intamplari adevarate

http://www.formula-as.ro/revista_781__8572__vise-si-amintiri.html

ca sa cititi copiati adresa in browser, ca nu merge link-ul; nu stiu de ce uneori e OK, alteori nu.

[LeMoNN]

salut sunt nou si am sa va povestec ceva...care nu am mai povestiti al nimeni si cred cai timpu...

La 12 ani a murit bunica mea de cancer a fakut mai multe operati dar nu a mai fakuto pe ultima ca nui mai rezista corpul si familia a decis sa nu o mai opereze ca o chinuie mai mult
Bunica stia inainte cu cateva zile sa moara ia spus mamei ca e pregatita sa treaka dincolo
Intre timp akasa venise vorba de plekat al gorun(la un prieten ) eo unu la 12 ani eram foarte fericit si uitasem al un moment dat de bunica ca era pe patu d emoarte de tot :| si am fakut o gresala teribila si o regret toata viata si va spun de ce
In ziua care ea a murit eo cu sormea trebuia sa plekam la gorun...dar ea vine plangan in hohote si mia zis ca a murit bunica cand am auzit nu mia venit sa cred am ramas blocat si am intrebato cum sa moara.....neam dusla sicriu si ma abtineam sa plang d anu situ dc exact e in ceata... si al biserica nu mam apropriat de sicriu so vad ca miera frica(mentionez ca nici la ea in camera unde a fost sicriu am privito decat o data mai de la departare).Sau fakut pomeni neam dus la cruce am pus flori lumanari astea... dupa cate saptamnai am visato si aici vine partea interesanta:

Am visato asa Eram al ea in dormitor unde a murit ea era pe pat in fund care era langa ea era tata si fratele lu tata unu dintre ei nu mai stiu exact ii cosea buzele cu ata mai groasa si celalat steata langa picoarele ei(mentinez ca plangeau in timp ce faceau asta)
si ii cosise primu rand si eo eram la aproape 1 metru de ea pe un fotoliu si zmabeam apr dadeam in ras si nusitu dc si nici akm nu stiu :| sia intors privirea catre mine si sia fakut ochi negri fata catre mov inchis si parca vroia sami spuna ceva....nu stiu sigur ce dar avea o fata rea urata diabolica mai exdact si ma apukat de gat in intervalu intre sa ma apuke de gat si ea mana ea zambeam catre ea si cand ma apuakt mam oprit din ras si speriat urat de tot si mam trezit speriat cum nam mai fost niciodata dupa cateva zile iam spus mamei ca ea vazuse ca nu eram in apele mele si iam spus doar ca bunica vroia sa ma omoare


si puteti spune de ce ???? am visato asa ((( ca mama a visato frumos foarte frumos si ceilalati memberi ai familiei si nu iam fakut nimika rau sau altceva

mentionez ca in ziua in care ea a murit trebuia sa plek al gorun exact al ora 3 3 si ceva cand trebuia sa plekam. Intre timp cand trebuia sa vina sora sa plekam uitasem de tot eram doar cu gandu la plekare cred ca varsta 12 ani ... plz un raspuns mai concret daca se poate

care vrea si id meu nesquik423

[lore86]

În prealabil postat de Nitro

Daca ar fi fost vorba de orice alta religie , poate !
Dar cea crestina , nu !
De cand Dumnezeu pedepseste fizic pe cei care nu il urmeaza ??
Daca era asa miliarde de oameni ar fi trebuit sa aiba cateva oase rupte pentru asa ceva ... !
So este pura coincidenta !
Din cate tin eu minte Dumnezeu e unul iubitor si milostiv , nu unul care sa iti rupa mana daca nu arati respect fata de o icoana !

nu pedepseste pe cel care nu Il urmeaza, pedepseste pe cel care Il ia in bataie de joc.
e o mare diferenta!

[oHne02]

Hmm... interesante intamplari, unele comice, alte tragice, altele penibile.. deh ca in viata.

Nu stiu ce ma facut sa scriu randurile de mai jos dar nici nu prea cred ca mai conteaza in momentul de fata.
Oricum povestea mea este una reala si interesanta de altfel, cel putin din punctul meu de vedere.

Se facea ca intr-o noapte, in timp ce dormeam deschid ochii brusc si...vad undeva la un metru in fata mea o chestie neagra care plutea la vreo jumatate de metru deasupra parchetului si se plimba din stanga in dreapta.O chestie care arata destul de ciudat si tot odata destul de greu de definit, parea sa nu aiba forme concrete.Era mai mult spirit decat materie.Tragic-comic semana cu un halloween-copchil care si`a pus un cearceaf negru pe cap si care plutea orizontal deasupra solului.Avea cap...avea umeri... avea un oarecare piept... si restu nimic , de la piept in jos era o dara neagra care se subtia la capat.

Pana aici toate bune.In prima instanta probabil nu a observat ca m`am trezit si ca o urmaresc si am dat sa ma misc, sa fac ceva. Numai ca spre uimirea mea eram imobilizat si nu puteam face absolut nimic.Atunci sa intamplat ceva ciudat si anume, oratania a observat incercarea mea de a face o actiune si sa panicat iar plimbarea ei din stanga in dreapta sa accelerat si in acelas timp am simtit un fel de actiune asupra organismului meu, o actiune de hmm calmare as zice , o calmare fortata care a durat ceva secunde bune si care sa finalizat cu un esec din partea chestiei si cu o disparitie.


Ar mai trebui mentionat ca timpul si spatiul pareau deformate, si mai ciudat este ca acea chestie avea acces la controlul meu ca persoana si o ultima precizare este ca nu am simtit acel sentiment de buimacie cand m`am trezit si am deschis ochii.Era ca si cum nu as fi dormit deloc, cu toate ca dormisem vreo 3 ore inainte sa ma deranjeze.Pur si simplu eram intr-o stare care sugera ca as fi fost constient de 10 ore.Si mai trebuie spus ca nu prea parea prietenoasa sau...marog daca voi considerati o chestie neagra care se plimba prin casele oamenilor la 3 noaptea si le controleaza actiunile, un lucru prietenos o putem lua si in felu asta :)

Acuma in incheiere as dorii niste pareri sau idei pentru ca am cautat timp de o luna de zile o explicatie , o definitie , ceva , orice si nu am gasit mai nimic. Si sper poate debitati voi ceva in speranta de a`mi atinge obiectivu si a ma lamuri.In speranta de a afla raspunsul final. (Orice e bun)

Multumesc.

[LeMoNN]

sincer e interesant si habar nam ce putea fi o fi fost vreun spirit care te proteja sau vreunu nehotarat sau orice altceva putea sa fie orice...apr da fata ochi nasu se vedea ceva ? si cand se subtia in jos am fost pe la anime e ceva de genu picioare numa ori si le ascundea si plutea ori nu avea picioare astept raspunsu tau

[florintoro]

În prealabil postat de Mirean

Ce garantii ai ca prietenele tale sunt OK d.p.v. psihic? Sau poate s-a speriat si a spus ce i-a trecut prin minte in momentul ala....

Nu cred ca intamplarea relatata de tine tine de supranatural!

de ce esti Toma necredinciosul.crezi ca este mai palpabil ca tipele sa fie bolnave psihic decat sa se fi intamplat o minune?nu va mai indoiti de Dumnezeu.Lasati-L sa vina la voi ,primiti-L si crede-ti in cuvintele LUI .in fiecare zi se intampla astfel de minuni.Uneori ascultam voci interioare care te trag pur si simplu spre lucrurile curate si drepte.multumesc si ma scuzi daca te-am deranjat cu reply-ul

[Lucian008]

În prealabil postat de florintoro

de ce esti Toma necredinciosul.crezi ca este mai palpabil ca tipele sa fie bolnave psihic decat sa se fi intamplat o minune?nu va mai indoiti de Dumnezeu.Lasati-L sa vina la voi ,primiti-L si crede-ti in cuvintele LUI .in fiecare zi se intampla astfel de minuni.Uneori ascultam voci interioare care te trag pur si simplu spre lucrurile curate si drepte.multumesc si ma scuzi daca te-am deranjat cu reply-ul

Nu am citit postarea si nu imi dau cu parerea privind veridicitatea unei anume minuni dar este normal sa trecem lucrurile si prin filtrul ratiunii. Nu putem sa vedem si sa cautam minuni in orice. Ne putem opri la viata care este o minune suficienta.

[Kyrie Eleison]

Prizonier pentru o zi. Povestea cutremurătoare a Fortului 13 Jilava, unde intelectualilor li se ştergea orice urmă de viaţă

Teroare, umilinţă, sânge şi dezumanizare. Chiar şi aceste cuvinte înfiorătoare sunt departe de a descrie suferinţa pe care au îndurat-o toţi cei care au fost întemniţaţi, ani la rând, în cea mai groaznică puşcărie comunistă, Fortul 13 Jilava, de la marginea Bucureştiului.

Am petrecut o zi printre pereţii scrijeliţi şi plini de mucegai ai celulelor înfricoşătoare de sub pâmânt, unde umezeala era apăsătoare, iar aerul rece, aproape dureros. Am ascultat cu fruntea încreţită poveştile cutremurătoare ale deţinuţilor din Fortul 13, care au fost torturaţi până la moarte, pentru că erau inteligenţi şi curajoşi, pentru că au îndrăznit să se ridice împotriva doctrinelor dictatoriale.

Acum mai bine de 130 de ani, acest loc a fost construit în scop militar, pentru a-i apăra pe oameni. În 1880, Carol I a gândit un sistem de apărare în jurul Bucureştiului, format din zeci de forturi şi baterii, care astăzi au rămas abandonate. Al 13-lea fort din această serie a avut un traseu diferit, un traseu pătat cu sânge. În 1907, Fortul 13, aflat la zece metri sub nivelul solului, a fost transformat în puşcărie pentru ţăranii răsculaţi, însă teroarea a început în 1945, odată cu instaurarea comunismului în România.

Regula era clară: toţi opozanţii regimului erau „cazaţi“ în celulele de piatră, unde se respira groază. Deţinuţii erau, în cea mai mare parte, intelectuali, oameni şcoliţi care aveau resursele să înţeleagă comunismul şi curajul să i se opună. Profesori, artişti, oameni de ştiinţă, toţi erau nişte gunoaie care meritau să moară. Gândacul strivit era norocos faţa de aceşti oameni blânzi care nu erau demni de o moarte rapidă, ci erau condamnaţi la suferinţă şi la umilinţe inimaginabile.

Frigul.

Am ajuns la Fortul 13 în dimineaţa de 29 februarie, într-o zi cu opt grade Celsius, împreună cu un grup de vizitatori. Am avut de partea mea soarele care mai ridica puţin temperatura şi hainele groase, îmblănite. Cu toate acestea, după ce am stat 15 minute în prima încăpere a fortului groazei, am resimţit un frig înţepător, din cauza cimentului şi a pereţilor îngheţaţi. M-a mâhnit slăbiciunea mea când am aflat că prizonierii de aici se chinuiau iarnă după iarna să supravieţuiască la minus 20 de grade. Fără nicio sursă de căldură, făra haine groase, fără lumină. Doar cu o pereche de pantaloni şi o cămaşă de pânză, cu picioarele scufundate în apă.

Pentru că erau înghesuiţi câte 50 de oameni în fiecare încăpere, culcuşul era pentru cei norocoşi. Mulţi dormeau direct pe cimentul îngheţat. Paturile de lemn supraetajate erau atât de apropiate încât prizonierii erau nevoiţi să se târască pentru a intra în ele. Nici nu încăpea vorba să poată dormi pe o parte.

Foametea, bătaia şi speranţa.

Un colţ de pâine şi o zeamă de legume ori de tărâţe era singura hrană pe care o primeau deţinuţii într-o zi. Toţi beau apă dintr-o singură găleată. Nu mureau de foame. Gardienii aveau grijă de ei. Grijă să mănânce ceva în permanenţă. Să mănânce bătaie. Una consistentă, cu ciomagul şi cu multă ură.

Pe un perete era scrijelit un mesaj cutremurător: „Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine“. Tehnica era menită să atenueze loviturile puternice de ciomag şi să mai încălzească trupurile slăbite şi bolnave ale deţinuţilor.

Am ajuns şi în camerele de tortură, unde prizonierii erau deseori închişi, câte doi într-o celulă de două ori cât o cabină telefonică. O noapte întreagă erau obligaţi să se plimbe prin încăperea îngustă, legaţi cu lanţuri de picioare. Când acestea nu mai zdrăngăneau, veneau gardienii cu bâtele şi le reaminteau violent deţinuţilor că nu au voie să se odihnească niciun minut.

Lăsaţi fără nume. Fără număr.

Toate chinurile la care erau supuşi cei întorşi împotriva sistemului reprezentau modalităţi cumplite de dezumanizare. Se încerca exterminarea psihică a omului intelectual. Deţinuţii nu mai aveau identitate, nu mai puteau gândi. Majoritatea prizonierilor îşi pierdeau viaţa, însă, în prezent, nimeni nu ştie câte suflete au pierit în Fortul 13. Nimeni nu a ţinut cont, nu aveau nici măcar un număr de înregistrare. Era evident, din moment ce păzitorii inculţi nu ştiau să numere. Sau să citească.

Gardienii erau aleşi după agresivitate, de obicei din rândul rromilor. Condiţia era să nu aibă mai mult de patru clase şi să fie, preferabil, de la ţară. Li se dădeau un ciomag şi o uniformă, suficient pentru oamenii primitivi să creadă că sunt nişte zei.
După zeci de poveşti inimaginabile ale celor care au supravieţuit „Închisorii morţii“, frigul nu a mai însemnat nimic pentru niciunul dintre noi, iar, când am ieşit din fort, am preţuit lumina soarelui. Am lăsat acolo teroarea ce ne-a cuprins pe toţi, însă am luat cu mine poveştile cumplite.

(...) Poveşti pe care nu le pot, însă, uita niciodată.

http://www.adevarul.ro/locale/bucure...655134972.html

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace! +++

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Prizonier pentru o zi. Povestea cutremurătoare a Fortului 13 Jilava, unde intelectualilor li se ştergea orice urmă de viaţă




http://www.adevarul.ro/locale/bucure...655134972.html

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace! +++

Cata suferinta...
Dumnezeu sa-i odihneasca cu Sfintii!