Cuvant de folos

[IOLANDA]

Asta o sa ne intrebe Dumnezeu:" De ce nu v-ati gandit la Mine toata viata voastra??Eu sunt Cel Ce sunt,Eu v-am dat viata,frumusetea,putinta de-a vedea culorile,combinatia culorilor,v-am dat posibilitatea sa le combinati chiar voi,sa creati voi frumuseti.Eu sunt Autorul tuturor acestor lucruri.De ce la alte lucruri,stele de targ,ati dat atentie si Mie nu?". Este vorba de a-L face simtit pe Dumnezeu,pe Maica Domnului si pe oricare sfant cu inima ta,cat mai cotinuu.Aceasta ar tine luminita sufletului tau aprinsa si va fi mai greu ca acel suflet sa fie atacat.(Arhimandrit Arsenie Papacioc=Vesnicia ascunsa intr-o clipa)

[tigerAvalo9]

Părinte Cleopa, ce este vrajitoria si de câte feluri este?

Prin cuvântul vrăjitorie întelegem invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinti omenesti. Vrajitoria s-a practicat, atât la poporul evreu in timpul Legii Vechiului Testament, cât si la crestinii din Legea Darului, până in vremea noastra. în Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apelând la vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrăjitori au fost atât Valaam, cât si cei trei magi care practicau astrologia.

După învătătura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrăjitoria se împarte în mai multe părti si anume: Vrăjitoria propriu-zisă prin care se întelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrăjitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palmă, numită chiromantie si prin alte obiecte (bobi, cărti de joc, cafea etc).

Descântarea, spiritismul, adică chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce suntinviată. Descântătorii pretind că cheamă sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se răzbuna pe cineva. în zilele noastre se practică descântecul în rândul credinciosilor, precum stingerea cărbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugăciuni, pentru cei bolnavi, care pretind că sunt "vrăjiti" etc.

Ghitia, adică ghicirea sau vrăjitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numită astăzi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesmmte clericale, cheia bisericii, cenusa din cădelnită, scrierea unor nume pe toacă, pe clopote, pe ziduri de biserică, sau introducerea lor in candele etc. Fermecătoria, adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu altii sau a se despărti, prin invocarea ajutorolui diavolesc, numită popular "ursită".

Ghicirea prin măruntaiele animalelor, numită "iconoscopia" în acest fel de vrăjitorie intră si visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numită si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor). Baierele prin care se întelege purtarea la mână sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucâti de stofa vopsite spre păzirea de boli, de primejdii si de pagube, după ce mai întâi s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chemătorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Intre acestia se numără cei ce fac focuri înaintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pântece precum si cei ce ghicesc în măruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrăjitorie ce se practică în zilele noastre.

Astrologia este o vrajitorie practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi. Prin astrologie se întelege ghicirea celor viitoare prin miscările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie.

lată câteva din cele mai obisnuite feluri de vrăjitorii, unele aproape uitate, altele practicate si în zllele noastre, pe care le combatem si de care trebuie să fugim, fiind iscodiri diavolesti care amăgesc si însală pe multi crestini spre a lor pierzare.

Poate, într-adevăr, sâ ajute diavolul pe oameni prin vrăji, mai mult decât ne ajută puterea si harul lui Dumnezeu?

Să se stie că diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe răufâcători. Ei nu pot niciodatâ sa facă minuni adevărate, ci numai cu năluciri mincinoase însala pe cei necredinciosi si slabi în credintă. Acest adevar ni-l arată dumnezeiescul părinte loan Gură de Aur, zicând: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecătorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise în Egipt, si pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Si dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău?

Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din împărătia lui Dumnezeu, cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri si basme. Deci nu te amăgi, crestine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să înghete si zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat" (Impărtire de grâu,pag.324).

Deci, noi când ne îmbolnăvim sau avem necazuri, sau suntem nedreptătiti, sau avem pagube, sau feciori de căsătorit, sau alte greutăti în familie, să nu mai alergăm la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrăjitorii si ghicitorii, ci la biserică să alergăm si la preoti, la rugăciune si la post si îndată ne va ajuta Bunul nostru Tată, Care ne-a zidit căci are milă de noi.

Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei?

Cei ce fac vrăji si aleargă la vrăjitori, fac un mare păcat împotriva Duliului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adică, lasă apa cea vie, preotul si harul mântuirii din Biserică si, pentru interesele lor pătimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor si vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr si primesc în loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună si amăgire diavolească. Un păcat asa de mare împotriva Duhului Sfânt nu se iartă celor vinovati nici în veacul de acum, nici în cel ce va sa vină, după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viata. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovati, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăti si primejdii. Mai întâi, mustrarea constiintei că au lăsat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrăjmasului lui Dumnezeu.

Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta împărtăsanie, de la 7 pâna la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si aleargă la vrăji, alungă din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc în casa si în inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred în ajutorul lor, se leapădă de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrăji si aleargă la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu păcat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fară leac, cu suferintă în familia lor, cu pagube si neîntelegere, cu sărăcie si moarte cumplită. Si dacă nu se spovedesc la preot si nu-si plâng păcatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mântui.

Vrăjitorii si cei ce cred si aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta si nu se pocăiesc, "se leapădâ cu totul din Biserică", adică se despart de Hristos si se dau de bunăvoie în mâinile vrajmasului, iar dacă mor în acest păcat, nici nu se îngroapă cu preot; ci, asemenea celor păgâni si lepădati de credintă, spre vesnica lor osândă în muncile iadului. lată urmările grozave ale vrăjitoriei.

Adevarata smerenie vine numai de la Dumnezeu



Imi aduc aminte ca acum multi ani cand nu stiam cuvantul lui Dumnezeu si cuvantul sfintilor cam deloc, gandeam in sinea mea si ziceam : " O, Doamne Iisuse Hristoase de-as fi fost pe vremea cand erai pe pamant ca si om te-as fi iubit atat de mult si m-as fi inchinat Tie cu cea mai mare dragoste si nu m-as fi deslipit de Tine niciodata si n-as fi facut ca ceilalti sa Te ocarasc ! " asa gandea mintea mea lipsita de cea mai mica picatura de adevar, cunoastere si smerenie.

Dar acum cu parere de rau si cu cea mai mare sinceritate o spun: " O, Doamne Iisuse Hristoase de-as fi trait pe vremea cand erai si om pe pamant de n-as fi fost Iuda , sigur as fi strigat in gura mare "Barabas".

Si acum vine intrebarea: De nu spui Doamne ma las in voia Ta si cu Tine Doamne in toate, ca fara de Tine nu pot face nimic!" ce te face sa crezi ca poti fi tu mai presus decat Iuda ?! De iti tradezi mirele tau in unele clipe de ispita, de-ti tradezi parintii , prietenii , in unele clipe de ogoism, adica il tradezi pe insusi Domnul Nostru Iisus Hristos, ce te face sa te vezi mai presus de scumpul, saracul, fratele nostru Iuda ?! Numai diavolul te poate pacali sa crezi ca tu prin propriile puteri si eforturi poti fi ceva mai presus de cineva care greseste.

Asa ca suflete al meu si-al tuturor nu judeca gresalele aproapelui tau ca nu stii ce-a fost in mintea, sufletul lui, nu stii educatia si viata lui pana atunci, ci cand vezi pe cineva care greseste sa spui doar atat: Nu sunt de acord cu fapta pe care a facut-o , dar nu stiu ce l-a manat sa faca acel lucru, nu stiu ce-a fost in mintea si sufletul lui !

Asa ca suflete al meu si al tuturor spuneti pentru inceput in toate : Ma las Doamne in voia Ta si cu Tine Doamne! ca apoi Domnul sa-ti ajute in toate.

In general se spun multe cuvinte de lauda, dar toate sunt praf si cenusa, toate zboara, ramanem numai noi cu ce avem si cu ce am capatat de la Dumnezeu si cu ce am reusit sa pastram prin suferinta, sau prin succese, sau prin laude, sau prin ponegriri… Dar ramanem credinciosi Bisericii si neamului nostru romanesc.

[NECTARIE]

Si zise fratele: Iata, Parinte, eu am lasat toate, familie, avutie, desfatari si slava lumii, si nu mai am nimic in viata decat trupul. Dar pe fratele care ma uraste si ma ocoleste nu-l pot iubi, desi ma silesc in fapt sa nu rasplatesc raul cu rau. Spune-mi deci ce trebuie sa fac, ca sa pot sa-l iubesc din inima, chiar daca ma necajeste si-mi intinde tot felul de curse. Raspunse batranul: Este cu neputinta sa iubeasca cineva pe cel ce-l necajeste, chiar daca se arata a se fi lepadat de materia lumii, daca nu cunoaste cu adevarat scopul Domnului. Iar daca din darul Domnului va putea sa-l cunoasca si se va sili sa umble potrivit cu el, va putea sa iubeasca din inima pe cel ce-l uraste si-l necajeste, precum si Apostolii, cunoscandu-l, l-au iubit.Maxim Marturisitorul

Biserica este singurul organism care-l poate sprijini cu adevarat pe om.Biserica suntem noi toti,si in acest lucru sta puterea noastra si a ei.Aceasta unitate dintre pastori si popor,o au in vedere negutatorii de popoare,de aceea si incearca sa o submineze!Ei stiu ca daca vor zdrobi pastorul,lesne vor risipi oile si le vor supune.Invatati din istorie ca acolo unde s-a ridicat razboi impotriva lui Dumnezeu,tinta din urma era omul si nimicirea lui.Faptul ca DUMNEZEU S-a facut om reprezinta cea mai inalta cunoastere a persoanei omenesti.Biserica nu este un adversar al statului,ci al celor,care ascunsi in spatele statului si folosindu-se de el,incearca sa ne rapeasca tuturor nadejdea.Sa tineti minte,ca aceasta criza actuala este una fabricata,una instrumentala,care vizeaza controlul lumii de catre puteri ce nu-l cunosc pe om.Biserica nu poate ingadui nedreptati,ci este datoare de a da marturie si de a suferi mucenicia.Langa noi sunt frati care flamanzesc,care saracesc,care sunt sufocati economic,iar inima lor e stapanita de deznadejde.Poporul nostru a trecut si altadata prin saracie si foamete,dar a rezistat si a biruit fiinca aspira la ceva.Cu totii impreuna il putem ajuta pe unul singur,si unul singur pe cei multi.DUMNEZEU nu ne-a dat duhul lasitatii,ci al puterii si dragostei.In acest duh,adunati in jurul marii noastre familii,Biserica,atenti la greselile facute si cautand cu dragoste intelesul vietii,vom trece peste acest ceas anevoios.Dumnezeu sa ne ajute!

Cuvantul are o putere fantastica. Moartea si viata stau in puterea limbii.
“Tinere, tie iti zic, scoala-te” si mortul - singurul fiu al mamei sale - se scoala, invie la porunca si la cuvantul Celui care El insusi este “Cuvantul”, Cel care era, care exista de la inceputul inceputurilor, Cel prin care si pentru care a fost creat tot ceea ce exista si nimic din ceea ce se vede n-a fost facut fara El.
“Lazare, vino afara!” porunceste Cuvantul si multimea incremeneste vazand mormantul cum se deschide si iese afara Lazar cel mort de patru zile, dar inviat acum prin puterea si la porunca Cuvantului.
*
Ma infior cand ma gandesc la puterea cuvantului. Cu vorba mea pot sa distrug, sau pot sa construiesc, pot sa aduc mangaiere sau pot sa aduc intristare.
Credeti ca Francisc de Assisi avea legaturi cu presa vremii, atunci cand a scris:
“Doamne, fa-ma un instrument al pacii Tale,
Unde exista ura, sa seman dragoste -
Unde exista vatamare, sa seman iertare -
Unde exista indoiala, sa seman credinta -
Unde exista disperare, sa seman speranta -
Unde exista intuneric, sa seman lumina -
Unde exista tristete, sa seman bucurie.
O, Stapane Divin, fa-ma sa nu caut atat de mult
Sa fiu mangaiat, cat eu sa mangai pe altii
Sa fiu inteles, cat eu sa inteleg pe altii
Sa fiu iubit, cat eu sa iubesc pe altii.
Pentru ca,
Atunci cand dam, primim,
Atunci cand iertam, suntem iertati,
Iar atunci cand murim,
Ne nastem pentru viata eterna."
Sau poate Francisc de Assisi se gandea la cei de mai tarziu?
Ce numim Adevar, deoarece cuvantul este in slujba adevarului?
Pilat il intreaba pe Mantuitorul Iisus Hristos: “Ce este adevarul?”, dar, sarmanul de el, ramane fara raspuns pentru ca intrebarea era gresita si fara rost, deoarece Adevarul statea chiar in fata lui. Adevarul este Cineva, iar nu ceva.
In schimb, ucenicilor Lui, Iisus Hristos le spune: “Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.” Iar altadata le spune: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viaţa. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.”
*
Eu si cu tine -
niste fire de praf in Univers,
pasageri enigmatici
pe un alt fir de praf in Univers,
manuim cuvantul care duce la viata sau la moarte.
Cum vor fi transformate vietile atinse de cuvantul meu?
Vor cunoaste Adevarul, pentru a afla libertatea?
Vor cunoaste Calea, pentru a afla Viata?
Ioan Ciobota

[NECTARIE]

Dupa cunostinta, e alegerea omului, iar aceasta este inceputul mantuirii. Ea consta in aceea ca omul paraseste voile si cugetarile sale si implineste cugetarile si voile lui Dumnezeu. Si de va putea sa le faca acestea, nu se va afla in toata zidirea lucru sau indeletnicire sau loc sa-l poata impiedica sa se faca asa cum a voit Dumnezeu la inceput sa fie, dupa chipul si asemanarea Lui si, prin straduinta, Dumnezeu dupa har, nepatimitor, drept, bun si intelept, fie in bogatie, fie in saracie, fie in feciorie, fie in casatorie, fie la conducere si intru libertate, fie intru supunere si robie, si, simplu vorbind, in orice vreme, loc si lucru.Petru Damaschin