citate despre post

[adi5224]

Marcu: 9,29: El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decit numai cu rugaciune si cu post.

Pateric, avva Zenon: Povesteau ca, intr-un sat, traia cineva care postea foarte des, incit oamenii l-au supranumit Postitorul. Avva Zenon a auzit si a trimis sa-l cheme. El a venit cu bucurie si, dupa ce s-au rugat, s-au asezat. Batrinul a inceput sa se nevoiasca in tacere. Negasind pe nimeni cu care sa vorbeasca, Postitorul a cazut in acedie si-i zice batrinului: „Roaga-te pentru mine, avva, caci vreau sa plec acasa“. Batrinul intreaba: „De ce?“. El raspunde: „Inima imi arde ca focul si nu stiu ce are. In sat, posteam pina seara si niciodata nu mi s-a intimplat asa ceva“. Atunci, batrinul ii zice: „In sat te hraneai prin urechi. Mergi, si de acum maninca la ceasul al noualea si tot ce faci fa intr-ascuns“. Omul a inceput sa se nevoiasca, asteptind cu framintare ceasul al noualea; iar cei care-l cunosteau ziceau: „A intrat demonul in Postitor“. S-a dus si i-a spus totul batrinului. Dar acesta i-a raspuns: „Aceasta este calea dumnezeiasca“.

Pateric, avva Ioan cel Pitic: Avva Ioan cel Pitic a zis: „Cind un imparat vrea sa-si captureze dusmanii, mai intii le taie apa si mincarea, si astfel dusmanii se predau rapusi de foame. Tot asa si cu patimile carnii: daca omul se lupta cu armele postului si ale foamei, dusmanii se retrag vlaguiti din sufletul lui”

Pateric, avva Megethios: Spuneau despre al doilea avva Megethios, ca era foarte smerit. Fusese ucenicul mai multor batrini egipteni, intre care avva Sisoe, si cu avva Pimen, traia pe malul unui riu de linga Sinai si s-a intimplat ca un batrin sa vina la dinsul -chiar el insusi a povestit-, si sa-i zica: „Cum traiesti, frate, in pustiul acesta?” El a raspuns: „Postesc cite doua zile intregi si apoi minc o piine.” El imi zise „Daca vrei sa ma asculti, mai bine minca in fiecare zi cite jumatate de piine.” Si facind asa si-a gasit odihna.

Pateric, avva Pimen: Avva Iosif l-a intrebat pe avva Pimen cum trebuie sa postim. Avva Pimen ii zice: „Eu tin ca fratele care maninca in fiecare zi sa manince putin si sa nu se sature.” Avva Iosif il intreaba: „Dar tu, avva, cind erai tinar nu posteai cite doua zile la rind?” Batrinul zice: „Ba chiar si trei, patru, si cite o saptamina. Parintii, ca niste puternici, au cercetat toate aceste lucruri si au vazut ca este mai bine sa mincam in fiecare zi cite putin. Si ne-au transmis noua calea imparateasca, fiindca e usoara.”

Pateric, avva Casian: Avva Casian a povestit: „Am plecat, impreuna cu Sfintul Gherman, la un batrin, in Egipt, care ne-a primit cum se cuvine. L-am intrebat: «De ce atunci cind primiti oaspeti nu mai paziti regula postului, pe care o avem noi in Palestina?». El a raspuns: «Postul este mereu cu mine, dar pe voi nu va pot tine mereu aici. Desigur, postul e un lucru util si necesar, dar depinde de vointa noastra, in timp ce legea lui Dumnezeu cere in mod obligatoriu indeplinirea dragostei fata de aproapele. Prin voi il primim pe Hristos, de aceea, trebuie sa va slujesc cu toata rivna. Dupa ce va conduc, pot sa-mi reiau si postul: fiii Mirelui nu pot tine post cit timp Mirele este cu ei. Cind Mirele va fi luat din mijlocul lor, atunci vor fi siliti sa posteasca»” [Matei 9,15; Marcu 2,19; Luca 2,34]

Pateric, avva Sisoe: Spuneau, despre avva Sisoe tebanul. ca a stat o vreme la Calamon, din Arsinoe, si un alt batrin se imbolnavise in alta lavra. Cind a auzit s-a tulburat. Postea din doua in doua zile si era tocmai ziua in care nu minca. Auzind asadar boala batrinului isi zice in gindul lui: „Ce sa fac? Daca ma duc, oare fratii de acolo nu ma vor sili sa maninc? Dar daca astept pina miine, sa nu se prapadeasca batrinul. Asta fac: ma duc si nu maninc.” Si s-a dus postind si a implinit porunca lui Dumnezeu, dar nu si-a stricat nici felul sau de viata pentru Dumnezeu.

Pateric, avva Silvan: Odata, avva Silvan s-a dus impreuna cu ucenicul sau, Zaharia, la o minastire si fratii de acolo i-au indemnat sa guste ceva inainte de plecare. Dupa ce au iesit, ucenicul a gasit apa in drum si a vrut sa bea, dar batrinul ii zice: „Zaharia, astazi este zi de post“. El intreaba: „Dar n-am mincat, avva?“. Batrinul raspunde: „Ce-am mincat era din dragoste, dar noi, acum, tinem postul nostru“.

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: este si nevointă pusa la cale de dusman. Ucenicii sai o practica. Asadar cum sa discernem nevointa dumnezeiasca si imparateasca de cea tiranica si demonica? E limpede ca plecind de la buna masura. Sa traiesti tot timpul dupa regula postului. Nu posti patru sau cinci zile la rind, si ziua urmatoare sa te imbuibezi cu mincare. Lipsa de masura strica intotdeauna. Posteste cit esti tinar si sanatos, caci va veni batrinetea cu bolile ei. Cit poti, aduna hrana, ca sa-ti gasesti odihna atunci cind nu vei mai putea.

Pateric, avva Macarie Egipteanul: Avva Macarie se intorcea, odata, din lunca la chilia sa, incarcat cu ramuri de palmier, cind, iata, ii iese in cale diavolul cu o secera. A vrut sa-l loveasca, dar n-a putut. Atunci ii zice: „Esti tare, Macarie, nu pot sa-ti fac nimic, si totusi fac si eu ce faci tu: tu postesti, postesc si eu; veghezi noaptea; nici eu nu dorm niciodata. Cu un singur lucru ma birui” Avva Macarie intreaba: „Care?”. Diavolul raspunde: „Smerenia. De aceea nu pot sa-ti fac nimic.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Daca ne sicie boala, sa nu ne intristam ca din pricina slabiciunii si a sfirselii trupului nu putem recita psalmi cu glas tare. Toate aceste suferinte desavirsesc spre curatirea de pofte, caci si postul si dormitul pe pamint ne-au fost legiuite ca sa infruntam placerile. Daca insa boala a inmuiat deja placerile, nu mai exista motiv de post si de dormit pe jos. Marea nevointa inseamna a rabda bolile si a aduce cintari de multumire lui Dumnezeu.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Sa nu crezi vreodata ca te-ai imbolnavit din pricina postului, caci si cei care nu au tinut post, au cazut de multe ori in aceleasi boli. Ai inceput un lucru bun? Nu te lasa zdruncinat, daca dusmanul te-a lovit, caci el se da deoparte in fata rabdarii tale. Navigatorii cauta mai intii vint bun; apoi desfasoara pinzele si infrunta vintul din fata. Dar nu parasesc corabia din pricina vintului potrivnic, ci ori stau putin linistiti, ori tin piept furtunii. Apoi navigheaza mai departe. Tot asa si noi, cind se napusteste asupra noastra un vint potrivnic, in loc de pinza sa intindem crucea si fara frica sa terminam calatoria.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Dupa cum leacurile cele mai tari alunga veninul fiarelor, tot asa rugaciunea si postul alunga orice gind rau”