios cinstim cu cântări de laudă şi cereri duhovniceşti pe toţi Sfinţii ierarhi, preoţi şi diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârşit muceniceşte sau au mărturisit şi apărat cu jertfelnicie credinţa cea dreaptă, neamul şi ţara.

[cristiboss56]

Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Atinoghen, Episcopul Sevastiei din Armenia



Sfîntul Atinoghen a vieţuit într-o mănăstire de lingă cetatea Sevastei împreună cu zece ucenici ai săi. În timpul domniei lui Diocleţian, la Sevastia a sosit Filomarh, un prigonitor sîngeros al creştinilor. El a arestat şi a ucis mulţi creştini din cetate. Cînd 1-a văzut pe Atinoghen şi pe ucenicii lui, el i-a poruncit Bătrînului să aducă jertfe idolilor ca să nu piară, aşa cum pieriseră şi ceilalţi creştini. Atinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurîndu-se cu îngerii”. Chiar atunci, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mîna lui a fugit repede înspre el, şi, văzîndu-1 în acele chinuri, a început să plîngă. Aceasta fiindcă pînă şi fiarele munţilor erau mai simţitoare faţă de chinurile mucenicilor lui Hristos decît păgânii locuitori ai oraşelor. După torturi cumplite, în timpul cărora un înger al lui Dumnezeu îi întărea pe mucenici, ei au fost cu toţii decapitaţi, mai întîi preoţii şi ucenicii lui Atinoghen, apoi Atinoghen însuşi. Ei cu toţii s-au strămutat la Patria cea Cerească la anul 311.

Rugaciunea Sfântului Sfinţit Mucenic Atinoghen



“Doamne, Dumnezeul meu, primeşte în pace sufletul meu şi mă învredniceşte să fiu împreună cu fraţii mei, ca să slăvim sfîntul Tău nume, în toţi vecii. Dă, Doamne, celor ce vor cinsti cu dragoste pomenirea mea, binecuvîntarea cea veşnică. Tuturor celor ce se vor ruga Ţie cu pomenirea numelui meu, arată-le darul Tău şi le dă ajutor grabnic întru toate nevoile lor”.

[cristiboss56]

Sfântul şi marele Profet Ilie, era feciorul lui Sovac din Tesvi, din pământul Arabiei, din neamul lui Aaron, şi locuia în Galaad, deoarece Tesvi era cetate dată preoţilor.
Se spune că la naşterea sa, tatăl său a văzut că dădeau mâna cu pruncul său nişte bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe, îl înfăşau cu foc şi îi dădeau să mănânce pară de foc. Şi mergând la Ierusalim, a spus preoţilor, care i-au tâlcuit visul aşa: << Nu te teme, omule, că locaşul copilului va să fie lumină. Şi cuvântul lui va fi hotărâre adevărată, şi viaţa lui cu Domnul, şi râvna lui plăcută Domnului. Şi va judeca pe Israel cu sabie şi cu foc >>. Încă din copilărie, ţinea strict toate poruncile Legii şi se ţinea în permanenţă în faţa lui Dumnezeu prin post neîncetat şi rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul şi făcură din el modelul vieţii mănăstireşti.
Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regale evreilor.
Acest rege îşi luase de soţie o prinţesă feniciană, Isabela din Sidon, femeie de alt neam şi închinătoarea lui Baal, zeul fenicienilor. Şi ea îndemna pe rege să părăsească vechea credinţă a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, şi să se închine lui Baal,nu numai el, ci să silească tot poporul să-1 urmeze, întorcându-se la păgânătate. Deci, regele, preţuin mai mult deşarta frumuseţe a femeii, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credinţa cea bună şi, îmbrăţişând el însuşi legea idolească, a dat poruncă, şi mult ajutor, spre aducerea, poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe, ridicând capişti idoleşti, pretutindeni pe pământul lui Israel, şi ţinând în mare cinste pe preoţii lui Baal.
I-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul şi, venind la curtea regelui, îl mustra, prin cuvinte aspre, pentru rătăcirea lui. Dar văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, i-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Regele, căutînd să-1 omoare, Proorocul Domnului s-a ascuns, în cele din urmă, în Fenicia, unde mâna regelui nu-1 mai putea atinge.
După trei ani şi jumătate însă Proorocul s-a întors la curtea lui Ahab. Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, Proorocul a dovedit că străvechea credinţă, pe care o apăra el, era credinţa cea adevărată. Poporul însuşi, văzând minunata dovadă a Proorocului, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”. Şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-a ucis, ca să nu mai înşele pe nimeni. Şi foametea a încetat, printr-o ploaie binecuvîntată, la rugăciunea Proorocului.
Marele Prooroc Ilie a săvârşit multe alte fapte minunate: a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; a văzut pe Dumnezeu, la muntele Horeb „în vânt“, pe cât este cu putinţă omului a-L vedea; a despărţit Iordanul, lovindu-1 cu cojocul, trecând ca pe uscat; şi a stat înaintea lui Hristos, la Schimbarea Lui la Faţă, pe Tabor. Iar, când s-au sfârşit zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri într-un vîrtej de flăcări şi într-un car de foc. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii ne spun că Sfântul Ilie va veni, iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor, ca Înaintemergător, la cea de a doua venire a lui Hristos, în slavă.



O, preaminunate şi preaînălţate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiţi pe pământ ploile şi seceta, belsugul şi lipsa, ascultă această puţină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, şi prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete şi de bolile cele aducătoare de moarte şi dăruieşte nouă bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelsugarea pământului întărindu-ne în dreapta credinţă şi viaţă curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veşnice, să ne învrednicim de fericirea Raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI SLĂVITUL AL LUI DUMNEZEU PROOROC ILIE



Preamărite şi preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viaţa ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotţiitorul, cu semnele şi cu minunile tale, şi cu marea lui Dumnezeu bunăvoinţă faţă de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la faţă, acum sălăşluind în locaşurile Raiului şi stând în faţa tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în faţa Sfintei tale icoane, şi cu umilinţă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinţei, al izbăvirii de păcate şi cu atotputernica Sa bunăvoinţă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor şi a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeţii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătăţii, al răbdarii, al înţelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu şi al izbăvirii aproapelui. Nimiceşte prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creştinesc prin necinstirea credinţei dreptslăvitoare, faţă de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinţilor şi a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului şi a pierzaniei.
Departează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreşte poporul nostru binecredincios şi ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceşte, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriţilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; judecătorilor dăruieşte-le nepărtinire şi lepădare de pofta câştigurilor, dreptate şi milă faţă de cei obijduiţi; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, milă şi dreaptă judecată, iar dreptcredincioşilor supunere şi ascultare faţă de cârmuitori, cum şi îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace şi cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împăraţia lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatal cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

O,preaminunată și de mirare podoabă a femeilor și tuturor creștinilor laudă și bucurie,care întocmai cu Apostolii te-ai arătat,slăvită mironosiță Maria-Magdalena,primind rugăciunea noastră cea de acum,dintru toate nevoile și durerile sufletești și trupești și de vrășmașii cei văzuți și nevăzuți ce vin asupra noastră pe noi ne izbăvește și către împărăția Cerului cu mijlocirea ta îndreptează pe noi cei ce cu umilință și cu dragoste cântă lui Dumnezeu:Aliluia!


Rugăciune către Sfânta Maria Magdalena




O, Sfântă și prealaudata Mironosiță,cea întocmai eu Apostolii,ucenică a lui Hristos, Maria-Magdalena! Către tine,adevărată și puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu,acum noi,păcătoșii și nevretnicii,cu osârdie alergăm și cu inimă înfrântă ne rugăm.Tu,care în viața ta de înfricoșate curse diavolești ai fost ispitită,dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat,și pe noi din mrejele vrășmașului cu rugăciunile tale ne izbăvește,ca totdeauna în toată viața noastră cu lucrul,cu cuvântul,cu gândul și cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Slăvitului Stăpân și Dumnezeu,precum ne-am făgăduit Lui.Tu mai mult decât toate bunătățile pământești pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit și Aceluia în toată viața ta bine ai urmat,hrănind cu darul și cu dumnezeiasca Lui învățătură nu numai sufletul tău,ci și mulțime de oameni de la întunericul păgânătății la lumina lui Hristos cea minunată aducând,Aceasta știind,te rugăm pe tine,cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminator și sfințitor,ca fiind umbriți cu acela să sporim în credință și în viețuire curată,în lupta dragostei și a lepădării de sine,ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovnicești și trupești,ținând minte pilda iubirii tale de oameni. Tu, Sfântă Maria,ceea ce vitejește cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viață ta pe pământ și cu pace te-ai dus în locașurile cerești,roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne ivredniceasca și pe noi fără de împiedicare să săvârșim călătoria noastră întru această vale a plângerii și în pace și întru pocăință să ne sfârșim viața,itru sfințenie pe pământ viețuind,de veșnica și fericita viață în ceruri să ne învrednicim,și acolo cu tine și cu toți sfinții dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărțită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în vecii vecilor.Amin.

Rugăciunea a doua către Sfânta Maria Magdalena



O, Sfântă Mironosiță, întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena!Tu,căldura dragostei tale către Hristos Dumnezeu,ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrășmașului și L-ai aflat pe Hristos,Mărgăritarul cel fără de preț, și ai dobândit împărăția Cerului.Pentru aceasta cad către tine și cu suflet umilit și cu inima înfrântă îți strig ție eu,nevrednicul:Caută dintru înălțimea cerului spre mine,cel ce sunt în luptă cu ispitele păcatelor;vezi cu cât de multe păcate și nevoi vrășmașul în toată ziua mă inpiedica,căutând pieirea mea.Slăvită și întru-tot-lăudată ucenică a lui Hristos Maria,roagă pe Cel iubit de tine, Cel ce și El pe tine te-a iubit,pe Hristos Dumnezeu,ca să-mi dăruiască mie lăsare greșelilor mele celor multe,să mă întărească cu darul Său,cu trezvie și vitejește să umblu pe calea sfintelor Lui porunci și să mă facă pe mine locaș binemirositor al Sfântului Duh,că așa în pace nerușinat să sfârșesc viața mea cea cu multe osteneli pe pământ și să mă sălășluiesc în locașurile Raiului ceresc cele luminate și fericite,unde cu toți sfinții totdeauna cu bucurie preamaresti Treimea cea de o ființă,pe Tatăl,pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin.

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ HRISTINA
24 iulie



O, Sfântă Muceniţă Hristina, ceea ce prin pătimirea ta întreită ai înmulţit pe pământ slava Treimii şi ai intrat în cămara de nuntă a Mirelui Hristos împodobită cu slava fecioriei şi cu frumuseţile muceniciei, caută cu milostivire şi spre noi, cei ce suntem biruiţi în întreita luptă împotriva trupului, a lumii şi a diavolului. Fiind luminată de raza Duhului, ai văzut în oglinda inimii strălucind pe Soarele dreptăţii, Cel Ce ţi-a descoperit ţie toată slava Tatălui. Cu razele rugăciunilor tale luminează şi mintea noastră cea întunecată de păcate, ca să mergem cu nădejde pe calea credinţei, purtând în inimă făclia dragostei către Hristos.Capul şarpelui ai zdrobit cu puterea Crucii şi prin înger ai fost povăţuită la tot adevărul credinţei, spre a ruşina pe cei robiţi de înşelăciunea slujirii idoleşti. Pe noi, cei ce nu ne-am păzit nestinsă candela sufletului, ci am alunecat în fapte de ocară, cu pilda râvnei tale după Dumnezeu ne povăţuieşte la limanul vieţuirii luminate. Hrană ai primit din mâna îngerului, ca una ce pururea îţi întindeai mâinile la rugăciune către Cel Ce cu mâna Sa te-a ridicat din adâncul înşelăciunii idoleşti. Pe noi, cei ce ne hrănim cu gândurile cele pătimaşe şi înşine ne otrăvim prin gustarea din paharul mâniei şi al slavei deşarte, ne aşează la masa cea îngerească a rugăciunii curate. Numele de creştin îl purtăm cu nevrednicie, căci toţi paşii cugetului nostru sunt îndreptaţi spre toată alergarea cea rea. Dar, ca una ce nume luminat ai primit de la Înţelepciunea Cea tainică, prin lucrarea rugăciunii tale mijloceşte ca prin fapte bune şi gânduri iubitoare de înţelepciune, să ne arătăm şi noi vase strălucite vrednice darurilor Cuvântului.Mulţimea chinurilor nu te-a despărţit de Hristos şi focul cel aspru nu a putut mistui dorirea ta după cele cereşti, ci mai mult ţi-a sporit focul dragostei după Adevăr. Nouă, celor ce repede alunecăm în groapa răutăţilor, pururea aprinzând în noi patimile cele osânditoare, cu ploaia rugăciunii tale ne umple adâncul inimii de înţelepciunea cea dumnezeiască.Cel Ce a zidit toate cu înţelepciune ţi-a dăruit marea ca scăldătoare a Botezului şi a trimis nor luminos spre umbrirea ta, ca să gătească toate cele pentru slujirea tainei celei de intrare în Biserica Domnului. De înger ai fost scoasă la uscat şi de cuvintele dumnezeieşti ale Mirelui Ceresc te-ai îndulcit, gătindu-te pentru altă pătimire pentru Adevăr. Scoate-ne şi pe noi din adâncul mării păcatelor prin rugăciunile tale cele cu osârdie către Ziditor şi la limanul vieţuirii îngereşti ne aşează prin punerea înaintea ochilor inimii noastre a icoanei vieţuirii tale curate de orice întinăciune a patimilor. Ca una ce prin cuvântul rugăciunii ai sfărâmat pe idolul cel înşelător, sfarmă şi gândurile noastre rele prin starea ta de faţă întru rugăciune înaintea Celui Ce toate le-a făcut prin cuvânt şi tot prin cuvânt nimiceşte patimile noastre cele rele.Cuptorul cel de foc nu a putut să te mistuie pe tine, ceea ce îţi făcusei inima jertfelnic al rugăciunii de foc şi erai slujită de îngerii Domnului precum cei trei tineri de demult. Din cuptorul răutăţilor noastre ne scoate, cu îndrăzneala ta cea către Hristos, Izvorul Cel pururea curgător al înţelepciunii cereşti, Care stinge toată aprinderea poftelor necuvioase. Şerpi, vipere şi scorpii au fost trimise asupra ta, dar prin cuvântul poruncii tale s-au depărtat, pentru că slujeai Împăratului tuturor. Goneşte de la noi cu puterea rugăciunii tale şerpii vicleniei, viperele răutăţii faţă de aproapele şi scorpiile cârtirii care omoară sufletele noastre, aruncându-le în focul cel veşnic.Tăierea limbii ai pătimit, dar Hristos a ruşinat pe vrăjmaş, căci i-a tăiat toată puterea, iar tu mai limpede mărturiseai numele Său cel sfânt. Cu secerea rugăciunii tale taie din lanul inimii noastre toate gândurile cele necurate, sădind în locul lor florile laudelor dumnezeieşti.Cu fiare ascuţite ai fost împunsă de ostaşii cei nemiloşi pentru Cel Ce a primit pentru noi împungerea suliţei spre a izvorî iertare tuturor. Deci, ca una ce pe calea pătimirii lui Hristos ai alergat şi ai intrat cu fecioarele cele înţelepte în cămara cea tainică a Adevărului, roagă-te Lui să ierte nedreptăţile noastre, arătându-ne vrednici lucrători ai poruncilor Sale.Sfântă Muceniţă Hristina, ca una ce ai pătimit pentru mărturisirea lui Hristos sub trei cumpliţi prigonitori, dar ai făcut să se slăvească numele Treimii, pentru noi, cei biruiţi de patimi, adu jertfa rugăciunilor tale, ca să ne izbăvim noi de cumplita prigonire a patimilor şi să aflăm sfârşit luminat şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului, cu înduările milei Sale nesfârşite, totdeauna acum şi pururea şi vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

ADORMIREA SFINTEI ANA, MAMA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU ŞI PURUREA FECIOAREI MARIA
25 iulie



Astăzi cea prin care s-a adus pe pământ Comoara mântuirii Ce a purtat Darul Cel nepreţuit s-a mutat de pe pământ, aşteptând plinirea făgăduinţei. Astăzi văzând plinite rugăciunile ei s-a odihnit de toate ostenelile pământeşti şi a aşteptat plinirea marii taine a mântuirii. Hristos S-a pogorât la iad şi împreună cu Adam a ridicat tot neamul drepţilor la viaţa cea nestricăcioasă. Iar cuvioasa Ana văzând pe Cel răsărit din Rodul pântecelui ei se bucură şi saltă, iar puterile cereşti cu cântări dumnezeieşti o laudă ca pe născătoarea Împărătesei îngerilor. Astăzi, Sfinţii Ioachim şi Ana, iubirea cea binecuvântată cu Rodul rugăciunii se veselesc în mijlocul adunării Sfinţilor, ca nişte făclii aşezate în jurul Celei Ce a născut nouă Lumina Cea veşnică. Astăzi cerul şi pământul se unesc văzând pe cei ce au arătat răsăritul tainelor dumnezeieşti ale mântuirii neamului omenesc. Deci, pe aceştia să-i mărim şi noi, grăind către dânşii: ,, Ca cei prin care ne-a venit nouă Paharul Vieţii, umpleţi şi inimile noastre de bucurie, ca împreună cu voi să mărim pe Hristos ca pe Lucrătorul mântuirii tuturor şi cu Acesta pe Maica Sa Cea în veci binecuvântată !”. Ceea ce ca un pom dumnezeiesc a dăruit lumii pe Mlădiţa Cea sfântă prin care lumea s-a umplut de mireasma virtuţilor îngereşti, cu ale sale rugăciuni să arate şi inimile noastre roditoare de cuvinte cereşti.Cuvioasă Ana, ceea ce ca o vie sfinţită prin râurile rugăciunilor de mulţi ani ai adus ca rod pe Mlădiţa Care a purtat Rodul mântuirii oamenilor, sufletele noastre cele veştejite de păcat le curăţeşte cu ale tale rugăciuni.

[cristiboss56]

În fiecare an, la 27 iulie este sărbătorit SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON. Puţini ştiu însă că acest sfânt are puterea de a-i vindeca pe cei care i se roagă şi-şi pun toată încrederea în Dumnezeu.

Pe drept cuvânt a fost numit „doctorul fără de arginţi”. În timpul vieţii, şi-a împărţit toate bogăţiile cu săracii şi n-a acceptat niciodată să fie răsplătit cu bani pentru tămăduirile pe care le făcea. Singurul lucru pe care îl cerea era ca omul vindecat să creadă în Hristos, Cel venit pe pământ pentru a-i lecui fizic şi sufleteşte pe toţi cei ce cred în El.




A ALES CREDINŢA ÎN LOCUL AVERII
Pantoleon i-a fost numele dat de tatăl său, un senator păgân, ceea ce în greacă însemna „cel puternic precum un leu”. Provenind dintr-o familie bogată a Imperiului Roman, Sfântul Pantelimon a învăţat medicina de la un doctor de renume al vremii sale.
A ajuns atât de priceput, încât însuşi împăratul Maximian şi-a dorit să-l aibă ca medic personal. Însă, destinul său s-a schimbat după ce l-a cunoscut pe cel care va deveni Sfântul Ermolae şi care i-a arătat o altă faţă a ştiinţei medicale.
De la el a învăţat că medicina nu-i decât o ameliorare trecătoare a suferinţei trupeşti şi că adevăratul leac este credinţa în Hristos, singurul vindecător real, care a adus mântuirea fără să ceară în schimb bunuri materiale. Atunci, s-a hotărât să-şi dea toată averea săracilor şi să-i însănătoşească fără a primi vreun ban.

RUGĂCIUNEA, LEACUL SĂU CEL MAI PUTERNIC
Prin rugăciunile sale către Dumnezeu îi făcea bine pe cei rămaşi fără de nădejde. Odată, întâlnind un copil muşcat de o viperă, Sfântul a căzut în genunchi şi s-a rugat până când copilul s-a înzdrăvenit. A fost ispitit cu bogăţii, dar a continuat să trăiască modest, crezând în răsplata lui din Ceruri.
MINUNI SĂVÂRŞITE PRIN CREDINŢĂ
Vindecarea de orbie a unui creştin pedepsit de împărat şi credinţa lui mărturisită l-au adus în faţa împăratului Maximian. Pantoleon, cum i se spunea Sfântului, atinsese ochii bolnavului şi se rugase pentru însănătoşirea lui, spunând că îl va face bine prin puterea lui Dumnezeu.
Chiar sub privirile împăratului a vindecat şi un paralitic, făcându-l să se ridice în numele lui Hristos. Atunci, a fost supus la multe chinuri, iar înaintea morţii lui un glas s-a auzit din ceruri: „Tu vei fi de acum adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău va fi Pantelimon”, care însemna cel milostiv.

CREDINŢA VINDECĂ TOATE BOLILE
Acum, moaştele sale se află la Catedrala „Sfinţii Petru şi Pavel” din Constanţa. Se spune că, dacă mergi acolo şi te rogi Sfântului, eşti binecuvântat cu linişte sufletească şi sănătate. Acatistul Sfântului Pantelimon sau rugăciunea Sfântului Pantelimon şterg suferinţele şi temerile, apără de primejdii, alungă gândurile rele, alină pe cei orfani şi pe văduve.
Îndemnul Sfântului este să rabzi necazurile date ca să ţi se şteargă păcatele şi să crezi în Tatăl. Minunile stau dovadă că atunci când nu mai găseşti remediu pentru boala unei fiinţe dragi, stându-i alături şi mângâind-o îi ameliorezi suferinţa, dar numai Dumnezeu o poate vindeca dacă te rogi cu credinţă.



RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PANTELIMON

Dacă suspinăm în ceas de noapte,
Cu rugi scurte, transformate-n şoapte,
Urechile Sfinţilor sunt gata
Păsul să ne-asculte de îndată!
Iar Pantelimon cel sfânt şi blând,
Preamilos, cu daruri luminând,
Roagă-se cu dor la Dumnezeu,
Să fim fericiţi şi noi mereu!
Felurimi de griji şi încercări
Se-mpletesc în luciul ăstei mări,
Corabia vieţii e-n furtună;
Sfinte făr' de-arginţi, cârma ne-ndrumă!
Cei neliniştiţi strigă la tine,
Cei bolnavi vin ca să se închine,
Cei căsătoriţi cer întărire,
În pace deplină şi iubire;
Suntem obosiţi de răutate,
Însetaţi de cea de sus dreptate,
Flămânzi după mângâieri de har,
Sfinte Doctor, mijloceşte iar!
Mijloceşte mila şi iertarea,
Dăruieşte ruga şi răbdarea,
Sfinte bun, arată drumul drept,
O, Pantelimon cel înţelept!

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întîrziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi, apărător, celor în primejdii, izbăvitor, celor învăluiţi în păcate, scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate, îmblînzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci sîntem slabi şi istoviţi, sfinte, si astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

[cristiboss56]

Mergând pe Calea Cea adevărată cu paşii iubitori de desăvârşire ai Duhului,
Ai ajuns în braţele Părintelui ceresc şi ai moştenit slava negrăită a Cuvântului,
Nu înceta a te ruga pentru cei din pământul cărora ai răsărit ca un crin ceresc,
Şi inimile noastre le arată cer, pe care aşează stelele gândului dumnezeiesc.