Va rog sa ma ajutati cu un sfat

[Eliana]

Buna ziua tuturor. Citesc de ceva timp acest site si ca tot pacatosul...mi-am facut cont abia acum cand am nevoie de ajutor cand poate puteam si eu la randul meu sa ajut macar cu un sfat pe altul asa ca Dumnezeu sa ma ierte. Sotul meu si cu mine ( suntem casatoriti din decembrie 2009 si deocamdata doar la Starea civila) avem 20 de ani si de cunoastem de 3 ani. Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, a fost dragoste la prima vedere. El a plecat in alt oras acum 2 ani si acum 1 ani cand s-a intors in Bucuresti ne-am mutat impreuna si am spus alor nostrii ca vrem sa ne logodim la Biserica si la terminarea studiilor sa ne casatorim. In toamna anului trecut, dupa ce am cerut sfatul unui parinte, am renuntat la ideea logodnei si stiind ca ai nostrii sunt mai interesati de o situatie materiala inaintea cununiei, ne-am luat 2 dintre cei mai bni prieteni si ne-am casatorit civil. pana acum nu le-am marturisit decat parintilor mei ce am facut si ca vrem imediat dupa Sfintele Pasti sa cerem binecuvantare de la Dumnezeu si ei au acceptat. noi nu vrem petrecere Doamne fereste sau lautari sau masa, nu vrem decat sa ne fie nasii, care or fi ei si parintii langa noi in momentul in care prrotul ne da binecuvantarea dupa care sa mergem acasa si sa ne bucuram intre noi pentru noua familie. Azi cand am spus mamei lui ea a spus ca daca facem asa ceva inainte sa terminam facultatea ei ( familia lui ) nu mai au ce discuta cu noi. Noi vom cauta cat de curand un duhovnic sa ne spovedeasca, mai ales pe mine ca am facut pacat mare, sa ne indrume si sa ne ajute insa intrebarea mea este urmatoarea: daca parintii se pun contra casatoriei si binecuvantarii lui Dumnezeu, facem pacat daca mergem impotriva lor spre El? trebuie sa mentionez ca pentru a ne putea intretine singuri la vara plecam la munca in afara numai sa ne fie linistie in casa. Va rog frumos ajutati-ma, si acum scriind imi tremura mainile si imi plang ochii pentru ca nu avem liniste si pace in casa si pentru ca riscam ca intr-un moment asa important sa lipseasca parintii. Ma rog la Dumnul ca prin sfaturile voastre sa-mi vorbeasca El caci tare am nevoie.

[caliyo]

Voi deja ati facut un pas important: casatoria civila. Asa ca indiferent de ce cred parintii baiatului, voi tot traiti in pacat, adica fara binecuvantarea lui Dumnezeu. In situatia in care va aflati, cel mai important e sa faceti cununia religioasa. De despartit banuiesc ca nu va doriti . Asa ca ce e mai rau? Sa traiti in pacat sau sa ii suparati pe parinti? E de preferat sa ai si binecuvantarea parintilor pt. cununie, dar in situatia asta...urgent la preot! Nu mai amanati cununia pt. ca asa trec anii...
Cat despre situatia materiala, se face mult mai bine in doi decat separat. E mult mai bine cand porniti amandoi de tineri laolalta. In felul asta nici nu vor fi discutii mai tarziu, ca unul a avut nu stiu ce situatie facuta separat....
Dupa Pasti e nunta , nu? Sa ne dati vesti!

[gabriela8]

Nu pot sa inteleg opunerea parintilor lui intrucat actul casatoriei il aveti deja iar Cununia inaintea lui Dumnezeu e importanta pentru sufletul vostru. Tu deja esti nora ei si acest lucru nu se poate schimba, asa ca cel mai bine ar fi sa le explicati ca vietuirea in pacat nu este placuta lui Dumnezeu si chiar Il indepartati de voi! Sfatul meu este sa va cununati dar sa aveti si binecuvantarea parintilor. Nu cred ca vor avea inima de piatra si vor lipsi de la nunta fiului lor! E bine sa va straduiti sa postiti perioada postului ce a ramas, sa va spovediti si cu binecuvantarea preotului sa mergeti inainte! Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de gabriela8

Nu pot sa inteleg opunerea parintilor lui intrucat actul casatoriei il aveti deja iar Cununia inaintea lui Dumnezeu e importanta pentru sufletul vostru. Tu deja esti nora ei si acest lucru nu se poate schimba, asa ca cel mai bine ar fi sa le explicati ca vietuirea in pacat nu este placuta lui Dumnezeu si chiar Il indepartati de voi! Sfatul meu este sa va cununati dar sa aveti si binecuvantarea parintilor. Nu cred ca vor avea inima de piatra si vor lipsi de la nunta fiului lor! E bine sa va straduiti sa postiti perioada postului ce a ramas, sa va spovediti si cu binecuvantarea preotului sa mergeti inainte! Doamne ajuta!

Stii cum e, care parinti nu si-ar dori sa participe frumos atat la cununia civila, cat si la cea religioasa...sau sa se tina cont si de sfaturilor lor?

E greu de inteles acum...dupa ce zarurile au fost aruncate, dar zau daca nu mi s-ar intrista inima, ca mama... sa aud ca ai mei copii ar face asa ceva...si dupa subit, isi doresc foarte mult sa le fiu alaturi!

[nela_27]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Stii cum e, care parinti nu si-ar dori sa participe frumos atat la cununia civila, cat si la cea religioasa...sau sa se tina cont si de sfaturilor lor?

E greu de inteles acum...dupa ce zarurile au fost aruncate, dar zau daca nu mi s-ar intrista inima, ca mama... sa aud ca ai mei copii ar face asa ceva...si dupa subit, isi doresc foarte mult sa le fiu alaturi!

Noi avem de gand sa mergem si la starea civila si la biserica fara a le spune parintilor si nu pentru ca s-ar opune ci pentru ca ei nu inteleg dorinta noastra de a nu face ''nunta '' - pe de o parte iar pe de alta parte pentru ca oricum nici ei nu au o situatie materiala buna, stim ca nu ne pot ajuta dar stim si ca s-ar agita si stresa daca le-am spune. Si parintii lui sunt departe, si ai mei...i-ar costa foarte mult numai drumul si apoi stiu ca s-ar agita si s-ar supara ca nu ne pot ajuta...
Nu stiu daca facem bine, dar mi se pare solutia optima in cazul nostru...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de nela_27

Noi avem de gand sa mergem si la starea civila si la biserica fara a le spune parintilor si nu pentru ca s-ar opune ci pentru ca ei nu inteleg dorinta noastra de a nu face ''nunta '' - pe de o parte iar pe de alta parte pentru ca oricum nici ei nu au o situatie materiala buna, stim ca nu ne pot ajuta dar stim si ca s-ar agita si stresa daca le-am spune. Si parintii lui sunt departe, si ai mei...i-ar costa foarte mult numai drumul si apoi stiu ca s-ar agita si s-ar supara ca nu ne pot ajuta...
Nu stiu daca facem bine, dar mi se pare solutia optima in cazul nostru...

Aaaa...deci de fapt e posibil ca parintii lui sa isi faca probleme legate de cheltuielile unei petreceri de nunta, neintelegand de fapt dorinta voastra?

Ei atunci cred ca cel mai indicat e sa incercati pe cat posibil sa le risipiti grijile de genul asta, si sa le spuneti faptul ca vreti binecuvantarea lui Dumnezeu, si ca asta e cel mai important lucru pentru voi...

Cred ca faceti foarte bine, binecuvantarea lui Dumnezeu oricum trebuie sa o aveti, e cel mai important lucru...cat despre parinti, cred ca trebuie sa simta si ei dorinta voastra...si sa nu simta poate ca sunt o cantitate neglijabila...nu stiu, zic si eu...pentru ca e posibil sa fie si niste parinti mai orgoliosi...tu ii cunosti.

Doamne ajuta, si multa credinta...si va fi bine!

În prealabil postat de Eliana

Buna ziua tuturor. Citesc de ceva timp acest site si ca tot pacatosul...mi-am facut cont abia acum cand am nevoie de ajutor cand poate puteam si eu la randul meu sa ajut macar cu un sfat pe altul asa ca Dumnezeu sa ma ierte. Sotul meu si cu mine ( suntem casatoriti din decembrie 2009 si deocamdata doar la Starea civila) avem 20 de ani si de cunoastem de 3 ani. Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, a fost dragoste la prima vedere. El a plecat in alt oras acum 2 ani si acum 1 ani cand s-a intors in Bucuresti ne-am mutat impreuna si am spus alor nostrii ca vrem sa ne logodim la Biserica si la terminarea studiilor sa ne casatorim. In toamna anului trecut, dupa ce am cerut sfatul unui parinte, am renuntat la ideea logodnei si stiind ca ai nostrii sunt mai interesati de o situatie materiala inaintea cununiei, ne-am luat 2 dintre cei mai bni prieteni si ne-am casatorit civil. pana acum nu le-am marturisit decat parintilor mei ce am facut si ca vrem imediat dupa Sfintele Pasti sa cerem binecuvantare de la Dumnezeu si ei au acceptat. noi nu vrem petrecere Doamne fereste sau lautari sau masa, nu vrem decat sa ne fie nasii, care or fi ei si parintii langa noi in momentul in care prrotul ne da binecuvantarea dupa care sa mergem acasa si sa ne bucuram intre noi pentru noua familie. Azi cand am spus mamei lui ea a spus ca daca facem asa ceva inainte sa terminam facultatea ei ( familia lui ) nu mai au ce discuta cu noi. Noi vom cauta cat de curand un duhovnic sa ne spovedeasca, mai ales pe mine ca am facut pacat mare, sa ne indrume si sa ne ajute insa intrebarea mea este urmatoarea: daca parintii se pun contra casatoriei si binecuvantarii lui Dumnezeu, facem pacat daca mergem impotriva lor spre El? trebuie sa mentionez ca pentru a ne putea intretine singuri la vara plecam la munca in afara numai sa ne fie linistie in casa. Va rog frumos ajutati-ma, si acum scriind imi tremura mainile si imi plang ochii pentru ca nu avem liniste si pace in casa si pentru ca riscam ca intr-un moment asa important sa lipseasca parintii. Ma rog la Dumnul ca prin sfaturile voastre sa-mi vorbeasca El caci tare am nevoie.

Vezi tu iubita mea surioara in Domnul ,Biblia spune va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia lui prin taina cununiei si cei doi vor fi unul singur si la fel si femeia va lasa pe tatal si pe mama ei si se va uni cu barbatul ei si cei doi vor fi unul.
PIna aici totul ca la carte dar In cele Zece porunci spune cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti Intru multi ani si fericiti pe pamInt. nu as dori sa intelegi gresit cr vreau sa spun dar eu sInt STAN PATITUL pt ca eu am facut parintilor mei multe greutati nu am ascultat . nu am iesit rau din aceasta dar astazi si in toate zilele mele ma rog ca BUNUL DUMNEZEU sa nu ingaduie ca copii mei sa Imi faca mie atitea necazuri cIte leam pricinuit eu alor mei si cred ca Dumnezeu ma ascultat ca mea daruit copii buni si acultatorIi ; roagate mult ca rugaciunea din inima curara mult poate Inaintea Domnului amin amin amin Domnul cerului sa va binecuvinteze cu darul duhului cel sfint si sa va indrepte pasi pe calea imparatiei lui amin

[caliyo]

Sunt de acord cu faptul ca binecuvantarea parintilor conteaza. Dar oameni buni! cei doi traiesc deja in pacat, sunt casatoriti civil. Cale de intoarcere nu prea exista. Ce e de facut? Sa se lamenteze ca nu sunt parintii de acord si sa traiasca in continuare asa?
Daca parintii se incapataneza nu si nu, ei ce sa faca, sa divorteze ca sa le faca pe plac? Sau sa mearga in continuare impreuna si sa se cunune? Dati-va cu parerea la cazul lor, nu asa ipotetic...

[Eliana]

andrusca...toata lumea ar fi fost mult mai fericita sa traim in pacat numai sa ne facem studiile, sa facem avere etc insa noi am ales sa ne unim destinele si vrem s-o facem in fata Domnului cu sau fara voia lor. Si eu as fi mahnita ca mana, e sentiment omenesc insa ce sugerezi, ca ar fi trebuit sa ne dam dupa ei, sa suparam pe Domnul traind in pacat? oare de la acea porunca "sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" nu exista exceptie? ce a zis Domnul Hristos Apostolului cand acesta i"a zis ca au venit mama ta si rudele tale sa te vada?

[Eliana]

imi cer scuze daca postez dublu insa multumesc frate calyio ... cuvintele tale ma linistesc.