Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 01.03.2012, 00:02:16
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sfintii inchisorilor

Ieri 28 februarie s-au implinit 13 ani de la nasterea in Viata Vesnica a unuia din virtuosii detinuti calugari, putin cunoscuti, ai inchisorilor:
O, minune !...

Citez din http://iuliana-koinonia.blogspot.com...o-minune.html:

""Trecerea la Domnul a unui mărturisitor : Părintele Marcu de la Sihăstria – 28 februarie 1999
« ...având omul mintea, inima și toată ființa sa curățite și sfințite, fiind cu totul nevinovat, atunci Dumnezeu va binevoi și va primi aceste jertfe aduse cu dreptate Lui ca pe niște viței nevinovați și curați ai Legii Vechi »(Din Însemnări)

« În ziua de 28 februarie 1999, m-am dus de dimineață la slujbă. Îmi aduc aminte că era începutul Postului Mare și că toată suflarea mănăstirii era în biserică. Iar în vremea când se citea Ceasul al șaselea și urma să înceapă Sfânta Liturghie, l-am văzut pe eclesiarhul mănăstirii că umblă la chivotul de pe Sfânta Masă și pune în linguriță Sfintele Taine. O bănuială m-a cuprins și [...] când l-am întrebat, mi-a zis că, într-adevăr, se ducea la Părintele Marcu să îl împărtășească, pentru că își dă duhul. Am lăsat slujba și am alergat cât am putut de repede.”

......................................

“Toți ne-am întrebat cum și ce s-ar fi putut face pentru a-l pune pe Părintele Marcu în sicriu, de vreme ce era atât de cocoșat că niciodată nu se mai îndreptase de spate în ultimii 30 de ani.
Dar luându-l în brațe și întâlzindu-l pe jos pentru a-l îmbrăca cu hainele de înmormântare(cămașa albă de călugărie, dulamă, rasă și mantie), o, minune ! am văzut cum în fața noastră se lasă pe spate și se îndreptează încet, încet.
Apoi l-am putut lua și pune în sicriu și pe năsălie. De acolo a fost dus în biserica mare a Sihăstriei. »
.........................................
Cel din mijlocul nostru, căruia îi săvârșeam taina de trecere din viața aceasta, fusese poate cel mai prigonit și mai chinuit dintre victimele antihriștilor României secolului XX, că făcuse 20 de ani de închisoare și că ținuse în spate cu rugăciunea atâtea suflete care de cele mai multe ori nu i-au cunoscut deloc nevoințele. »
Din volumul « Mărtrisirea unui creștin – Părintele Marcu de la Sihăstria », Petru Vodă, Ediție alcătuită de Monahul Filotheu Bălan"
"

De asemenea am gasit aici informatii despre viata parintelui Marcu de la Sihastria:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...#comment-69502

""Parintele Marcu (1910-1999) a patimit in inchisorile a trei regimuri politice: carlist, antonescian si comunist. Anchetatorii l-au numit “Fachirul”, pentru ca a rabdat chinurile ca unul fara de trup, rugandu-se neincetat. ""


Totdeauna am ramas uimita, si asa voi fi mereu, in fata vietii si virtutilor multor parinti aproape contemporani cu noi, si nu numai, din Grecia (Parintele Paisie Aghioritul, Parintele Porfirie Kavsokalivitul, Fericitul Iacov Tavlikis continuatorul Cuviosului David Batranul...parintele Efrem Katunakiotul si multi altii) , din Rusia (Sfantul Luca de Simferopol, Sfanta Xenia de Sankt Petrersburg si multi altii), din Serbia (Patriarhul Pavle al Sarbilor), dar nu trebuie sa uitam ca si noi romanii avem multi parinti induhovniciti, multi nestiuti de nimeni, care se roaga pentru acest neam si datorita rugaciunilor acestora Dumnezeu se milostiveste de noi.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste acest neam!

Last edited by Adriana Cluj; 01.03.2012 at 01:05:23.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 01.03.2012, 13:59:37
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"A zis Părintele Marcu unui ucenic: ”Ia spune, știi care-i diferența între smerenie și umilință?” ”Nu”, a zis ucenicul. ”Eu am aflat de la cineva din închisoare, că smerenia este conștiința nimicniciei, iar umilința este conștiința păcătoșeniei”."

Cat de simple si cat de profunde sunt aceste cuvinte.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 01.03.2012, 14:08:51
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
"De la Mânâstirea Cernica, Părintele Marcu a fost transferat la Mănăstirea Sihăstria, dându-i-se ascultarea tot la stupină. Odată a venit un frate și l-a întrebat cum să se roage, fiindu-i ocupată mintea de ascultare.

Părintele Marcu i-a zis:

”Frate, aici eu am stupii în grija mea, și uneori trebuie să-i inspectez. Să văd cum este matca, cum este puietul, cum stau cu mierea… Nu mă mai pot ruga cu cuvinte. Trebuie să fiu atent la aceste lucruri. Dar să nu uităm că suntem în mănăstire și totul facem din ascultare. Așa că, în primul rând, să facem totul ca de la Dumnezeu. Apoi trebuie să știm că ne aflăm în fața lui Dumnezeu și că totul facem pentru Dumnezeu. Deci: de la Dumnezeu, în fața lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Așa trebuie să facem”."
Reply With Quote
  #4  
Vechi 01.03.2012, 14:38:20
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-28-februarie/

"“Parintele Cleopa: – ... Acum oamenii sint orbi si robi, orbiti de lumina falsa din ei, robiti de materia in care cred. Traim vremuri apocaliptice. Fiara e omul si masina e unealta nimicirii omului. [...]

Ioan Ianolide: – Parinte, sinteti nemaipomenit! De-acum stiu tot ce vreti sa-mi mai spuneti. Marturisesc ca nu va credeam preocupat de alte probleme. Stiam ca vorbiti despre har si lucrarea Lui, dar vad ca sinteti neintrecut si in cele ale vietii si materiei.

Par. C.: - Nu vreau acuma sa ma smeresc, caci m-a smerit Dumnezeu din destul, dar n-ar fi drept sa nu spun ca multe dintre acestea m-a ajutat sa le pricep parintele Marcu.

I. I.: - Dar cine e parintele Marcu? – am intrebat eu nedumerit.

Par. C.: – Iti este prieten si stie ca esti aici. Te-a vazut din chilie!

I. I.: - Prieten?… Chilie?… Atunci sa ma duc sa-l vad!

Par. C.: – E prea departe si nici nu te primeste. Mi-a ingaduit insa sa-ti vorbesc despre el.

I. I.: – Atunci cum m-a vazut?

Par. C.: - A primit de la Dumnezeu darul vederii in duh, asa, prin materie… si prin timp…

I. I.: – Spuneti-mi, rogu-va, cine este acest om?

Par. C.: - L-ai vazut ultima oara cind discutai cu staretul unei minastiri unde el era vacar. [...] De la el am invatat multe despre Dumnezeu si lume. Ne intilnim adesea si stam indelung de taina. Vezi, eu vorbesc mult, mi-a fost dat darul acesta. El zice ca eu sint glasul lui. El s-a retras de lume, dar este arcul cel mai incordat al lumii. [...] E un traitor unit cu Dumnezeu, fiindca nu poti vedea iadul, nici pacatul daca nu esti in lumina dumnezeiasca. El este deci ochiul lui Dumnezeu pe pamint. [...] Traieste intre albine… De sanatatea sa se ingrijeste Dumnezeu. De-ale gurii ii mai ducem noi, de aici, din schit.

I. I.: – Dar il stiam bolnav!

Par. C.: - E sanatos! Oamenii nu mai cred in puterea de tamaduire a Duhului Sfint, dar el este o dovada ca ea lucreaza. [...] El maninca mana cereasca. Mana cereasca e si materiala, este si imateriala. El stie sa le imbine pe toate. [...]

Am hotarit sa plec. Ma linistisem. [...] M-am dus sa-mi iau ramas bun.

Par. C.: - Sa nu-l judeci gresit! El sta ascuns pentru ca acesta e darul lui. N-am vazut la nimeni mai multa dragoste de oameni ca la prietenul dumitale. Acesta e modul lui de a-i sluji. Du-te si te va insoti. Acolo unde vei intilni lucrari minunate, gindeste-te ca pot fi facute si prin el… el este miezul lumii. Fii binecuvintat! Te binecuvinteaza si el!”."
Reply With Quote
  #5  
Vechi 01.03.2012, 14:40:55
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit



Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci", Aiud
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor (Matei 5:10)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 01.03.2012, 14:54:47
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Este atat de covarsitoare mucenicia vietii acestui om, incat te lasa fara cuvinte:

"Inainte de a-si afla definitiv asezarea la minastire, parintele Marcu facuse peste 20 de ani de inchisoare. A iesit din inchisoarea Aiud in 1964, printre ultimii, adica printre cei care nu facusera nici un compromis si nu acceptasera in nici un fel diavoleasca reeducare facuta de colonelul Craciun la ordinul conducerii comuniste. Caci Constantin Dumitru nu doar ca nu se lepadase cu nimic de familie, de camarazi, de convingeri, de neam si de Hristos, dar nu facuse loc in fiinta sa nici macar unei vorbe slabe sau vreunui gest indoielnic."

Recomand cele doua articole:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...e-ajuta-harul/
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-28-februarie/
si aici: http://iuliana-koinonia.blogspot.com.../o-minune.html
Reply With Quote
  #7  
Vechi 01.03.2012, 15:06:55
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioanna Vezi mesajul

Schitul "Inaltarea Sfintei Cruci", Aiud
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor (Matei 5:10)
Locul unde s-a inaltat se numeste Râpa Robilor.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 01.03.2012, 22:20:48
Templier Knight's Avatar
Templier Knight Templier Knight is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 19.11.2010
Locație: Unknown
Religia: Ortodox
Mesaje: 262
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj Vezi mesajul
Ieri 28 februarie s-au implinit 13 ani de la nasterea in Viata Vesnica a unuia din virtuosii detinuti calugari, putin cunoscuti, ai inchisorilor:
O, minune !...

Citez din http://iuliana-koinonia.blogspot.com...o-minune.html:

""Trecerea la Domnul a unui mărturisitor : Părintele Marcu de la Sihăstria – 28 februarie 1999
« ...având omul mintea, inima și toată ființa sa curățite și sfințite, fiind cu totul nevinovat, atunci Dumnezeu va binevoi și va primi aceste jertfe aduse cu dreptate Lui ca pe niște viței nevinovați și curați ai Legii Vechi »(Din Însemnări)

« În ziua de 28 februarie 1999, m-am dus de dimineață la slujbă. Îmi aduc aminte că era începutul Postului Mare și că toată suflarea mănăstirii era în biserică. Iar în vremea când se citea Ceasul al șaselea și urma să înceapă Sfânta Liturghie, l-am văzut pe eclesiarhul mănăstirii că umblă la chivotul de pe Sfânta Masă și pune în linguriță Sfintele Taine. O bănuială m-a cuprins și [...] când l-am întrebat, mi-a zis că, într-adevăr, se ducea la Părintele Marcu să îl împărtășească, pentru că își dă duhul. Am lăsat slujba și am alergat cât am putut de repede.”

......................................

“Toți ne-am întrebat cum și ce s-ar fi putut face pentru a-l pune pe Părintele Marcu în sicriu, de vreme ce era atât de cocoșat că niciodată nu se mai îndreptase de spate în ultimii 30 de ani.
Dar luându-l în brațe și întâlzindu-l pe jos pentru a-l îmbrăca cu hainele de înmormântare(cămașa albă de călugărie, dulamă, rasă și mantie), o, minune ! am văzut cum în fața noastră se lasă pe spate și se îndreptează încet, încet.
Apoi l-am putut lua și pune în sicriu și pe năsălie. De acolo a fost dus în biserica mare a Sihăstriei. »
.........................................
Cel din mijlocul nostru, căruia îi săvârșeam taina de trecere din viața aceasta, fusese poate cel mai prigonit și mai chinuit dintre victimele antihriștilor României secolului XX, că făcuse 20 de ani de închisoare și că ținuse în spate cu rugăciunea atâtea suflete care de cele mai multe ori nu i-au cunoscut deloc nevoințele. »
Din volumul « Mărtrisirea unui creștin – Părintele Marcu de la Sihăstria », Petru Vodă, Ediție alcătuită de Monahul Filotheu Bălan"
"

De asemenea am gasit aici informatii despre viata parintelui Marcu de la Sihastria:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...#comment-69502

""Parintele Marcu (1910-1999) a patimit in inchisorile a trei regimuri politice: carlist, antonescian si comunist. Anchetatorii l-au numit “Fachirul”, pentru ca a rabdat chinurile ca unul fara de trup, rugandu-se neincetat. ""


Totdeauna am ramas uimita, si asa voi fi mereu, in fata vietii si virtutilor multor parinti aproape contemporani cu noi, si nu numai, din Grecia (Parintele Paisie Aghioritul, Parintele Porfirie Kavsokalivitul, Fericitul Iacov Tavlikis continuatorul Cuviosului David Batranul...parintele Efrem Katunakiotul si multi altii) , din Rusia (Sfantul Luca de Simferopol, Sfanta Xenia de Sankt Petrersburg si multi altii), din Serbia (Patriarhul Pavle al Sarbilor), dar nu trebuie sa uitam ca si noi romanii avem multi parinti induhovniciti, multi nestiuti de nimeni, care se roaga pentru acest neam si datorita rugaciunilor acestora Dumnezeu se milostiveste de noi.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste acest neam!


Trebuie amintit si Valeriu Gafencu, tot un martir , care a murit in inchisorile comuniste , facand 25 de ani de inchisoare , prin faptul ca apartinea unei''Fratii de Cruce''
si ca era legionar , un adevarat sfant .
__________________
"Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Corint. XV, 14)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 01.03.2012, 22:27:21
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Templier Knight Vezi mesajul
Trebuie amintit si Valeriu Gafencu, tot un martir , care a murit in inchisorile comuniste , facand 25 de ani de inchisoare , prin faptul ca apartinea unei''Fratii de Cruce''
si ca era legionar , un adevarat sfant .
Da, avem o multime de astfel de martiri, foarte multi dintre ei aproape necunoscuti noua.
La Schitul Inaltarea Sfintei Cruci din Aiud, am intalnit un monah in varsta, caruia cred ca nu i-ar placea sa vorbesc despre dansul, fost detinut politic si care in marea sa smerenie, povestindu-ne despre colegii de suferinta din anii de puscarie, avea ochii inlacrimati si se simtea vinovat parca, pentru ca dumnealui a scapat cu viata spre deosebire de ceilalti pe care ii pomenea cu evlavie si dragoste, fratele Toader. Spunea ca dansul a facut putina puscarie....
Dar ce puscarie se facea atunci!
Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.03.2012, 15:24:02
Kyrie Eleison's Avatar
Kyrie Eleison Kyrie Eleison is offline
Member
 
Data înregistrării: 10.02.2012
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 66
Implicit Ultimele clipe ale Sfantului Mucenic Valeriu Gafencu

Ne relatează Ioan Ianolide, întemnițat alături de Valeriu Gafencu în pușcăriile comuniste:

"Zilele se scurgeau lin. Valeriu era inundat de o tainică bucurie lăuntrică. Chinul devenise mai blând. Înflorea pe fața lui un zâmbet aducător de lumină. Răspândea în jur un duh de pace adâncă. Mergeam la el cu încredere și nădejde. Sufletele noastre se plecau pe pieptul lui și primeau putere și întărire.

În noaptea dinspre 18 februarie am fost într-o stare de trezie, fără frământări, fără neliniști, ci priveghind fără să-mi fi propus acest lucru. Dimineață eram deja îmbrăcat când temnicerul a deschis ușa. Am plecat liniștit, chemat tainic de Valeriu. Simțeam înlăuntru că ceva se petrece. Pe scări m-a întâmpinat un medic deținut care mi-a zis:

- Vino, Valeriu nu mai are puls! Azi se va sfârși!

Nu am fost tulburat, nu m-am alarmat, nu am simțit nici durere și nici spaimă, mi se părea că totul e firesc și am răspuns:

- Știu! Când am ajuns la ușa camerei 4 Valeriu era tot rezemat de marginea patului, cu capul plecat în piept, cu pleoapele lăsate și zâmbea fericit, deși unde de durere încă îi mai brăzdau fruntea. M-a simțit și a deschis ochii:

- Bine ai venit, a spus el. Azi să stai lângă mine. Se termină alergarea!

- Bine,Valeriu, i-am spus, voi fi aici tot timpul.

- Să ai grijă să se plinească toate după cuviință. În starea în care mă găsesc, eu pot uita ceva.

De fapt el n-a uitat nimic, ci m-a purtat și pe mine pe cărările lui. Pe la orele 9 a chemat preotul, s-a spovedit și s-a cuminecat strălucind de bucurie.

S-a dus vestea printre deținuți că va muri. În cameră era atmosferă de reculegere. Wurmbrand, care de obicei era în vervă, acum se așezase moț în pat și cu ochii plini de uimire asista ca la o minune. Prietenii au venit rând pe rând să-și ia rămas-bun. Până și „reeducații” se îmblânziseră și, impresionați, căutau și ei să-l vadă. Iar temnicerul, care excela prin răutate, în ziua aceea s-a făcut nevăzut încât nimic nu a tulburat atmosfera de pace și taină.

Valeriu își pierdea puterile din ceas în ceas dar sufletul îi era tot mai viu și mai tare. De câteva ori a cerut apă, de câteva ori m-a rugat să-l masez pe spatele încovoiat. A vorbit de mai multe ori și de tot atâtea ori s-a odihnit cu capul plecat în piept. Câțiva prieteni i-au cântat din melodiile sale. A ascultat și parcă întruchipa el însuși cântecul. Apoi a mulțumit cu recunoștință băieților.

- Să dați slavă lui Dumnezeu toată viața! le-a spus el.

Unui tânăr de o rară curăție i-a zis:

- Tu ești o floare! Dăruiește tot parfumul sufletului tău Celui ce ți-a dat daruri atât de frumoase!

Altuia i-a spus:

- Nu te teme să te încredințezi lui Hristos, căci toate nelămuririle tale vor primi răspuns și vei înțelege viața și lumea în Duhul Sfânt.

A venit și un poet și Valeriu l-a privit cu dragoste:

- Tu ai talent, închină-l lui Hristos! E nevoie de o cultură creștină. Poeții au mari daruri și mari răspunderi. Slăviți-L pe Dumnezeu și toate lucrurile Lui!

Poetul a fost atât de emoționat încât n-a reținut ce-i spusese. Uimit, a ieșit afară și m-a chemat rugându-mă să-i repet cuvintele lui.

A venit și un medicinist protestant care-l îngrijise în ultima vreme:

- Domnule doctor, vă sunt recunoscător pentru dragostea cu care m-ați ajutat, l-a întâmpinat Valeriu. Noi doi am avut dese confruntări teologice. Sfârșitul vieții mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aș bucura mult să reveniți la Biserica cea adevărată.

Ori de câte ori începea să vorbească răspândea din el putere și aceasta mă mișca. Harul era în el iar eu mă împărtășeam de lumina lui. Totul se petrecea normal, simplu și fără intenție, ca o lucrare a lui Dumnezeu.

A venit și Wurmbrand, plin de fiori și evlavie cum nu era el de obicei:

- Slavă Domnului că am ajuns aici! a zis. Dumnezeu m-a adus aici pentru a mea mântuire. Aici L-am cunoscut curat pe Hristos. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Cuvintele pe care mi le-ai spus nu vor rămâne fără rod, și nici adevărul ortodox pe care mi l-ai descoperit. Iartă-mă pentru necazurile pricinuite. Roagă-te pentru mine, căci am nevoie de această rugăciune. Doresc ca în Împărăția lui Dumnezeu să intrăm pe aceeași poartă!

Valeriu i-a răspuns:

- Mă bucur că ne-am întâlnit. Vă înțeleg frământarea dar vă rog să veniți la Hristos că Pavel, fără șovăială, fără ocolișuri, fără rezerve. Să-L rugăm împreună pentru pocăința și încreștinarea poporului evreu. Nici un neam din lume și în primul rând ei nu au mântuire decât în Hristos. Harul Domnului să vă aducă la Adevăr.

Wurmbrand era adânc mișcat. S-a înapoiat în patul lui și a continuat să-l privească pe Valeriu.

Pe la ora zece a fost vizită medicală. Era o doctoriță cu suflet bun, pe care însă nu avea voie să și-l deschidă față de noi. L-a privit pe Valeriu și a înțeles și ea că sosise ultima zi. Era vădit impresionată. Valeriu i-a spus:

- Vă mulțumim pentru toată grijă ce ne-o purtați. Poate că mâine va lipsi încă unul din camera 4. O ultimă rugăminte mai am pentru bolnavii de aici. Dacă s-ar putea să funcționeze în această cameră o lumină pe timpul nopții.

- Lasă tu lumină! s-a răstit un sanitar politruc.

Valeriu i-a zis și lui:

- Nu vă supărați, dar această rugăminte vi-o adresăm și dumneavoastră, căci și dumneavoastră vă îngrijiți de-atâta vreme de noi!

Era tot mai epuizat. Gâtul nu putea să mai susțină capul, deci l-am sprijinit eu cu mâna. Am trăit atunci sentimentul că se dezvăluie tainele creației, că tălpile picioarelor aveau sub ele un fel de pânză care mă susținea, iar sufletul a avut sentimentul plinității. Am fost atât de fericit în orele acelea, încât niciodată nu le voi uita. Și în veșnicie nu-mi doresc o stare mai înaltă decât aceea, căci atunci eram plin, deplin fericit. Cred că Hristos era prezent în Valeriu. Numai așa pot explica starea lui de har, cât și uimirea mea și a prietenilor care au participat la acel moment.

Cu ultimele puteri, Valeriu mi-a spus:

- În primul rând gândul și sufletul meu se închină Domnului. Mulțumesc că am ajuns aici. Merg la El. Vă rog mult să-L urmați, să-L slăviți și să-L slujiți. Sunt fericit să mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveți de purtat o cruce grea și o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi și voi fi alături de voi. Veți avea multe necazuri. Fiți tari în credință, căci Hristos îi va birui pe toți vrăjmașii. Îndrăzniți și rugați-vă! Păziți neschimbat Adevărul, dar să ocoliți fanatismul. Nebunia credinței este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă și profund umană. Să-i iubiți și să-i slujiți pe oameni. Au nevoie de ajutor, căci dușmani prădalnici cauta să-i înșele. Ateismul va fi învins, dar să fiți atenți cu ce va fi înlocuit!

Din când în când se oprea pentru a-și reface puterile.

- Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce ați făcut pentru mine. Rog să mă iertați… Să mă ierte orice om față de care am greșit cu ceva… gândesc cu multă dragoste la mama și surioarele mele. Doresc să meargă pe calea Domnului. Vă rog să aveți grijă de ele… Testamentul meu este cuvântul de azi. Creștinătatea trebuie să pună un început nou, mai curat, mai aproape de adevăr… Rog oamenii politici creștini să ia seama la Hristos și să urmeze învățăturile Sale. Ei sunt încărcați cu foarte mari răspunderi…

Trecuse de ora doisprezece. Afară ningea cu fulgi mari, catifelați, care se zbenguiau în văzduh. Bolnavii au servit masa. Valeriu via și se stingea în același timp. Respira greu. Vorbea tot mai rar. Eu eram tot mai profund mișcat.

- Ioane, a zis el, să duceți duhul mai departe! Aici a lucrat Dumnezeu!

A urmat o pauză îndelungată. S-a congestionat puțin la față și apoi a redevenit senin, frumos, fericit. A putut să mai rostească:

- S-a sfârșit!

A ridicat ochii albaștri la cer și am văzut cum se descopereau în ei minuni tot mai adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lumină nepământească, dar real, un fel de realitate desăvârșită, a cărei vedere te face fericit. Plângeam în hohote.

Și-a dat sufletul către orele 13, în ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la schit au prins să vestească. Lacrimile mele au încetat. Valeriu era frumos, mai frumos ca oricând. Am stins lumânarea mică ce fusese aprinsă în ultimele lui minute de viață. L-am îmbrăcat cu hainele părintelui Gherasim. În gură i-am pus, așa cum mă rugase, o cruce mică de argint pe care o salvase din toate perchezițiile („ca să fiu recunoscut!” mi-a explicat el). A sosit targa. Toți deținuții se aflau în curte în așteptare. Când am trecut cu el către poartă ne-am oprit iar ei s-au descoperit și s-au închinat. L-au luat în primire doi deținuți de drept comun care aveau misiunea înmormântărilor. Două zile a fost ținut în curtea mare, sub fulgii de zăpadă și a fost îngropat noaptea. O parte din lucrușoarele lui le-a luat temnicerul dar multe au fost păstrate de prieteni ca amintire.

La mormântul lui nu a fost pusă nici o cruce și nici nu i s-a scris numele nicăieri. Vestea despre viața lui a străbătut toate temnițele și mulți îl pomenesc cu evlavie. Amin!"

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...ul-lui-valeriu
Attached Images
File Type: jpg ValeriuG.jpg (19,9 KB, 2 views)
__________________
"Dar mai presus de toate, țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulțime de păcate." (1 Petru 4:8)

Last edited by Kyrie Eleison; 03.03.2012 at 00:14:05.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Sfintii inchisorilor alynnna Mari Duhovnici si predicile lor 283 23.08.2015 16:44:00
Sfintii inchisorilor comuniste doctor_faustus Biserica Ortodoxa Romana 0 16.12.2010 21:48:29
Sfintii Inchisorilor Hartford Generalitati 9 18.07.2009 16:04:53
Sfintii Inchisorilor ortodox4life Generalitati 7 14.11.2008 10:43:05
Serial Sfintii Inchisorilor Cezarina Stiri, actualitati, anunturi 6 18.10.2007 17:24:48