Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[Rodica50]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

Ca sa raspund la intrebare- Hristos ocupa locul cel mai important in inima mea.

[cristiboss56]

[quote=laurastifter;372854]

În prealabil postat de cristiboss56

Ma bucura mult aparitia ta pe acest forum , chiar era nevoie de tine aici , de un aer proaspat , dupa atatea si atate dispute fara rost , dupa atatea si atatea " lectii de iubire si iertare " ! Te rog sa-ti aduci colegii , prietenii tai aici , caci suntem in mare criza pe aici ! Ce-ti pot rasunde ? Iti dau un link al unui thread deschis de mine , ca sa intelegi mai bine relatia mea cu Hristos , si mai adaug pe langa link-ul ce va urma , multe suspine , regrete si chiar lacrimi pentru neputinta si neghiobia mea in relatia cu El . . . . . . :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12258[/quote

Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi adresat! :)
Este foarte interesant topicul pe care mi l-aţi indicat şi, într-adevăr, din poeziile şi rugăciunile pe care le-aţi postat acolo, se simte dragostea dvs. sinceră şi profundă faţă de Mântuitorul nostru Hristos.
Mă bucur din tot sufletul că prezenţa mea pe forum vă poate ajuta cu ceva... Toţi avem nevoie de sprijin în viaţa duhovnicească, în relaţia cu Dumnezeu. Creştinismul este "religia iubirii" şi mântuirea se dobândeşte în comuniune. Cred cu tărie că voia lui Dumnezeu este aceea ca noi, cei care ne străduim să-I rămânem credincioşi, să comunicăm, să ne povăţuim unii pe alţii în acest pelerinaj al existenţei pământeşti. Dacă avem datoria de a ne ajuta unii pe alţii în rezolvarea problemelor din lumea aceasta, cu mult mai mult vom împlini voia lui Dumnezeu rămânând uniţi în viaţa duhovnicească, socotind credinţa în Domnul Hristos drept cel mai puternic liant între noi, în pofida diferenţelor - în aparenţă invincibile - ce pot provoca anumite neînţelegeri chiar şi între cei credincioşi. Nu ştiu exact ce dispute aţi avut pe forum, dar observ că toţi cei care au participat la discuţia de la acest topic au postat mesaje frumoase, spre slava lui Dumnezeu şi toţi, în diverse moduri (fiecare în stilul său) au exprimat acelaşi adevăr: faptul că Hristos este Totul pentru noi. Din aceste mesaje se poate observa faptul că, în ciuda diferenţelor dintre noi, în privinţa aspectelor esenţiale ale vieţii ne asemănăm surprinzător de mult în gândire. Dacă avem aceleaşi convingeri, dacă pe toţi ne caracterizează dorinţa profundă de a păstra în inimi adevărata credinţă, dăruită nouă de Dumnezeu, ce ne-ar putea îndepărta unii de alţii?

O zi binecuvântată!
Hristos în mijlocul nostru!
Cu respect,
Laura Stifter

Se confirma bucuria de a te avea printre noi ! Nu am stiut ca ai publicat si in cotidianul Lumina ! ! ! Bucuria este si mai mare cand cei mai in varsta au ce asculta si invata de la cei tineri precum tine ! Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !

[laurastifter]

[quote=cristiboss56;372860]

În prealabil postat de laurastifter

Se confirma bucuria de a te avea printre noi ! Nu am stiut ca ai publicat si in cotidianul Lumina ! ! ! Bucuria este si mai mare cand cei mai in varsta au ce asculta si invata de la cei tineri precum tine ! Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !

Mulţumesc mult pentru aprecieri! :) Din câte observ, eu am multe de învăţat de la dvs.
Doamne ajută! Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!

Laura Stifter

[delia31]

În prealabil postat de laurastifter

"Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul." (F. M. Dostoievski)

@Laura si Guru.inc

Draga Laura, din postarile tale pe care le-am citit pana acum emana frumusete launtrica, entuziasm, credinta si o tinerete joviala ca un izvor de apa saltatoare.
Cum zicea si Cristi, esti o prezenta „fresh”. Iti doresc sa te tina mult entuziasmul pe aici!

Imi dai voie sa zic ceva legat de celebrul citat al lui Dostoievski, preluat cu entuziasm de multi credinciosi? L-am vazut pus la semnatura unor useri de aici de pe forum, e lansat cu drag in discutii si vad ca aici are rezonante personale si pt Guru.inc.

Am mai scris despre asta pe un topic special cu citate din Dostoievski, initiat de Colaps - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...534#post286534 si o sa reiau si aici ideea.

Fraza asta a lui Dostoievski - „De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul”
s-ar parea ca e reversul unui alt dicton celebru: ''Amicus Plato, sed magis amica veritas'', „mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul”.

Zicea si userul Colaps atunci ca aceste cuvinte ar trebui sa ne fie un model de credinta in Hristos.

Eu una, as zice, din contra.

Poate o sa te scandalizeze si n-o sa-ti vina sa crezi, dar fraza asta e o capcana.
Desi pare o sfidare impotriva hiper-pseudo-corectitudinii reci, desi pare o provocare dispretuitoare la adresa unei lumi false, iluzorii, in favoarea lui Hristos, fraza e totusi o capcana prin aceea ca fascineaza si atrage tocmai printr-o ambiguitate ce lasa loc de interpretari cu final catastrofal.

Dupa cat de des e vehiculata fraza asta, se pare ca multi retin aceste cuvinte, de care sunt atrasi ca de un magnet, dar nu toti isi mai amintesc in ce context le-a spus Dostoievski.

Cuvintele astea le-a spus marele autor ortodox , insa prin gura personajului Stavroghin din romanul Demonii.
Daca decupam citatul din context si nu stim cine e Stavroghin, suntem tentati sa-l luam de bun ca doar l-a zis Dostoievski, fara sa ne mai uitam la semnificatia de dedesubt.

Pt. cei care stiu cine e Stavroghin, faptul ca el l-ar alege pe Hristos si nu adevarul, e una din dilemele care-i bantuie mintea si pe care nici Dostoievski n-a dezlegat-o in roman.

Stavroghin e un personaj teribil de contestat. E de notorietate publica faptul ca e un ateu fara remuscari. Si totusi ar prefera sa ramana cu Hristos.

Cum spuneam , eu n-as sfatui pe nimeni sa se ghideze dupa aceste cuvinte si sa se ia dupa mintea imbibata de contradictii a paradoxalilor lui Dostoievski.

Ideile lor sunt seducatoare iar daca nu le gandesti pana la capat, risti sa-ti virusezi mintea cu subtilitati care odata acceptate nu fac decat sa-ti paraziteze ''sistemul de operare''.

Ce propune Stavroghin aici e o idee hazardata si absurda, as zice chiar
antihristica.
De ce? Pt. ca in subtilitati perfide sta viclesugul sarpelui expert in a jongla cu adevaruri injectate cu otrava.

La o analiza mai de adancime, a-L prefera pe Hristos in locul Adevarului, nu e deloc o virtute. Ba din contra. Asa apar si asa se mentin sectele.

Daca te uiti bine, ideea are doua puncte coincidente, sinonime dar despartite brutal, obligate sa fie incompatibile: Hristos si Adevarul
"Daca s-ar demonstra ca Hristos nu e Adevarul, as ramane cu Hristos, nu cu Adevarul".

Ipoteza de la care pleaca Stavroghin e falsa din start si nu poate duce decat la un cortegiu de falsuri. Demonul necredintei ce-l bantuie, insinueaza perfid prin gura lui Stavroghin o ruptura care in realitate nu exista, o incompatibilitate fortata, obligatorie.

Un Hristos in care n-ar fi Adevarul si care n-ar fi Adevarul, acela va inceta sa mai fie Hristos-Fiul lui Dumnezeu. Ar fi un lowercase hristos. Sunt destui hristosi mincinosi in lume. Demonul din mintea lui Stavroghin propune unul in plus. Sa fie identic cu Hristos dar neadevarat.

Pt. un credincios e inadmisibila existenta unui Dumnezeu al neadevarului. Prin insasi dumnezeirea Lui, Hristos nu poate sa nu fie in Adevar.
E ca si cum ar zice cineva: ‘’daca s-ar demonstra ca lumina poate fi separata de soare, as prefera soarele’’. Si inca printr-o operatie matematica! E o imposibilitate ontologica si logica sa separi disjunct soarele de lumina si Adevarul de Hristos.

A accepta un Hristos al neadevarului e echivalent cu a accepta erezia de bunavoie si nesilit de nimeni.

Stavroghin e un personaj coplesit pana in maduva oaselor de negatii. In mintea lui de nihilist, Hristos si Adevarul nu se intalnesc niciodata, tocmai pt. ca necredinta ii largeste ruptura, scindarea launtrica intre minte si inima.

Pt. el, Hristos e un personaj acceptat cu inima dar respins de ratiune, un personaj demn de iubit si luat ca exemplu de vietuire dar imposibil de crezut rational ca e Dumnezeu Atotputernic.

Prin urmare, Hristosul cu care ar ramane Stavroghin e si el un hristos scindat, incomplet, un fals, un Mesia iluzoriu de tip Fata Morgana, o iluzie perceptibila in stari alterate de constiinta. Iar constiinta lui Stavroghin e intr-adevar alterata de prezenta duhurilor intunericului care i s-au strecurat treptat in suflet prin fisura creata de necredinta.

Stavroghin pare intr-adevar, prin aceste cuvinte, un nobil fidel care a ramas credincios suveranului sau detronat. Tocmai pe capcana asta mizeaza demonul care i-a insuflat ideile.
Se poate sa fie vorba de acel mecanism psihologic, prin care in general, omul empatizeaza cu victima, cu suveranul detronat.
In mintea scindata a lui Stavroghin, Hristos e doar omul-victima de pe Cruce cu care empatizeaza, nu si omul-Dumnezeu, Cel ce a despecetluit din interior mormantul.

De aceea, pt. mine, fraza lui Stavroghin e inacceptabila ca marturisire de credinta. Hristos nu are cum sa fie scindat de Adevar iar ideea unui Hristos in afara Adevarului ar fi o farsa sinistra.

scuze daca postarea e prea lunga

Hristos Domnul sa ne lumineze pe toti!

[machho]

*lacas*

Lumina sufletului meu
din cer la inima' rasbate,
cand capul aplecat desparte
credinta vie-n Dumnezeu,
de partea lumii desfatate.

Si-n abisul ce ma' strabate
credinta-i lacrima' aparte,
prin glasul ei aduc 'n fapte
iubirea si credinta-n Dumnezeu,
lumina sufletului meu.

Mi-i zid ghenunchii 'ntre moarte
si adevarul Tau Hristoase
cand inima-i lacas de astre,
si-n ruga catre Bunul Dumnezeu
fii Tu...lumina sufletului meu.

...asa ma' vad eu in lumina Domnului Nostru Iisus Hristos.

...'' odata' o fata' cu mare evlavie la Maica Domnului si cu frica' de Dumnezeu, se ruga la icoana Maicii Domnului...<Preacurata' arata'te a-mi fi Mama'..si auzi o voce care-i spuse...''arata'te a-mi fi fiica' > ''

Draga noastra' sora' Laura,daca'-mi permiti sa'-ti spun asa, si eu ma' bucur de ce ai "deschis " prin cuvintele tale,Binecuvantate de Dumnezeu.Multe voci se aud a spune..DA,DA...dar putini sunt cei alesi,multi doresc sau cred ca' sunt exact asa cum vrea Hristos sa' fie,dar se-nseala' in "caii'' lor...''oare cei care au chemarea Muntelui,nu trebuie ca sa'-l si urce !!?'' Doamne ajuta', si sa' mai auzim de tine in Domnul...

În prealabil postat de machho

*lacas*

Lumina sufletului meu
din cer la inima' rasbate,
cand capul aplecat desparte
credinta vie-n Dumnezeu,
de partea lumii desfatate.

Si-n abisul ce ma' strabate
credinta-i lacrima' aparte,
prin glasul ei aduc 'n fapte
iubirea si credinta-n Dumnezeu,
lumina sufletului meu.

Mi-i zid ghenunchii 'ntre moarte
si adevarul Tau Hristoase
cand inima-i lacas de astre,
si-n ruga catre Bunul Dumnezeu
fii Tu...lumina sufletului meu.

...asa ma' vad eu in lumina Domnului Nostru Iisus Hristos.

...'' odata' o fata' cu mare evlavie la Maica Domnului si cu frica' de Dumnezeu, se ruga la icoana Maicii Domnului...<Preacurata' arata'te a-mi fi Mama'..si auzi o voce care-i spuse...''arata'te a-mi fi fiica' > ''

Draga noastra' sora' Laura,daca'-mi permiti sa'-ti spun asa, si eu ma' bucur de ce ai "deschis " prin cuvintele tale,Binecuvantate de Dumnezeu.Multe voci se aud a spune..DA,DA...dar putini sunt cei alesi,multi doresc sau cred ca' sunt exact asa cum vrea Hristos sa' fie,dar se-nseala' in "caii'' lor...''oare cei care au chemarea Muntelui,nu trebuie ca sa'-l si urce !!?'' Doamne ajuta', si sa' mai auzim de tine in Domnul...

zi frate ca zici fain.
Domnul sa te binecuvinteze.Amin.

[costel]

Titlul acestui topic ar trebui sa fie intrebarea noastra zilnica. Cu Hristos nu trebuie sa te unesti din cand in cand, ci zilnic.

[machho]

În prealabil postat de mihaila_alin

zi frate ca zici fain.
Domnul sa te binecuvinteze.Amin.

..si pe tine FRATE ALIN sa' te Binecuvanteze Domnul, si pe LAURA( ca' mi-a ''uns'' inima cu subiectul pe care la deschis)..si sa' ne Binecuvanteze Domnul pe toti,asa cum suntem fiecare.. ca' mina are diferite degete,mici sau mari,lucratoare sau nu...dar de toate sunt nevoie...ca' ''mina'' este,doar,HRISTOS Dumnezeu '' Doamne ajuta'

[laurastifter]

În prealabil postat de machho

*lacas*

Lumina sufletului meu
din cer la inima' rasbate,
cand capul aplecat desparte
credinta vie-n Dumnezeu,
de partea lumii desfatate.

Si-n abisul ce ma' strabate
credinta-i lacrima' aparte,
prin glasul ei aduc 'n fapte
iubirea si credinta-n Dumnezeu,
lumina sufletului meu.

Mi-i zid ghenunchii 'ntre moarte
si adevarul Tau Hristoase
cand inima-i lacas de astre,
si-n ruga catre Bunul Dumnezeu
fii Tu...lumina sufletului meu.

...asa ma' vad eu in lumina Domnului Nostru Iisus Hristos.

...'' odata' o fata' cu mare evlavie la Maica Domnului si cu frica' de Dumnezeu, se ruga la icoana Maicii Domnului...<Preacurata' arata'te a-mi fi Mama'..si auzi o voce care-i spuse...''arata'te a-mi fi fiica' > ''

Draga noastra' sora' Laura,daca'-mi permiti sa'-ti spun asa, si eu ma' bucur de ce ai "deschis " prin cuvintele tale,Binecuvantate de Dumnezeu.Multe voci se aud a spune..DA,DA...dar putini sunt cei alesi,multi doresc sau cred ca' sunt exact asa cum vrea Hristos sa' fie,dar se-nseala' in "caii'' lor...''oare cei care au chemarea Muntelui,nu trebuie ca sa'-l si urce !!?'' Doamne ajuta', si sa' mai auzim de tine in Domnul...

Doamne ajută! Îţi mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai scris. :) M-a impresionat în mod deosebit şi poezia, despre care ai spus că exprimă relaţia ta cu Mântuitorul nostru Hristos.
Dumnezeu să fie cu tine!
Hristos în mijlocul nostru!

[laurastifter]

Doamne ajută!
Dragă soră întru Hristos,
În primul rând, îţi mulţumesc mult pentru mesaj. :) Ţi-am mai scris un răspuns lung şi... nu ştiu de ce, observ că nu s-a afişat. :) De aceea, încerc să reiau, pe scurt, ceea ce ţi-am scris în primul mesaj.
Sincer, nu ştiam în ce context a fost rostită fraza lui Dostoievski şi nici nu mă gândisem să o supun unei analize literare şi filosofice profunde, aşa cum ai reuşit tu... Eu am aflat-o dintr-un manual de religie, atunci când eram în clasa a XI-a şi, ulterior, am găsit-o în scrierile părintelui Nicolae Steinhardt care, cu siguranţă, a preluat-o şi a înţeles-o tot în sensul unei mărturisiri de credinţă şi încredere necondiţionată în Domnul Iisus Hristos - "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan14, 6).
Neştiind contextul în care personajul dostoievskian a rostit aceste cuvinte, le interpretam astfel: Domnul nostru Iisus Hristos este, cu certitudine, Adevărul absolut (cf. Ioan 14, 6) şi, chiar dacă, în aparenţă, acest Adevăr personal nu ar mai putea fi mărturisit şi propovăduit prin argumente raţionale, El ar trebui primit prin credinţă necondiţionată. Cu alte cuvinte, chiar dacă "înţelepciunea acestui veac" - pe care "Apostolul neamurilor" o socoteşte a fi "nebunie înaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1) - ar oferi suficiente argumente prin care adevărul revelat ar putea fi combătut, datoria noastră ar fi aceea de a-I rămâne fideli Celui Care, depăşind capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre, rămâne veşnic viu şi adevărat. Este, aşa cum scriai în comentariul tău, o imposibilitate ontologică şi logică a susţine că soarele este separat de lumină. Adevărat!
Cu toate acestea, dacă noi, asemănându-ne personajelor lui Platon din "Mitul peşterii", am fi constrânşi să trăim într-un loc în care am avea drept unică sursă de lumină flacăra palidă a unei lumânări, raţiunea noastră limitată şi însetată de perfecţiune în acelaşi timp ar fi ispitită să creadă că soarele nici nu există... sau nu-şi revarsă lumina pe pământ. În acest caz, pentru a nu ne îndepărta de adevăr, ar trebui să credem, contrar concluziilor dobândite prin simţuri şi prin cugetare, faptul că existenţa luminii solare este o realitate, chiar dacă nouă ne este imposibil să o percepem. Atunci, am putea spune: chiar dacă pentru mine soarele nu există şi nu are nicio legătură cu lumina (pentru că ideea de lumină o asociez cu unica realitate accesibilă simţurilor mele - flacăra lumânării), totuşi trebuie să accept, să-mi însuşesc printr-o credinţă supraraţională adevărul că soarele este sursa luminii de pe pământ. În sensul acesta interpretam şi citatul lui Dostoievski pe care-l comentăm şi gândeam, cu bucurie, că niciun obstacol - în aparenţă invincibil - născocit de raţiunea omenească nu va putea zdruncina credinţa noastră, a celor cărora prin har ni s-a dăruit capacitatea de a deţine certitudinea faptului că Hristos este Însuşi Adevărul. :) Cred că tot astfel a fost înţeles citatul şi de către autorul "Jurnalului fericirii" care, în eseul "Crez ortodox" din colecţia de predici "Dăruind vei dobândi", îl reformula aşa: "...măcar de-ar fi adevărul altceva decât Hristos, eu tot voi rămâne, orice s-ar întâmpla, cu Hristos". Dostoievski este un scriitor creştin care încearcă să-L mărturisească pe Hristos chiar şi prin replicile şi faptele personajelor negative din scrierile sale... fapt ce mă conduce la ideea că, punându-l pe Stavroghin să rostească această replică celebră, autorul vrea să transmită mesajul că în inima oricărei fiinţe umane - chiar şi-n sufletul celui mai vehement ateu - există setea de credinţă, dorul după Dumnezeu, nevoia de a I se închina lui Hristos. Poate că tocmai de aceea Stavroghin, copleşit de povara incertitudinii, a exclamat, într-o sforţare disperată de a-şi învinge deznădejdea, că şi dacă gândurile de necredinţă ce-i bântuiau sufletul ar fi reale, el va rămâne tot cu Hristos, Cel după Care tânjeşte întreaga sa fiinţă.
Cu toate acestea, sunt de acord cu tine, de vreme ce ai citit romanul "Demonii" şi poţi înţelege în context mult mai bine decât mine profilul şi replica personajului ateu.
Îţi mulţumesc mult pentru lămuriri.
Dumnezeu să fie cu tine!
Şi să ne ajute Dumnezeu pe toţi să păstrăm în inimi bucuria certitudinii că Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos este Adevărul!
Laura Stifter