ORTODOXIA SI ECUMENISMUL

[Darius]

Citind ceea ce scrieti aici imi dau seama cat sunt de prost.
Am sa scriu cele 7 daruri ale Sfantului Duh ca sa mi le reamintesc inca odata, pentru ca la modul in care scrieti despre Dreapta Credinta cred ca aveti cel putin unul din aceste daruri si ca mult v-ati rugat pentru ele in comparatie cu mine:
intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria, cunostinta sau stiinta, cuviosia sau pietatea, frica fata de Dumnezeu.
Sfantul Duh sa reverse peste noi aceste daruri asa cum a facuto asupra Sfintilor Parinti care mult s-au nevoit pentru ele si abia atunci au vorbit.

[danyel]

sa sti ca-mi place sa merg duminica la biserica, si imi pare rau ca nu pot merge mai des chiar si in timpul saptamanii daca preacucernicii nostri preoti din parohie ar avea bunvointa sa organizeze seri de cateheze in loc sa se ocupe cu alte afaceri lumesti, cum e posibil ca un preot sa spuna ca Sf Liturghie trebuie sa se termine la ora 11 pt ca timpul e pretios in sec 21! stiu foarte bine ca Sf Liturghie este o adevarata Evanghelie, da te intreb cati o inteleg? sa nu-mi spui ca cei ce vor sa o inteleaga vor cauta sa inteleaga, pt ca putini sunt aceea care o vor face, daca preotul ar avea mai mare dragoste de Cuvant nu zic ca toti ar fi dreptcredinciosi, dar oricum ar fi mai multi de cati sunt acum. stiu ca parintii Bisericii au fost adevarati traitori ai credintei, nici pe departe sa ma consider mai vrednic de cat ei dar sunt convins ca n-ar vrea sa vada trairea de azi a ortodoxiei! Stefan cel Mare a ajuns Sfant pt ca a fost un erou national respectat mai ales in partea Moldovei si Biserica s-a folosit de lucrul asta pentru a aduce in calendarul Ortodox Roman inca un sfant,"Ce in ceruri seaman n-are" o fi mai sfant de cat Maica Domnului sau de cat Sf Ioan Botezatorul?? prin faptul ca a construit manastiri nu poate fi sfant, oricum le-a construit din banii tarii nu din banii lui atunci am putea sa spunem ca si Becali e sfant pt ca si el construieste biserici! uita-te atent la unele practici din biserica nu inteleg ritualismul exagerat, nu incerca sa-mi explici ca stiu explicatiile, asi vrea ca Biserica Ortodoxa sa fie asa cum trebuie sa fie o biserica, roditoare si castigatoare de suflete nu depozit de conservat traditii locale, eu nu atac ortodoxia nici nu asi fi vrednic ci vreau sa spun ca exista unele lucruri care nu au ce cauta in credinta, acestea ingreuneaza credinta, ganditi-va cum era in primele 4 secole crestine, asa ar trebui sa fie, dar nu e din pacate nu ma priviti ca pe un protestant, sunt ortodox si vreau sa ma simt bine in biserica mea sa pot in biserica sa fiu aproape de Dumnezeu si sa aud din gura preotului chemarea la pocainti nu istorie si povesti fara rost, nu vreau sa-si reformeze doctrina, ci doar unele practici si sa-si intareasca propovaduirea doar Liturghia nu ajunge, pt mantuire trebuie sa sti cuvantul si sa-l urmezi ca doar Sf impartasanie nu te mantuie ai nevoie de roade, Domnul sa ne lumineze sa vedem voia lui asa cum El vrea , Daca am suparat pe cineva imi cer iertare nu am vrut sa zignesc pe nimeni, cu atat mai mult Sf Biserica .Doamne ajuta!

[vali]

În prealabil postat de danyel

si ortodoxia are anumite practici care n-au nici o legatura cu Dumnezeu si nici un folos la mantuire, totusi si eu sant ortodox si vreau sa raman asa si sa incerc sa traiesc credinta dupa randuiala ortodoxa, dar unele practici nu le pot accepta pt ca stiu sigur ca nu au legatura cu credinta si au fost introduse ulterior in credinta de aceea nu pot spune in gura mare ca am credinta cea dreapta poate voi putea spune cand se va debarasa de unele ritualuri care nu au ce cauta in credinta si pe care din pacate in loc sa se disperseze de ele, le conserva asfel a devenit Biserica Ortodoxa o biserica a traditiilor locale si a ritualurilor inutile care umbresc credinta. multi preoti se limiteaza sa savarseasca Sf Liturghie si gata iar cuvantul Domnului daca vrem sa-l auzim trebuie sa mergem la manastiri sau la Oastea Domnului sau din pacate uni ajung chiar la protestanti pt ca in Biserica Ortodoxa preotul le-a spus ca au dreapta credinta da nu i-a indemnat niciodata la pocainta in adevaratul sens al cuvantului, din pacate asta e o caracteristica a majoritatii preotilor, nu e de mirare ca si cei care fregventeaza Biserica nu stiu prea multe despre Domnul si Despre mantuire asta pt ca si Ierarhii au lucruri mai importante de facut decat vestirea lui Hristos, cum ar fi infintarea de mitoropolii si canonizarea unor asazisi sfinti, am cam luat-o pe urma catolicilor cu canonizarea; cat de normal vi se pare ca Voievodul Stefan cel Mare e sfant? v-ati putea ruga la un asemenea sfant? nu e sigur ca el l-a cunoscut pe Dumnezeu si noi il consideram sfant, cum ramane cu adevaratii traitori si ostenitori care nu au fost canonizati? Biserica Ortodoxa are nevoie de noi conducatori care sa indemne poporul la pocainta nu care sa-si urmareasca propiile interese, altfel ortodoxia va fi pt putini calea mantuirii preferand sa mearga acolo unde vor auzi cuvantul Domnului, Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia lui in smerenie

Sunt de acord ca suntem pacatosi, chiar dintre cei care mergem la biserica, dar trebuie sa faci distinctie intre ceea ce suntem si ceea ce ne-au dat mostenire Sfintii Parinti. Ca eu fac sau nu ce zic Sfintii Parinti, ca preotii, la fel, fac sau nu, asta nu te impiedica pe tine, daca faci o mica cercetare a canoanelor si scrierilor sfintilor sa traiesti cum se cuvine. Roaga pe Bunul Dumnezeu ca preoti si noi sa vorbim macar corect pe cat este posibil in cazul nostru, chiar daca fapte nu avem, caci daca nici ceea ce Parintii nu spunem se va ajunge si mai rau. Ce avem bun: continuitate apostolica (harul preotilor este din izvorul Cinzecimii si este Duhul Sfant), hirotoniile au pastrat acest har in Biserica Ortodoxa, cu atat mai mult cu cat ea nu s-a abatut de la dogma, scrierile din vechime le poate citi orice credincios, mai sunt inca duhovnici care pot pune pansament pe rana (putini dar buni) sunt cateva aspecte care nu trebuie deloc neglijate. Iar daca nu te lamuresti, incearca sa te duci la un duhovnic vrednic ortodox si vei vedea...Poate rational nu vei ajunge la un rezultat bun. Vezi totusi ce-ti spune un adevarat sfant in viata, apoi mai discutam...

[phradmon]

Sfantului STEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam musatin, pentru taria credintei sale in Hristos, pentru multimea faptelor sale crestinesti, pentru maretia actelor sale de vitejie, de aparator al Bisericii stramosesti si al hotarelor patriei, poporul roman de pretutindeni i-a inaltat in adancul constiintei sale un altar de preamarire cuvenita, un monument mai trainic decat orice granit. Prin acest monument nepieritor, inchegata din virtutile stralucitului voievod, acesta este ridicat in cinstire si preaslavire, este privit asemenea sfintilor si asezat in randurile binecredinciosilor aparatori ai Bisericii si ocrotitori ai dreptei credinte. Peste ani si veacuri el a fost si este in constiinta poporului asemeni Sfantului Imparat Constantin cel Mare, asemeni lui Justinian cel Mare.

Prin actul solemn al canonizarii sale oficiale, Sfantul si indreptatorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pronunta recunoasterea si marturisirea soborniceasca a faptului de constiinta istorica si crestina ca poporul nostru a pastrat neintrerupt vreme de cinci secole candela aprinsa la Putna, locul odihnei vesnice intru slava a marelui Stefan, i-a pastrat chipul - icoana, intr-o lumina limpede si in toata stralucirea ei: "Un om minunat, un sfant cum nu mai poate rasari altul, izvorul a toata vitejia, fantana tuturor dreptatilor, marea bunatatilor". Sfantul Stefan cel Mare este si ramane in istoria noastra simbolul voievodului crestin, neinfricatul aparator al credintei ortodoxe si al patriei sale, straja darza in fata dusmanilor care amenintau sau cotropeau tara pustiind dintr-o zare sau alta, "sfant si imparat al romanimii", al tuturor celor care "cumineca" in aceasta limba, limba in care poporul nostru vreme de doua milenii s-a bucurat, a plans si s-a rugat.

In chipul marelui voievod Slefan al Moldovei, neamul nostru din toate hotarele sale stravechi si-a recunoscut cea mai inalta intrupare a propriilor insusiri si nazuinte, proiectandu-le pe fundalul crestin si inca de atunci intr-un orizont ecumenic. S-ar cuveni astfel ca insasi constiinta europeana sa recunoasca meritul sau deosebit in apararea crestinatatii la portile Orientului. A purtat un lung sir de razboaie sub stindardul unei singure lupte, lupta pentru "Lege", in inteles spiritual, aparandu-si neamul impotriva veleitatilor eterodoxe din jur, impotriva semilunei care primejduia intregul continent. Pentru acest lucru se cuvine, acum si mereu, sa luam aminte la indemnurile acelor strabuni care in scrierile lor subliniau adanca povata a cugetului, de a vedea in virtutile de lupta rabdare si sfintenie, prin care a stralucit Voievodul Stefan cel Mare, "pilda de indreptare si sfintenie, de indreptare celor vii", noua tuturor celor de astazi si celor ce ne vor urma. +IPS Nestor, Mitropolitul Olteniei (1977-2000)
Argumente in favoarea canonizarii Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare gasiti aici:

[phradmon]

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0207&i=2

[Macarie]

Motivele pentru care a fost canonizat Stefan cel Mare sint evidente pentru oricine a cercetat cu sinceritate Istoria.
Confuzia e numai pentru cei care isi iau infomatiile de la tv, din ziare sau din "binevoitoarele" scrieri sectare.
Masura vietii unui Voievod sau Rege e data de cele ce a facut pentru neamul si prin neamul sau, care covarsesc in importanta si implicatii maruntele probleme personale.

Sa nu se supere nimeni, dar Ortodox cu jumatatea, sau cu ocaua mica nu se poate. Daca invatatura Ortodoxa e buna in cele pe care le intelegem, apoi sa stii ca e buna si in cele pe care nu le intelegem, numai ca noi trebuie sa cercetam, sa ne convingem.

Daca se refera la viata conjugala a Voievodului, apoi sa se uite la Regele David, cinstit alaturi de Proorocii Vechiului Testament, si citit cu multa evlavie de dansii, pentru care fapte a fost "uns al Domnului".

[Dodi]

În prealabil postat de phradmon

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0207&i=2

Excelent site-ul, nu stiam de el pana acum. Multumesc! :)

[Dodi]

În prealabil postat de Darius

Citind ceea ce scrieti aici imi dau seama cat sunt de prost.
Am sa scriu cele 7 daruri ale Sfantului Duh ca sa mi le reamintesc inca odata, pentru ca la modul in care scrieti despre Dreapta Credinta cred ca aveti cel putin unul din aceste daruri si ca mult v-ati rugat pentru ele in comparatie cu mine:
intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria, cunostinta sau stiinta, cuviosia sau pietatea, frica fata de Dumnezeu.
Sfantul Duh sa reverse peste noi aceste daruri asa cum a facuto asupra Sfintilor Parinti care mult s-au nevoit pentru ele si abia atunci au vorbit.

Nu esti "prost", poate doar nestiutor (cum sunt si multi altii, inclusiv eu). Iar masura fiecaruia o stie numai Dumnezeu.
Domnul sa ne lumineze!

[cristir]

SF. SERAFIM DE SAROV SE EXPRIMA ASTFEL: "CEL CARE ARE HARUL SFANTULUI DUH PENTRU DREAPTA CREDINTA INTRU HRISTOS, CHIAR DACA A SI MURIT CU SUFLETUL, DIN SLABICIUNE OMENEASCA, DIN PRICINA UNUI ANUME PACAT, NU VA PIERI IN VECI, CI VA FI INVIAT PRIN HARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CARE IARTA PACATELE LUMII SI DARUIESTE HAR PESTE HAR […] PENTRU DUMNEZEU, PRETUIESTE DREAPTA CREDINTA IN EL SI IN FIUL SAU CEL UNUL-NASCUT, CACI TOCMAI PENTRU ACEASTA SE DA DE SUS IN PLINATATE DARUL SF. DUH."

SF. IOAN CASSIAN SPUNE: "NU INCAPE NICI O INDOIALA CA CEL CARE NU MARTURISESTE CREDINTA BISERICII SE AFLA IN AFARA BISERICII."


Ecumenismul - origini, esenta, deziderate
de monah Alexei Tîrdea (M-rea Antim, Bucuresti)


"Să stii că noi trebuie să slujim lui Dumnezeu, nu timpului"
(Sf. Atanasie cel Mare, Epistolă către Dracontie)

„Astazi se vorbeste din ce in ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenica, rugaciuni si slujire ecumenica; discutiile antreneaza pasiuni dintre cele mai aprinse, pozitii pro sau contra ale celor doua parti cvasiconstant prezente in salile de conferinte teologice: sustinatorii care afirma cu tarie misiunea ortodoxa facuta în rândul neortodocsilor prin adunarile ecumenice si adversarii acestei miscari.
Voi mentiona doar cateva aspecte privind miscarea ecumenica, scopurile acesteia si concretizarea lor in viata Bisericii Ortodoxe.
Intai trebuie amintit ca ecumenismul, ca idee a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America, propunandu-si sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaza gresit “biserici”. Mai tarziu în 1948 la Adunarea de la Amsterdam s-a hotarat fondarea asa-numitului “Consiliu Mondial al Bisericilor” cu sediul la Geneva. Termenul de “ecumenism” a fost introdus la Congresul de Edinburgh (Scotia) în 1910, Congres al organizatiei Y.M.C.A. condusă de cunoscutul LIDER FRANCMASON John Mott (1865-1955) care a si prezidat lucrarile acestui congres. Semnificativ este faptul ca John Mott nu a ales pentru denumirea miscarii sale termenul de “universalism” (de la latinescul universum-univers) ci analogul grecesc, “oecumenicos” care apartine exclusiv Bisericii Ortodoxe. Scopul vadit al acestei substituiri a fost cel de a masca intentiile acestei miscari sub un termen clasic pentru Ortodoxie – acela al ecumenicitatii, universalitatii Sfintei Biserici Ortodoxe – existand pericolul de a identifica candva Sinoadele Ecumenice cu “Consiliul Mondial al Bisericilor”. De altfel chiar una dintre Bisericile Ortodoxe, cea Rusa, s-a exprimat semnificativ in acest sens, tragand un semnal de alarma, inca din anii trecuti, după lucrarile Adunarii a V-a a CMB de la Nairobi: “Un alt pericol care ameninta grav unitatea crestina si viitorul miscării ecumenice […] este iluzia, nutrită de unii participanti la miscarea ecumenica, precum ca C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, incat una din viitoarele sale adunari generale se va transforma in sinod crestin ecumenic”.
Asadar inca dintru inceput, autodenumirea acestei miscari drept “ecumenica” ridica grave semne de intrebare asupra a ceea ce urmareste ea. Noi afirmam ca apartinem de acel ecumenism, vechi si pururi nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos in scopul raspandirii adevarului divin revelat propovaduit de Hristos si infaptuirii mantuirii fagaduite de El.
Intre acest ecumenism ortodox si “ecumenismul” promovat de C.M.B. exista contradictii flagrante si deosebiri dogmatice profunde care fac imposibila apartenenta la Sfanta Biserica Ortodoxa Universala si in acelasi timp la miscarea ecumenica ce isi impune in ultima vreme conceptiile sale, tot mai insistent si tot mai strain de duhul Ortodoxiei. Iata principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox:
Miscarea Ecumenica se bazeaza pe teologia modernista promovata in spatiul eterodox in zorii veacului XX si care sustine intai de toate existenta Sfintelor Taine mantuitoare si sfintitoare si in afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Aceasta conceptie care considera gruparile eretice si schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei una, ii face pe teologii modernisti sa afirme ca in tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, s.a.) savarsite de eterodocsi lucreaza acelasi har mantuitor si sfintitor al Sfantului Duh, chiar daca nu in plinatatea lui, ca in Biserica Ortodoxa. Mentionam ca inca din 1982, comisia “Credinta si organizare” de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatica si liturgica minima a unirii crestinilor – Botez, Euharistie, Slujire (preotie). Analiza atenta a continutului acestui document demonstreaza doua aspecte:
Faptul ca in B.E.M. nu sunt mentionate 4 Taine bisericesti: Mirungere, Spovedanie, Casatorie, Sfantul Maslu, denota ca acest document nu le recunoaste drept Taine.
B.E.M. este alcatuit dupa criterii pur protestante. In finalul preambulului B.E.M., alcatuitorii declara intr-un mod strain de duhul dreptei credinte: “nu trebuie sa ne asteptam in B.E.M. la o interpretare teologica deplina a botezului, euharistiei, preotiei”, aceasta fiind in opinia lor “in cazul dat neadecvata si nedorita”.
Teologia modernista promoveaza asa zisa “teorie a ramificatiilor” potrivit careia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care detin si ele - ca biserica romano-catolica, protestanta, necalcedoniana, anglicana, etc. – har mantuitor si sfintitor.
Consecinta imediata a celor expuse mai sus este posibilitatea rugaciunii in comun cu eterodocsii si chiar a Euharistiei. In ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirma ca numai savarsirea Euharistiei în comun trebuie respinsa, celelalte slujbe sau rugaciuni fiind acceptate.
De multe ori, autoprezentarea membrilor sau sustinatorilor miscarii ecumenice imbraca forme aberante: sa mentionam manifestarile de la Vulcana-Bai (Targoviste, august 1998) cand in materialul pus la dispozitia participantilor se defineste ecumenismul ca “religia sec. XXI, religia sperantei” afirmandu-se ca nu se vrea un parlament al religiilor, ci mai grav, conform cuvantului de deschidere, “un chip sustras dogmelor, un chip viu si convingator”, in care functioneaza alte legi decat cele crestine si anume “legea curcubeului”, sau Conferinta Mondiala a Religiilor Lumii pentru Pace, tinută la Bucuresti în septembrie 1998 cand manifestarile au culminat cu aprinderea unui “foc sacru” si rostirea rugaciunii în comun pentru pace impreuna nu numai cu reprezentantii confesiunilor crestine eterodoxe, dar si cu necrestinii si cei apartinand cultelor pagane asiatice.

Acestea fiind datele, vom prezenta pe scurt credinta noastră legată de ele:
In privinta harului mantuitor si sfintitor al Sfantului Duh, SF. VASILE CEL MARE afirma in Epistola I Canonica: "Inceputul separarii a fost schisma, iar prin aceasta despartire ei nu mai au harul Sf. Duh care nu li se mai da din momentul despartirii lor. La începuturi, inainte de despartire, acestia aveau harul preotiei si prin punerea mainilor transmiteau acest har sfintitor, iar după schisma au devenit laici, incat nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni; cei rupti de Biserica au devenit astfel incapabili sa transmita si altora harul Sf. Duh." Sf. Irineu de Lyon afirma: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfant, iar unde este Duhul Sfant acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfant este Adevarul;" "Cei care se departeaza de la Biserica […] ei se pedepsesc pe ei insisi, tocmai despre ei spune Sf. Apostol Pavel ca după prima si a doua mustrare, indeparteaza-te de ei." Sf. Ciprian al Cartaginei: "In afara Bisericii nu exista mantuire: casa lui Dumnezeu este una singura si este imposibil sa se mantuiasca cineva in alta parte decat in Biserica […] Oricine se departeaza de Biserica devine strain de testamentul Bisericii. Cel ce strica pacea si unitatea in Hristos lucreaza impotriva lui Hristos." Fericitul Augustin: "Mantuirea ni se da prin Biserica, iar cei ce sunt in afara Bisericii nu vor primi viata vesnica." Sf. Chiril al Ierusalimului: "Marturisirea credintei ne invata despre una sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica pentru ca sa te pazesti de stricaciunea adunarilor eretice si sa fii totdeauna in Sfanta Soborniceasca Biserica." Fericitul Augustin: "Afara de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mantuirii.In afara Bisericii se poate sa ai trepte ierarhice, Taine, "Aliluia" si "Amin", Evanghelie, credinta si sa propovaduiesti pe Dumnezeu in trei ipostasuri, dar mantuire poti sa ai exclusiv in Biserica universala si dreptmaritoare."
Socotim ca nu numai aceste argumente ale Sf. Parinti, cat si intreaga noastra traditie ne indreptatesc sa credem ca:
ˇ nici gratia divina creata impartasita credinciosilor romano-catolici prin Sacramentele acestora nu serveste mantuirii si sfintirii primitorilor.
ˇ nici simbolistica protestanta privind Euharistia nu ni-L oferă pe Hristosul cel adevarat.
ˇ nici o alta Taina savarsita in afara Bisericii Ortodoxe Celei Una nu este detinatoare a harului Sf. Duh.
ˇ in afara Bisericii dreptmaritoare, savarsirea Tainelor chiar in cele mai mici amanunte nu se poate intelege decat ca forma exterioara lipsita de har. Aceste forme goale insa isi recapata valabilitatea si devin realitati după intoarcerea in Biserica Ortodoxa.
Afirmam ca Biserica lui Hristos, conform Simbolului nostru de credintă este una, sfanta, soborniceasca si apostolica. Biserica este trupul mistic al lui Hristos. Hristos nu poate avea mai multe trupuri pentru ca ea (Biserica) este zidita pe "piatra cea din capul unghiului" care este credinta. Dogma ortodoxa este piatra cea din capul unghiului pe care se zideste si actul liturgic si morala crestin ortodoxa si activitatea misionara si orice manifestare a crestinului ortodox in societate. Orice act exterior al credinciosului devine o marturisire de credinta de care vom da seama stiind ca vom fi intrebati si "despre orice cuvant desert".
De aceea noi marturisim ca nu pot exista fragmente de mantuire, fragmente de adevar si nici jumatati de credinta, odata ce "Vestea cea buna", Evanghelia lui Hristos a fost propovaduita in lume prin sfintii sai ucenici si apostoli care au intemeiat Biserica. Aceasta Biserica detine adevarul integral despre mantuire si cine pretinde ca, rupandu-se de trupul Bisericii celei adevarate, se poate mantui cu bucatele de adevar doar, acela se inseala. Pentru ca un singur madular numai, rupt dintr-un trup intreg, nu poate sa aiba viata prin sine insusi si cu atat mai mult sa fie lucrator, decat numai realipit fiind la trupul din care a fost rupt (pilda vitei cele adevarate "Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice mladita care nu aduce roada El o taie; si orice mladita care aduce roada El o curateste ca mai multa roada sa aduca…"; "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard.", In. 15, 1-2 si 5-6). Insusi Domnul Iisus Hristos subliniaza necesitatea credintei in cuvintele: "Cine va crede si se va boteza se va mantui, dar cine nu va crede, se va osandi" (Mc. 16, 16) iar în convorbirea cu Nicodim El spune: "Cine nu crede a si fost judecat."
Sfântul Fotie Patriarhul Constantinopolului a explicat foarte bine legatura dintre credinta dreapta si faptele placute lui Dumnezeu: "Virtutile trebuie sa fie ocrotite de credinta: cu ajutorul ambelor trebuie sa se formeze adevaratul om, caci dogmele cele drepte fac vrednica viata, iar faptele curate arata dumnezeirea credintei." Toti Sf. Parinti au pretuit inalt Credinta Ortodoxa ca singura datatoare de har si mantuitoare: "Nu pacatui in credinta, ca sa nu se manie pe tine Creatorul nostru. CINE NU TINE CREDINTA CEA DREAPTA […] SUFLETUL LUI NU VA AVEA PARTE DE VIATA VESNICA; EL ESTE UN VANZATOR DECLARAT AL LUI DUMNEZEU" (SF. ANTONIE CEL MARE). Sf. Marcu Eugenicu al Efesului: "Credinta noastra este dreapta marturisire a parintilor nostri. Cu ea noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara ea nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic." CUVIOSUL MARCU GRECUL: "A ÎNLOCUI SAU A SCHIMBA CEVA CAT DE PUTIN IN INVATATURA CREDINTEI ESTE O MARE CRIMA SI PIERDEREA VIETII VESNICE." SF. PAISIE VELICICOVSKI: "SFINTENIA ADEVARATILOR BARBATI SFINTI NU SE CUNOASTE PROPRIU-ZIS DUPA MINUNI (CACI SI PAGANII SI ERETICII POT FACE MINUNI CU AJUTORUL DIAVOLULUI) CI DUPA ADEVARATA CREDINTA ORTODOXA, DUPA FELUL IN CARE PAZESTE CU GRIJA DOGMELE DUMNEZEIESTI, URMEAZA TOATE CANOANELE APOSTOLICE SI SOBORNICESTI SI TRADITIILE BISERICII ORTODOXE SI DUPA VIETUIREA CEA FARA PRIHANA, URMAND TOATE PORUNCILE EVANGHELICE SI PATRISTICE."

SF. SERAFIM DE SAROV SE EXPRIMA ASTFEL: "CEL CARE ARE HARUL SFANTULUI DUH PENTRU DREAPTA CREDINTA INTRU HRISTOS, CHIAR DACA A SI MURIT CU SUFLETUL, DIN SLABICIUNE OMENEASCA, DIN PRICINA UNUI ANUME PACAT, NU VA PIERI IN VECI, CI VA FI INVIAT PRIN HARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CARE IARTA PACATELE LUMII SI DARUIESTE HAR PESTE HAR […] PENTRU DUMNEZEU, PRETUIESTE DREAPTA CREDINTA IN EL SI IN FIUL SAU CEL UNUL-NASCUT, CACI TOCMAI PENTRU ACEASTA SE DA DE SUS IN PLINATATE DARUL SF. DUH."

Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin doua conditii esentiale:
ˇ Credinta adevarata
ˇ Unitatea euharistica
Sf. Maxim Mărturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credinta: "Mantuitorul si-a numit Biserica Sa soborniceasca, dreptmaritoare". Despre unitatea euharistica, Sf. Ciprian al Cartaginei scrie urmatoarele: "Trebuie sa stii ca episcopul este in Biserica si Biserica in episcop, iar cel ce nu este in comuniune euharistica cu episcopul, acela nici nu este in Biserica si se inseala cei care nu sunt impacati cu ierarhia instituita de Dumnezeu, avand nadejdea sa-si gaseasca unitatea liturgica pierduta […] Cand de fapt, Biserica este una, soborniceasca si neimpartibila si peste toate unita si intarita prin comuniunea euharistica a ierarhilor." De aici rezulta clar ca unitatea de credinta si liturgica a episcopilor formeaza Biserica adevarata a lui Hristos.
ASADAR CEI CARE S-AU DESPARTIT DE TRUPUL LUI HRISTOS, BISERICA CEA UNA, NU MAI SUNT BISERICI. CUM ALTFEL AR MAI PUTEA FI ELE BISERICI DACA NU MARTURISESC CREDINTA CEA ADEVARATA SI DACA AU INTRERUPT COMUNIUNEA EUHARISTICA CU BISERICA CEA UNA? A spune ca doua corabii duc la limanul mantuirii - cea Ortodoxa si oricare din cele ale eterodocsilor - inseamna a spune ca sunt doua adevaruri, doua cai catre cer si nu una singura pe care a instituit-o Insusi Domnul.
SF. IOAN GURA DE AUR AFIRMA: "BISERICA ADEVARATA A LUI HRISTOS ESTE UNA SINGURA DIN CARE IN DIFERITE TIMPURI S-AU DESPARTIT DIVERSE ADUNARI ERETICE SI GRUPARI SCHISMATICE." Sf. Ioan Hrisostom ii numeste pe cei desprinsi din trupul Bisericii, ori eretici, ori schismatici. ORICE CRESTIN ORTODOX TREBUIE SA RESPINGĂ CATEGORIC INVATATURA PROTESTANTA A ACELOR TEOLOGI CARE CONSIDERA ERETICI NUMAI PE CEI CE S-AU SEPARAT DE BISERICĂ IN PRIMELE IV VEACURI. OARE NU SI SINOADELE ECUMENICE IV, V, VI, VII AU INFIERAT CA ERETICI PE CEI CE SE ABAT DE LA CREDINTA CEA DREAPTA ? NU AU FOST DECLARATI ERETICI CEI CARE NU CINSTESC ICOANELE, SFINTELE MOASTE SI NU O CINSTESC PE FECIOARA MARIA CA NASCATOARE DE DUMNEZEU ? Si stim ca acestea au fost asa si s-au spus dupa veacul IV. Ori gruparile protestante, spre exemplu, intra tocmai in categoria mai sus mentionata.
Sfintele Canoane opresc rugaciunea in comun cu schismaticii si ereticii (Can. 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Can. 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Can. 9 al Sf. Timotei al Alexandriei). Canonul 45 Apostolic porunceste: "Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii sa se afuriseasca si daca l-ar primi sa slujeasca ca preot sa se cateriseasca." LA TALCUIREA CAN. 47 AL SF. APOSTOLI, SCRIE SF. NICODIM AGHIORITUL CA "LATINII SUNT ERETICI SI NU AU NICI BOTEZ, NICI PREOTIE SI DACA VREUN PREOT NU BOTEAZA PE CEI CE SE INTORC LA ORTODOXIE, SE AFURISESTE."
Actul rugaciunii este o marturisire a adevarului de credinta, o participare mistica la dumnezeire intrucat cerem impartasirea harului necreat care indumnezeieste pe adevaratul luptator si traitor in Hristos. Rugaciunea ne apropie la modul cel mai intim si ne face sa impartasim acelasi Duh Sfant, iar motorul rugaciunii este incredintarea launtrica ca Dumnezeu il asculta pe credincios, incredintare izvorata din credinta lui. ASADAR DACA CREDINTA ESTE STRICATA, ATUNCI DE CE FEL DE DUH DE RUGACIUNE COMUNA SE POT IMPARTASI UN ORTODOX SI UN ROMANO-CATOLIC, SPRE EXEMPLU, STIIND CA ROMANO-CATOLICII PRIN BAZA LOR DOCTRINARA ATENTEAZA LA INSASI DOGMA SF. TREIMI ?
Daca in traditia Bisericii s-ar fi inteles prin cuvantul eretici numai cei care au cazut din credinta in primele IV veacuri, atunci Sinoadele Ecumenice ar fi adus precizari afirmative privind rugaciunea in comun cu cei ce au fost declarati eretici in veacurile urmatoare (iconoclasti, monofiziti, monoteliti, etc.). Ori TOTI CEI CARE S-AU ABATUT NUMAI "CU O IOTA SAU O CIRTA" DE LA ADEVAR AU FOST ANATEMATIZATI SI S-A OPRIT RUGACIUNEA IN COMUN CU EI.
Noi, ortodocsii spunem oricand "da" rugaciunii pentru cei cazuti in ratacire, faptelor de iubire fata de acestia, dar respingem orice forma de rugaciune in comun cu ei stiut fiind ca acelasi Duh Sfant lucreaza si se roaga atat la Sf. Euharistie cat si la orice act religios individual sau colectiv realizat de crestinul ortodox care are o relatie vie si constienta cu Dumnezeu Sfanta Treime.
In legatura cu aspectele mentionate despre manifestarile de la Vulcana-Bai si Bucuresti din aug.-sept. 1998 merită precizate urmatoarele: Biserica Ortodoxa ca biserica misionar are datoria fundamentala de a propovadui adevarul evanghelic oricand si oricum. Oare carui Dumnezeu insa se pot ruga impreuna crestinii ortodocsi si ereticii ori paganii, daca recunoastem ca actul rugaciunii tasneste dinlauntrul sufletului care a primit si accepta o anumita învatatura de credinta ? Pentru ca UNUL ESTE DUMNEZEUL CRESTINILOR CEL SLAVIT IN TREIME, PE CAND "TOTI DUMNEZEII NEAMURILOR SUNT DRACI" (PS. 95, 5). Actuala structura a C.M.B. si intreaga sa ideologie arata ca miscarea ecumenista este o miscare cu o doctrina bine conturata, bazata pe teoria ramificatiilor si valabilitatea Sf. Taine si in cadrul celorlalte confesiuni crestine. In cadrul acestui C.M.B., situatia de facto consta in aceea ca si cei mai inversunati eretici sunt tratati ca membri cu drepturi egale ai trupului Unul Singur al lui Hristos - Biserica dreptmaritoare. Ei se autointituleaza "biserici" fara a fi ca atare si insusi Consiliul de la Geneva actioneaza in calitate de Consiliu Mondial al Bisericilor. Prin insasi această denumire, Biserica Crestina este pusa pe aceeasi treapta cu toate asa-numitele "biserici" care fac parte din C.M.B. Scopul final al unei astfel de nivelari este de a transforma notiunea de Biserica intr-o notiune ordinara, obisnuita, adica intr-o abstractie ce reuneste pe principii egale diferitele "biserici", insemnand stergerea treptata si completa a sensului dogmatic de Biserica.
URMAND CALEA ECUMENISMULUI SI ETERODOCSII SI ORTODOCSII SUNT PAGUBITI DE ADEVĂR. ETERODOCSII CARE CAUTA SINCER ADEVARUL MANTUITOR SI HARUL INNOITOR NU VOR FI MOTIVATI SA ACCEPTE ORTODOXIA INTRUCAT SE INTARESC MAI MULT IN RATACIREA LOR, C.M.B. RECUNOSCANDU-I DREPT BISERICI. Sf. Ciprian al Cartaginei spune ca: "ereticii niciodata nu se vor intoarce la Biserica daca ii intarim in convingerea lor ca si ei au biserica si taine." Participarea ortodocsilor la miscarea ecumenica este inacceptabila deoarece duce incet la tradarea crezului ortodox, facandu-ne sa vedem in comunitatile eretice "biserici" si sa consideram Biserica Ortodoxa geografic limitata, "prea mica" pentru a o numi ecumenica.
SF. IOAN CASSIAN SPUNE: "NU INCAPE NICI O INDOIALA CA CEL CARE NU MARTURISESTE CREDINTA BISERICII SE AFLA IN AFARA BISERICII."
Astfel temeiurile pe care functioneaza C.M.B. sunt inacceptabile pentru Ortodoxie:
Primul temei, adoptat la Evanston la a 2-a Adunare Generala a C.M.B. spune: "C.M.B. reprezinta o comunitate a bisericilor care recunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor." Pentru ortodocsi aceste temei care nici macar nu a fost adoptat de membrii C.M.B. in totalitatea lor, este de neacceptat, intrucat nu sunt aduse precizarile hristologice elaborate de Sinoadele Ecumenice. In el nu se vorbeste despre erorile nestorienilor, eutihienilor, apolinaristilor, etc. care recunosc intr-o maniera proprie pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si totusi sunt deosebiti radical de ortodoxie.
Al doilea temei adoptat la a 3-a Adunare Generală a C.M.B. din New Delhi (1961): "C.M.B. este o comunitate a bisericilor care marturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor dupa Scripturi si, ca urmare, cauta sa respecte ipreuna marturisirea lor comuna intru slava Dumnezeului celui Unul - Tatal, Fiul si Sf. Duh." Nici acesta nu este cu adevarat acceptabil intrucat nici aici nu se spune cum trebuie sa crezi in Dumnezeu cel in trei ipostasuri; noul temei nu contesta ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinaristilor, subordinationistilor si fiind formulat confuz el poate fi oricand contrasemnat de toti reprezentantii contemporani ai acestor erezii vechi. BISERICA ORTODOXA ARE CREZUL SAU FERM SI NU POATE ACCEPTA IDEEA "MINIMULUI DOGMATIC" PROFERATA DE ECUMENISTI IN FAVOAREA UNIRII, ACEASTA INSEMNAND RENUNTAREA LA DOGMELE CINSTIRII ICOANELOR, A MAICII DOMNULUI, CULTUL SFINTILOR, RUGACIUNILE PENTRU CEI ADORMITI, etc.
La Vancouver (1983) la a 4-a Adunare Generala a C.M.B. s-a legalizat "preotia feminina", iar unele voci "indemnau pe femei sa substituie ideea despre Dumnezeu-Tatal prin ideea unei zeite-mama." Protestele si vocile ortodocsilor au devenit in timp din ce in ce mai putin auzite. Iata cateva pozitii categorice in legatura cu a 7-a Adunare Generala de la Canberra (1991): "Se constata, asa cum am sesizat de mult, tendinte de adancire a protestantismului si nicidecum de dorinta sfanta spre unitate in Hristos si unire sincera" (Î.P.S. Mitrop. Bartolomeu de Calcedon); "In curand in C.M.B. nimeni nu se va mai interesa de teologie… Duhul Sfant pentru "ecumenism" este o tema, nicidecum o persoana a Sfintei Treimi de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul… Dogma Sf. Treimi este vitala pentru Biserica si pentru fiecare crestin in parte." (I.P.S. Mitrop. Ioannis Zizioulas al Pergamului). Sa notam parerea reputatului teolog roman PR. PROF. D. STANILOAE: "ECUMENISMUL ESTE PAN-EREZIA VEACULUI XX." Afirmatie semnificativa prin aceea ca insusi PR. STANILOAE A PARTICIPAT LA MANIFESTARILE ANTERIOARE ECUMENICE DIN ULTIMELE DECENII INSA CU SIGURANTA NU A PUTUT SA-I SCAPE NATURA ANTICRESTINA A ECUMENISMULUI PE CARE PR. PROF. IL RECUNOASTE IN ACELASI INTERVIU LUAT IN ULTIMUL AN AL VIETII SALE DREPT O MISCARE AFILIATĂ MASONERIEI MONDIALE.

MULTI TEOLOGI ECUMENISTI SUSTIN CA FAC MISIUNE ORTODOXA PRIN PARTICIPAREA LA C.M.B., DAR DE FAPT ACEASTA INSEAMNA ACORDAREA DEPLINA A GIRULUI ORTODOX FATA DE CONFESIUNILE CRESTINE CE SE INTITULEAZA BISERICI SI CARE PRETIND CA NICI UNA DIN BISERICILE PARTICIPANTE LA C.M.B. NU DETINE ADEVARUL INTEGRAL. După a 8-a Adunare Generala a C.M.B. iata ce remarca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse, pr. Ilarion Alfeev: "Ortodocsii nu pot influenta activitatile C.M.B. pentru ca ei reprezinta o minoritate. Ce sa mai spun despre cinstirea Maicii Domnului sau a icoanelor ? Acestea nu pot fi discutate pentru ca "divizeaza". Dar despre limbajul inclusiv sau despre hirotonirea femeilor ? Acestea nu divizeaza ? Ca sa nu mai vorbim si de recentele practici samanice promovate la o sedinta a Adunarii de la Harare din 1998 la care secretarul general al C.M.B. dr. Konrad Reiser a incheiat ceremonia de deschidere a Decadei Ecumenice de Solidaritate cu femeile cu un act de vindecare din traditia samanica din Coreea. Iata in ce lumina trebuie vazute hotararile recente ale Bisericilor Ortodoxe ale Georgiei, Bulgariei, Serbiei de a se retrage complet din miscarea ecumenica. Aceste biserici locale au inteles ca participarea lor la C.M.B. devine inoportuna si chiar anti-ortodoxa.
Concluzii
Din cele expuse pana acum reiese ca nu este deloc justificata participarea ortodocsilor la miscarea ecumenica. Atitudinea atat de negativa a unor ortodocsi si chiar a unor biserici locale fata de ecumenism precum si scepticismul actual profund al Bisericii Ruse, a Ierusalimului si a Eladei (inclusiv comunitatea atonita) asupra miscarii ecumenice ar putea fi invinuite de urmatoarele:
ˇ ca neparticipand la miscarea ecumenica, care a cuprins intreaga lume, ei s-ar opune pacii si solidaritatii dintre oameni;
ˇ ca respectarea adevarului fara "dragoste" nu este justificata in conditiile situatiei tragice actuale din lume;
ˇ ca noi ne-am opune tendintelor de pace ale oamenilor de stat care fac eforturi colosale pentru apropierea de acele aliante politico-militare aparent favorabile.
Trebuie raspuns la acestea urmatoarele:
Crestinii ortodocsi niciodata nu au inteles ca daca refuza pe baza hotararilor canonice orice contact cultic si sacramental cu eterodocsii, atunci in mod implicit am priva de dragostea noastra oamenii in general in planul relatiilor social-umane. Pe plan social, Biserica Ortodoxa se roaga conform poruncii scripturistice "pentru pace in lumea întreagă": "sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii… ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si bunacuviinta (I Tim. 2, 1-2). MISIONARISMUL SOCIAL, OSPITALITATEA CRESTINA, BUNACUVIINTA NU TREBUIE SA AIBA A FACE CU PROMOVAREA "MINIMULUI DOGMATIC" STIUT FIIND CA "IN MATERIE DE DOGMA NU EXISTA CONCESIE." (SF. MARCU AL EFESULUI)
Toti Sf. Părinti care au fost pentru pacea in lume indreptau atentia crestinului inainte de toate catre cer si catre launtrul sufletului. Sf. Serafim de Sarov: "Dobandeste duh pasnic si mii de oameni se vor mantui in jurul tau." SF. MACARIE CEL MARE SE REFERA SI EL INTAI DE TOATE LA O ANUME PACE: "PACEA CEREASCA, CARE A NASCUT LUMINA LUMII, PACEA PE CARE AU ROSTIT-O PROOROCII SI DESPRE CARE AU VORBIT CEI CUCERNICI SI AU BINEVOIT-O INGERII. [LC.2,14]. PACEA LUI DUMNEZEU, CARE A FOST CU TOTI SF. PARINTI SI I-A FERIT DE ORICE ISPITA. ACEASTA PACE FIE CU VOI ÎN NUMELE TATALUI, AL FIULUI SI AL SF. DUH. AMIN".

Calauzindu-ne dupa aceste ganduri despre pace ale Sf. Parinti noi ne temem să tradam pe Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul pacii si Invatatorul Iubirii, Cel Unul adevarat. O astfel de tradare am savarsi daca in numele unei alte paci am consimti sa intram in comuniune de rugaciune, de doctrina (pe baza minimului dogmatic in comun acord admis) s.a.m.d. cu eterodocsii conform principiului ecumenic enuntat de unul din sustinatorii miscarii ecumenice: "Dai ca sa dau, renunti ca sa accept… este un început".
PURITATEA CREDINTEI ORTODOXE ESTE SINGURA CONDITIE PENTRU REALIZAREA ADEVARATEI PACI, CARE NU SE POATE PLINI FARA HARUL LUI DUMNEZEU.”

[cristir]

CUVÎNTUL SFINTILOR PĂRINTI ORTODOCSI DESPRE ECUMENISM


1. CANONUL 10 al Sfintilor Apostoli - „Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”

2. Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli - „Episcopul,presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca si clerici (sa savirsească cele sfinte), sa se cateriseasca.”

3. Canonul 46 al Sfintilor Apostoli - „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce inţelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

4. Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli - „Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

5. Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) - „Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”

6. Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea -
„Nu se cuvine a primi binecuvantarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decat binecuvantari.”

7. Canonul 15 al Sinodului al Nouălea din Constantinopol (861) „Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarama unitatea Bisericii.”

8. Din cuvântul Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787)
„Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere in Predania pe care am pazit-o cu evlavie pana acum. Deoarece toti cati s-au pastrat inlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri.”

9. Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici
nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfantul staul ca niste oi raioase si madulare putrede.”

10. ANATEMA ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI A SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE RUSE DIN AFARA RUSIEI:

„ANATEMA CELOR CE ATACA BISERICA LUI HRISTOS INVATAND CA BISERICA SA ESTE IMPARTITA IN ASA-ZISE „RAMIFICATII" CE SE DEOSEBESC IN DOCTRINA SI IN FELUL DE VIATA, SAU CA BISERICA NU EXISTA VIZIBIL, CI VA FI FORMATA IN VIITOR CAND TOATE „RAMIFICATIILE" – SECTELE, DENOMINATIUNILE SI CHIAR RELIGIILE -VOR FI UNITE INTR-UN SINGUR TRUP, SI CARE NU DEOSEBESC PREOTIA SI TAINELE BISERICII DE CELE ALE ERETICILOR, CI SPUN CA BOTEZUL SI EUHARISTIA ERETICILOR SUNT EFICACE PENTRU MANTUIRE, PRIN URMARE,
CELOR CE CU BUNA-STIINTA SUNT IN COMUNIUNE CU ACESTI ERETICI INAINTE-MENTIONATI SAU CELOR CE SUSTIN, RASPINDESC SAU PAZESC EREZIA LOR ECUMENISTA SUB PRETEXTUL DRAGOSTEI FRATESTI SAU AL PRESUPUSEI UNIRI A CRESTINILOR DESPARTITI, SA FIE ANATEMA!”

DATA DE SINODUL EPISCOPILOR BISERICII ORTODOXE RUSE DIN DIASPORA, VANCOUVER - CANADA, AUGUST 1983, ISCALITA DE TOTI EPISCOPII, SPRE A FI ADAUGATA LA SFARSITUL ANATEMELOR DIN CREDINTA ORTODOXIEI, SI POMENITA MEREU IN PRIMA DUMINICA A POSTULUI MARE, DUMINICA ORTODOXIEI.

Cam cade sub anatema "saracul" nostru patriarh care s-a dus la adunarea ecumenista a liderilor religiosi din Rusia .

11. Avva Pamvo, sec.V: „Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile cand vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor Prooroci, stergand
Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: „Cei ce sunt in pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina." Si i-a zis lui fratele: „Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserica sa faca acestea?" Si a zis batranul: „In astfel de vremuri se va raci dragotea multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor, neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagand
seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici,gata spre a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici
urmandu-le, nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si zicand: De-am fi fost si noi in zilele lor ne-am fi nevoit si noi.Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecand judecaţi cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie,uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: „Ce va face cineva in vremile si anii aceia?" Si a
zis batranul: „Fiule in acele zile cel ce isi mantuieste sufletul sau mare se va chema in imparatia cerurilor.” (Patericu Egiptean, pg. 209 cuv. 15)