Cei care-si sacrifica viata pentru idei gresite...

[Pestisorul de Aur]

Parerea mea e ca toti cei care is dau viata pentru Dumnezeu vor primi rasplata de la Dumnezeu.

[sophia]

@ioan cezar - pentru halul in care poti sa scrii pe un forum te-am raportat la administrator.
Asta nu este limbaj de om si de crestin nici atat.
Cum iti permiti sa injuri si sa folosesti asa termeni? Chiar nu-ti este rusine?
Asa te invata credinta ta, de care te mandresti atat?

In primul rand ca nici n-ai inteles postarea mea. Nici nu ti-ai dat osteneala macar sa te gandesti.

@glykys - si tie iti raspund cu aceste randuri, dar macar tu scrii cu blandete si respect.

Nu am batjocorit si nici n-am avut aceasta intentie, pe nimeni aici.
Mi-am spus o parere. Pe mine m-a socat ceea ce s-a scris aici.
Si se vede ca voi ati inteles altceva din mesajul meu.

Ma refeream la credinta, la noua lege si la cel ce a adus-o.
Cum sa-mi verse mie cineva atata venin intr-o postare si sa ma batjocoreasca pentru ceva ce n-am gandit si spus.

Eu iubesc credinta, iubesc ceea ce a adus Dumnezeu, ceea ce ne-a invatat El.
Dar vad o diferenta aici.
Ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer va dau un exemplu.

La biserica imi aduce preotul /duhovnicul credinta, prin slujba, prin Sf. Evanghelie, prin tot ceea ce face si spune. Bun.
Eu asta iubesc. Il iubesc si pe preot in calitatea lui de aducator de credinta.

Dar asta nu inseamna ca iubesc persoana preotului. Da?
Ca nu iubesc barbatul din preot, omul. Iubesc ceea ce reperezinta el, ce-mi da el in biserica.

Este clar acum? Depinde fiecare ce intelege prin persoana, prin iubire (ca si aia este de mai multe feluri).
Pentru mine Iisus nu este o persoana, o fiinta.
Da. El a adus credinta, a facut tot ceea ce iubim noi ca niste crestini si ortodocsi ce suntem.
Sigur ca il iubesc asa cum se poate iubi Dumnezeu si Treimea Sa, dar nu ca persoana, ca fiinta.
De aia m-a socat mesajul Laurei. Ea spunea cumva ca noi nu iubim credinta, ortodoxia, ci numai persoana Iisus.
Eu asa am inteles din mesajul ei.
Iisus n-a venit pentru el insusi si ca sa-l iubim pe El ca persoana, ci a venit pentru credinta. Noi invataturile Lui trebuie sa le iubim.

Poate ca acum intelegeti mai bine ce am vrut sa spun.
Asa cum sunt multi sfinti si monahi care au adus multa invatatura de credinta, dar fiecare iubim pe altcineva: Unul pe Sf. Petru, altii pe Sf. Ion, sau mai stiu eu. Unul pe par. Cleopa, altul pe par. Galeriu, sau altul.
Invatatura este numai una, persoanele sunt mai multe.

Si oricum nu era cazul sa vina cineva sa scrie mizerii aici, fiindca nu a inteles ce am scris eu.

Ei bine, acum cred ca e timpul sa luam fiecare distanta fata de tot ce am scris, aici, in parte.
Lacrimi pentru ce, prin Duhul, intelegem ca am gresit. Bucurie pentru care, tot prin Duhul, am biruit.
Ca aspru ti-am vorbit, stiu bine. Mi-am asumat ficare vorba, fiecare ton. S-a vazut, cred.
O voi face mereu, cata vreme te tii batoasa in nelegiuirea ta raspandita aici.
Vii si spui despre Mantuitorul vorbe demne de nebunia cea mai mizera.
Faci asta pe siteul Forum Crestin Ortodox, apoi trantesti etichete si judecati de valoare.
Biata de tine... Sarmanii de noi... Ca traim impreuna veacul acesta, nu vezi?
Faci cum vrei, din partea mea ai rugaciune pentru sanatate sufleteasca. Promit aceasta, atat cat sta in puterea mea. Ca zaci in smintire vad bine, citind postarile tale. Ca te tii batoasa si invartosata iarasi inteleg, cum de nu... Doar facem asta cu totii adeseori.
Intelege si tu, te rog, ca e momentul sa iei o pauza spre reflectie si luare aminte. Ce te-ar putea retine, de fapt?...
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Da, de mii de ori, da, uluitor...

"Pentru mine Iisus nu este o persoana, o fiinta.
Da. El a adus credinta, a facut tot ceea ce iubim noi ca niste crestini si ortodocsi ce suntem.
Sigur ca il iubesc asa cum se poate iubi Dumnezeu si Treimea Sa, dar nu ca persoana, ca fiinta.
De aia m-a socat mesajul Laurei. Ea spunea cumva ca noi nu iubim credinta, ortodoxia, ci numai persoana Iisus.
Eu asa am inteles din mesajul ei.
Iisus n-a venit pentru el insusi si ca sa-l iubim pe El ca persoana, ci a venit pentru credinta. Noi invataturile Lui trebuie sa le iubim."

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! AMIN

[Yasmina]

Oameni buni,nu este cazul sa fim atat de aspri noi intre noi.
Nu este normal ca sa explicam cu duhul blandetii si celor nestiutori?Cum vom putea vb despre ortodoxie unor alti semeni de alte credinte daca intre noi vb astfel?
Imi pare rau ca sophia a fost inteleasa gresit

[glykys]

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu tot sufletul tau, cu toata inima ta si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. lar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii." (Matei 22,37-40) .

[codana]

În prealabil postat de glykys

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu tot sufletul tau, cu toata inima ta si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. lar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii." (Matei 22,37-40) .

da,iisus hristos,explica ce si cum este dragostea si cum aceasta duce la implinirea legii.iubesti persoana daca indeplinesti ceea ce-ti cere.pentru idei, lupti sa le pui in practica.

[ioanna]

Laurastifter: Dar despre cei care, mai grav, îşi riscă viaţa pentru a-şi putea ucide adversarii?

In conceptia crestina martirajul e acceptarea unei suferinte nemeritate, un act de credinta profund, facut in numele Lui Hristos, e jertfa personala in numele Adevarului, rabdand chinul si nedreptatile. Un atentat sinucigas in numele unei cauze, soldat cu victime nevinovate, in niciun caz nu este un act martiric. Daca ce e martiric pentru sinucigas, devine dusman postum pentru altii, atunci actul lui nu e martiraj, ci e un atentat, omul nu e martir, ci un agresor,o victima a propriei ideologii. In istoria oricarui popor exista martiri, eroi, viteji ai poporului , aceste cuvinte nefiind sinonime. Exemplul tipic de martir este mucenicul, a carui singura „arma” e cuvantul, un exemplu biblic in acest sens fiind Sf. Stefan. Eroul e cel care moare pentru o cauza, fiind angajat intr-un conflict armat. O misiune sinucigasa pe timp de razboi e un act de eroism, daca vizeaza armata oponenta, insa nu martiraj, sacrificiul neavand valoare hristica, pentru ca au fost ucisi dusmanii. Pilotii japonezi din al doilea razboi mondial, celebrii kamikaze, pot fi considerati eroi ai neamului, caci ei s-au sacrificat pentru tara, anihilandu-si inamicul. Un exemplu biblic pentru tipul eroului zic ca e Samson, nu l-as incadra la martir, caci martirul accepta pasiv suferinta si durerea, umilintele, nu pricinuieste rau altuia, fie si dusman. In schimb, un atentat sinucigas cu bomba in centrul New Yorkului, poate fi privit de membrii organizatiei sinucigasului ca un act de bravura, insa el ramane o crima, iar atentatorul- un ucigas.

In ceea ce-i priveste pe Martorii lui Iehova de care ai mentionati, eu ii consider victime ale propriei credinte religioase, insa pe de alta parte, e de admirat ca se conduc mereu dupa principiul - „credinta noastra e viata noastra”, nu fac rabat de la el. Nu considera ca se „sinucid” (asta ar fi un pacat extrem de grav), nu refuza viata, ci vor un tratament alternativ transfuziei de sange, pentru ca in conceptia lor, daca ar accepta sange de la o persoana, ar accepta automat un alt Salvator in locul Lui Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. Ei echivaleaza transfuzia cu lepadarea de Hristos, de aceea o refuza ferm.

Ai mai facut referire si la situatia din Arabia Saudita unde rostirea unor blasfemii la adresa profetului Mahomed si a Islamului e condamnare sigura la moarte. Acela e un caz particular, caci avem un stat teocratic. Cred ca daca doresti sa lupti pentru libertatea de expresie, trebuie sa o faci pe cale legala, nu provocand si incalcand in mod deliberat legea statului. Actul celui care face asta nu e martiraj, e inconstienta.

[Marius22]

Omeneste vorbind, granita ce desparte pe marturisitor de fanatic, pe mucenic de sinucigas, este foarte greu sesizabila. Asta pentru ca in lumea in care traim exista multe crezuri si prea putin discernamant duhovnicesc.

Cert este insa ca aproape clipa de clipa mor oameni, dar singur Dumnezeu ii cunoaste pe aceia care fac din propria moarte o jertfa curata inchinata Lui.

[George.m]

În prealabil postat de glykys

Este un subiect bun. Eu as vrea sa atrag atentia ca de moarte martirica nu se invredniceste tot crestinul pus in situatie limita, ci numai cei asupra carora se pogoara Duhul Sfant. Aici mi se pare diferenta fundamentala intre moartea martirica si cea pentru o idee oarecare. In primul caz, vointa personala se conjuga cu harul, iar in al doilea caz, e numai vointa personala impletita cu foarte multa mandrie, chiar luciferica, pentru ca respectivul se crede stapanul propriei vieti, pe care decide sa si-o puna in slujba oricarui ideal doreste. Iar acel ideal se transforma in idol, caruia ii sacrifica totul, linistea, timpul, familia, copiii, ba chiar si viata, daca e nevoie. Martirul stie ca viata lui e in mana Domnului si ca se face voia Lui. Martirul nu braveaza din proprie initiativa, ci suporta toate daca e umbrit de har. E o povestioara in acest sens, cu doi crestini care fusesera inchisi pe aceest motiv. Unul era suparat pe celalalt si nu a vrut sa ii ceara iertare inainte de executie. Amandoi voiau sa isi dea viata pentru Hristos, insa au fost intrebati apoi daca se leapada de Hristos, iar cel care era certat nu a mai avut putere si s-a lepadat, in timpul ce tovarasul lui a devenit mucenic. Morala era ca se lepadase de Hristos inainte, cand nu a dorit sa isi ceara iertare.
Si calugarii care postesc nu stiu cate zile in pustnicie sunt umbriti de har, ca, altfel, un om normal, oricata vointa ar avea, ar muri. Dar unde e Hristos, se biruieste randuiala firii. O data ce L-ai scos din ecuatie si ai pus in locul lui idolul OM sau idolul stiinta, te arunca in iad mandria, chiar daca inainte de asta, te determina sa faci niste lucruri care, omeneste, sunt apropae imposibile.

Subscriu. Nu-L poti marturisi pe Dumnezeu, fara Dumnezeu. Martirii au dat marturie despre Hristos intrucat au fost plini de har. Fara lucrarea Duhului Sfant intru ei, ar fi fost niste lasi, tematori, ar fi tremurat de frica in fata dusmanilor Adevarului.
Ei n-au aparat o idee pe care o considerau adevarata, ci au dat marturie nemincinoasa despre Adevarul Insusi, despre Iisus Hristos, cu Care erau uniti prin Duhul cel Sfant.
Ei, dumnezei dupa har, L-au marturisit pe Dumnezeu prin fiinta.