Apostolul Toma - un indoielnic?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihailc

Dacă expunerea raţională a învăţăturii creştine nu satiface logica, atunci credinţa are şanse mici să se înfiripe. E o capcană în care am căzut mulţi de pe acest forum (dintre care cel dintâi sunt eu) în speranţa iluzorie că noi creştinii avem un răspuns pentru toate câte sunt sub soare şi dincolo de soare. În realitate ar trebui să recunoaştem că în secolul XXI credinţa adevărată se justifică nu prin acceptarea unor argumente plauzibile raţional ci prin experienţa directă a credinţei în Biserică, asumându-ne responsabil "găurile negre" din doctrină şi trecând peste toate încredinţaţi de adevărul transraţional al cuvintelor "fericiţi sunt cei ce n-au văzut (nn încadrat totul într-un sistem de gândire perfect raţional şi fără sincope logice) şi au crezut".

Să nu uităm că Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, este Raţiunea tuturor lucrurilor. Aşa cum le-a gîndit El pe toate, exact aşa s-au făcut de către Duhul Sfînt. Deci credinţa în El trebuie să fie raţională, logică. Cam aşa spunea Părintele Galeriu.

Găurile negre nu sînt în doctrină, ci sînt manifestarea neştiinţei şi ignoranţei noastre care sînt PĂCATE - conform scriitorilor filocalici.

[Mihailc]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Să nu uităm că Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, este Raţiunea tuturor lucrurilor. Aşa cum le-a gîndit El pe toate, exact aşa s-au făcut de către Duhul Sfînt. Deci credinţa în El trebuie să fie raţională, logică. Cam aşa spunea Părintele Galeriu.

Găurile negre nu sînt în doctrină, ci sînt manifestarea neştiinţei şi ignoranţei noastre care sînt PĂCATE - conform scriitorilor filocalici.

Găuri negre am numit întrebările fără un răspuns satisfăcător din punct de vedere raţional. Ca să nu mă înţelegi greşit... mă refeream în postul anterior la credinţă şi convingere raţională, cu accent pe credinţă. Eu nu sunt un susţinător al iraţionalului sau imposibilităţii cunoaşterii teologice.
Am subliniat, legat de credinţă, o tendinţă larg răspândită de a explica totul raţional , ca şi cum credinţa Bisericii ar fi un fel de sistem filosofico-teologic în măsură să dea seama de toate aspectele realităţii, iar credinţa ar însemna o acceptare formală (mentală) a acestui sistem. Dacă te uiţi puţin prin istoria Bisericii ai să observi că până şi dogmele au apărut din nevoia dreptei credinţe de a se delimita de teoriile eretice, nu pentru a "explica" ceva.

PS Părintele Galeriu era un mare susţinător al apofatismului în teologie. Apofatism înţeles ca imposibilitate a limbajului de a epuiza cognitiv realitatea pe care încearcă să o descrie. Asta nu înlătură nicidecum studiul, cultura şi gândirea concentrată la raţiunile, la logosul existenţei şi conţinuturilor sale.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

Am observat că marea majoritate doresc să-şi întemeieze credinţa pe un discurs plauzibil despre rostul vieţii, Dumnezeu, mântuire, diviziuni confesionale, eshatologie etc. etc etc. Dacă expunerea raţională a învăţăturii creştine nu satiface logica, atunci credinţa are şanse mici să se înfiripe.

Exact.
Totusi "logica duhovniceasca" nu este similara cu logica umana, caci "Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul." Isaia 8,53.

Rolul teologului este acela de a-L marturisi pe Dumnezeu pe intelesul fiecarui om, dupa posibilitatea de intelegere a fiecaruia, insa evident ca punand accentul pe intelegerea duhovniceasca intru Duhul Sfant, si nu cea omeneasca, dupa cum spune Sfantului Pavel.
"Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii" I Corinteni 2,4

În prealabil postat de Mihailc

E o capcană în care am căzut mulţi de pe acest forum (dintre care cel dintâi sunt eu) în speranţa iluzorie că noi creştinii avem un răspuns pentru toate câte sunt sub soare şi dincolo de soare. În realitate ar trebui să recunoaştem că în secolul XXI credinţa adevărată se justifică nu prin acceptarea unor argumente plauzibile raţional ci prin experienţa directă a credinţei în Biserică, asumându-ne responsabil "găurile negre" din doctrină şi trecând peste toate încredinţaţi de adevărul transraţional al cuvintelor "fericiţi sunt cei ce n-au văzut (nn încadrat totul într-un sistem de gândire perfect raţional şi fără sincope logice) şi au crezut".

Duhul Sfant care din Tatal purcede si pe care Domnul Iisus Hristos ni-l trimite "ne invata TOATE si ne aduce aminte scripturile." (Ioan 14,26), astfel nu pot exista "gauri negre" in dogma ortodoxa crestina, din moment ce insusi Iisus Hristos ne spune ca Duhul Sfant ne invata TOATE (adica nu lasa nimic nedescoperit, ascuns, neexplicat...). Intru Duhul Sfant omul cunoaste TOT Adevarul si traieste in EL.

Tocmai de aceea s-a facut om Fiul lui Dumnezeu, pentru a-l indumnezei pe om, ceea ce implica cea mai intimia legatura a Creatorului cu creatura sa, de care nu se bucura nici macar ingerii. Desigur ca vorbim despre cunoasterea deplina a celor ce exista (in univers, in cer) si nu de cunoastrea celor mai presus de existenta (Dumnezeu).
Pe Dumnezeu IL putem cunoaste atat cat ne este noua cu putinta, potrivit firi noastre caci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, Fiul care este in sanul Tatalui acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1,18)
De aceea dintre toate fiintele din univers, omul cunoaste cel mai mult pe Dumnezeu intru Iisus Hristos care este Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Hristos insusi spune ca ne invata pe noi TOATE: "De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. " (Ioan 15,15). Iar intru Duhul Sfant ni le face cunoscute acum si pururea si in vecii vecilor!

Omul in Sfanta Taina a Euharistiei traieste comuniunea deplina cu intreaga "fire dumnezeiasca" (II Petru 1,4) caci intru Hristos Iisus "locuieste trupeste toata deplinatatea dumenzeirii" (Coloseni 2,9)

Desigur ca fiecare om are propriile lui limite personale si fiecare invata si cunoaste pe masura trairii sale intru Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru.

"... credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
6. Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
7. Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră,
...
10. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
11. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
13. Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
15. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; " I corinteni cap 2

De aceea fratilor canu nu stim, cand nu intelegem ceva cu privire la credinta ortodoxa (sau orice alta credinta si chiar in stiinta) sa staruim in post si in rugaciune, in Sfintele Taine (mai ales Sfanta Tina a Euharistiei), cerand lui Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem intru Duhul Sfat, sa cautam raspunsurile la Sfintii lui Hristos, la Sfintii Parinti, la mari duhovnici, la preoti plin de har, la mari teologi ortodocsi care plini de Duhul Sfant marturisesc Adevarul spre a ne fi de folos in mantuirea noastra, intru slava lui Iisus Hristos.

Stim cu totii ca Daniel in Babilon a posti si s-a rugat si Dumnezeu i-a descoperit tainele pe care le ceruse in rugaciune (visul regelui si explicarea acestuia, ce a scris mana (ingereasca) pe perete...)

Dumnezeu ne vorbeste... stie EL cum (prin carti, prin oameni etc.) nu trebuie sa ii spunem noi cum.

Teologul ortodox dar si crestinul ortodox, atunci cand il marutireste pe Dumnezeu sa ceara Duhul Sfant ca sa poata vorbi dupa voia lui Dumnezeu si nu doar dupa voia lui proprie. Sa nu caute doar cu mintea lui cuvintele potrivite, caci doar mintea omului patrunsa de Duhul Sfant poate marturisi drept in fiecare situatie. Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Doamne ajuta. Har si pace.

[Mihailc]

Observ că expresia "găuri negre" e antipatică... Nici nu mă mir din moment ce desemnează locuri extrem de periculoase din univers.

Când am folosit "găuri negre" nu m-am referit neapărat la dogmă, ci la întrebări cum ar fi : "cum s-au mântuit japonezii înainte de contactul cu europenii creştini" sau "ce părere are Biserica despre ultimele speculaţii din fizica cuantică" etc. O "gaură neagră" e încercarea de a explica cum e o lume unde reperele temporare (trecut, prezent, viitor) sunt abolite. Uite, pentru că nu vă place "găuri negre" o să renunţ la expresie şi o înlocuiesc cu aporii (fundături logice).

Esenţialul mesajului meu este următorul: credinţa se experimentează, iubirea dacă nu se manifestă rămâne un cuvânt frumos şi atât. În locul explicaţiilor niciodată satifăcătoare pe marginea "Dumnezeu a făcut lumea din iubire" să invităm persoana să intre în legătură vie cu iubirea lui Dumnezeu. Altfel spus, să trecem de la o credinţă trăită mental la o credinţă trăită ca experienţă vie în Biserică.

Sfinţii Părinţi, fie ei patristici sau filocalici, sunt credibili datorită trăirii lor cu Domnul în Biserică şi nu datorită felului în care au gândit (deşi sunt şi gânditori excepţionali) şi au explicat raţional cele ale credinţei. În niciun caz nu trebuie abandonat argumentul, dar primordială este viaţa cu Domnul şi în Domnul, Cuvântul care se face trup, adică se manifestă.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

Observ că expresia "găuri negre" e antipatică.

Este nepotrivita in contextul in care l-ai folosit, nu este atipatica :)
gaurile negre nu sunt "periculoase" pentru Biserica caci "viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu" Coloseni 3,3

În prealabil postat de Mihailc

Când am folosit "găuri negre" nu m-am referit neapărat la dogmă, ci la întrebări cum ar fi : "cum s-au mântuit japonezii înainte de contactul cu europenii creştini" sau "ce părere are Biserica despre ultimele speculaţii din fizica cuantică" etc.

Sfanta Scriptura este clara, Romani cap 2:
"Cei ce din fire fac faptele legii vor trai prin ea".

Inima legii sunt poruncile: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din tot cugentul tau, din toata puterea ta, din toata inima ta; si si sa iubesti pe aprapele ca pe tine insuti". Oamneii care nu il cunosc pe Dumnezeu si pe Fiul lui Iisus Hristos nu pot fi juecati dupa prima lege ci doar dupa a doua.

Toti oamenii indiferent de religie vor fi judecati de Hristos, potrivit faptelor lor de iubire a aprapelui. Concret vor fi judecati dupa: "ce tie nu iti place altuia nu face" sau cum spune Iisus insusi "ceea ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le voi lor".

Pentu a nu nesocoti valoarea lui Hristos Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru si a nici a Sfintei Sale Biserici, amintim ca Hristos nu doar manuieste ci si desavarseste si indumnezeieste.
Desavarsirea si indumnezeirea sunt numai prin vietuirea intru Hristos, prin comuniunea deplina cu EL in Sfintele Taine si Sfanta Sa Biserica.

Drept este Dumnezeu si iubitor si mult milostiv!

În prealabil postat de Mihailc

O "gaură neagră" e încercarea de a explica cum e o lume unde reperele temporare (trecut, prezent, viitor) sunt abolite. Uite, pentru că nu vă place "găuri negre" o să renunţ la expresie şi o înlocuiesc cu aporii (fundături logice).

Apreciez limbajul dvs care denota o formare intelectuala corespunzatoare si cunostinte teologice ortodoxe mai profunde. Consider ca nu trebuie sa recurgeti la "fundaturi logice" ci sper ca ajutati de Hristos sa marturisim adevarul intru slava Lui si a Sfintei Sale Biserici Ortodoxe.

Pentru ca ati adus vorba de timp, imi permit sa va intreb ce este timpul? (definitii concrete folosite in cadrul teoriilor stiintifice si cadrul teologiei)
Conform teologiei ortodoxe vesnicia implica inexistenta timpului, sau vesnicia implica existenta unui timp nelimitat?

Daca doriti, putem discuta si despre gaurile negre din puct de vedere stiintific.

De asemenea doresc sa va asigur ca fizica cuantica (mecanica cuantica) nu cuprinde speculatii, ci descrie fenomele care au loc in univers la scara subatomica. Faptul ca noi comunicam acum in acest mod se datoreaza in mare parte mecanicii cuantice pe care se bazeaza functionarea tehnologiilor electronice. Daca doriti putem discuta si despre acest subiect, evident din punct e vedere stiintific (si nu filosofic, speculativ).

În prealabil postat de Mihailc

Esenţialul mesajului meu este următorul: credinţa se experimentează, iubirea dacă nu se manifestă rămâne un cuvânt frumos şi atât. În locul explicaţiilor niciodată satifăcătoare pe marginea "Dumnezeu a făcut lumea din iubire" să invităm persoana să intre în legătură vie cu iubirea lui Dumnezeu. Altfel spus, să trecem de la o credinţă trăită mental la o credinţă trăită ca experienţă vie în Biserică.

Sfinţii Părinţi, fie ei patristici sau filocalici, sunt credibili datorită trăirii lor cu Domnul în Biserică şi nu datorită felului în care au gândit (deşi sunt şi gânditori excepţionali) şi au explicat raţional cele ale credinţei. În niciun caz nu trebuie abandonat argumentul, dar primordială este viaţa cu Domnul şi în Domnul, Cuvântul care se face trup, adică se manifestă.

Intru totul de acord cu cele ce ati scris. Credinta ortodoxa inseamna cunoastere, certutudine, iar aceasta vine numai in traire autentica intru Hristos. Duhul Sfant este cel ce ne invata si ne calauzeste.

Hristos cel inviat este pururea cu noi si putem avea comuniunea deplina cu EL.
"Hristos si ieri si astazi si in veci este acelasi" Evrei 13,8.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Pentru ca ati adus vorba de timp, imi permit sa va intreb ce este timpul? (definitii concrete folosite in cadrul teoriilor stiintifice si cadrul teologiei)
Conform teologiei ortodoxe vesnicia implica inexistenta timpului, sau vesnicia implica existenta unui timp nelimitat?

Teologic:

Apocalipsa 10, 6
Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi...

Eu nu pot să înţeleg cum este posibilă o lume fără timp, mai ales că după Ziua a Opta (care urmează Judecăţii de Apoi) vor urma alte Zile, la nesfîrşit, în "vecii vecilor".

Ştiinţific:

Timpul este o formă de energie, la fel cum şi spaţiul gol (gol teoretic) este tot o formă de energie. Cele două coexistă nedespărţite în ceea ce numim continuumul spaţiu-timp, care se pare că va fi transformat (transfigurat) într-o formă mai bună, superioară, la Parusie.

Îi drept?

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Teologic:
Eu nu pot să înţeleg cum este posibilă o lume fără timp, mai ales că după Ziua a Opta (care urmează Judecăţii de Apoi) vor urma alte Zile, la nesfîrşit, în "vecii vecilor".

Din punct de vedere Teologic ortodox crestin:
Vesnicia nu implica inexistenta timpului ci doar inexistenta limitarii timpului (timpul nu mai este limitat.)

Evenimentele, faptele noastre se succed... in timp. Vesnicia intru Hristos, in cerul nou si pamantul nou, inseamna o continua bucurie activa intru Hristos in care oamenii vor sluji vesnic impreuna cu ingerii buni lui Dumnezeu si vesnic se vor bucura cu Dumnezeu.

Inexistenta timpului ar implica o vesnicie statica in care nu se intampla nimic, intrucat orice actiune, orice fapta implica existenta timpului.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ştiinţific:
Timpul este o formă de energie, la fel cum şi spaţiul gol (gol teoretic) este tot o formă de energie.
Îi drept?

Frate din neferice acestea sunt niste ineptii...

Sa urmarim acum Adevarul, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos, fara de care nu putem face nimic:
Fiecare teorie stiintifica are propria definitia a timpului, care in general sunt incompatibile.
Cea mai buna definitie a timpului o da teoria relativitatii.

Timpul este una dintre dimensiunile Universului, diferită de dimensiunea spaţială, prin aceea că timpul ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Timpul e o noţiune primară (care nu se defineşte, ci se percepe prin simţuri) şi corelată cu noţiunea de eveniment. Percepţia sesizează ordinea evenimentelor.

Dicţionarul Oxford defineşte timpul ca fiind "procesul indefinit şi continuu al existenţei evenimentelor în trecut, prezent şi viitor, privit ca o unitate". O altă definiţie de dicţionar standard este "Un continuum nonspaţial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă".

În fizică, timpul este o mărime fizică fundamentală (există şapte mărimi fundamentale în Sistemul Internaţional), care conform cunoştinţelor actuale nu se poate defini prin intermediul altor mărimi (la fel ca, de exemplu, lungimea şi masa). Durata de timp scursă între două evenimente poate fi definită pe baza unei mişcări uniforme (de exemplu, deplasarea luminii între două oglinzi paralele, rotirea Pământului etc.) sau a unui fenomen repetitiv (oscilaţia unui pendul gravitaţional, a unui pendul elastic, a unui circuit electronic bobină-condensator, etc.). Prin această metodă se poate defini doar timpul pentru punctul din spaţiu în care este plasat instrumentul de măsură (ceasul). Pentru alte puncte din spaţiu, este necesar să se stabilească noţiunea de simultaneitate la distanţă, adică un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu.

În mecanica clasică, timpul se consideră „de la sine înţeles”. Astfel, simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator, iar ordinea cronologică şi duratele fenomenelor sunt independente de acesta. În acest fel, mulţimea momentelor de timp este izomorfă cu mulţimea punctelor de pe o dreaptă. Rezultă că, fiecărui eveniment îi corespunde un punct unic de pe axa timpului, iar pentru a asocia un număr fiecărui moment de timp este necesar doar să fixăm o origine a timpului (un moment pe care să-l notăm convenţional cu zero). Timpul, în mecanica clasică, este omogen, adică nu este influenţat de obiectele sau fenomenele ce au loc şi este independent de spaţiu.

În teoria relativităţii, simultaneitatea, duratele şi ordinea cronologică a evenimentelor depind de observator. Transformările Lorentz stabilesc (în teoria relativităţii restrânse) relaţia dintre duratele fenomenelor aşa cum sunt percepute de observatori diferiţi, în funcţie de viteza cu care se deplasează faţă de fenomenele studiate. Ca urmare, în fizica (mecanica) relativistă, timpul nu mai există independent de observator. În schimb, se poate construi un model matematic de spaţiu cvadridimensional (spaţiu-timpul, spaţiu Minkowski), astfel că fiecărui eveniment i se poate asocia un punct din spaţiu-timp. Pentru un observator dat, fiecare punct din spaţiu-timp este văzut ca un punct având o anumită poziţie în spaţiu faţă de sistemul de referinţă al observatorului şi un anumit moment în timpul observatorului. Noţiunea absolută (independentă de observator) de ordine cronologică se păstrează doar în anumite limite. Anume, fiecărui eveniment (fiecărui punct din spaţiu-timp) i se poate asocia un con de lumină viitor, constituit din punctele aflate la distanţă (în spaţiu) mai mică sau egală cu timpul scurs de la evenimentul considerat la acel punct înmulţit cu viteza luminii în vid (cu alte cuvinte, mulţimea de puncte în care poate ajunge lumina emisă în punctul din spaţiu-timp corespunzător evenimentului sau mai târziu) precum şi un con de lumină trecut, constituit din punctele aflate la distanţă mai mică sau egală cu timpul scurs de la ele la evenimentul considerat înmulţit cu viteza luminii în vid. Conurile de lumină trecut şi viitor ale unui punct din spaţiu-timp sunt independente de observator. Punctele din conul de lumină viitor apar oricărui observator ca fiind ulterioare (în timp) evenimentului considerat. Punctele din conul de lumină trecut apar oricărui observator ca fiind anterioare evenimentului considerat. Orice punct aflat în afara conului viitor şi a conului trecut, apare faţă de unii observatori ca fiind anterior evenimentului considerat, faţă de alţi observatori apare ca fiind ulterior evenimentului, iar faţă de alţi observatori apare ca fiind simultan cu evenimentul considerat. Deoarece viteza luminii în vid este cea mai mare viteză de deplasare a unei acţiuni, rezultă că evenimentele din afara conurilor de lumină ale unui eveniment nu pot influenţa şi nu pot fi influenţate de acel eveniment. În teoria relativităţii generalizate, forma spaţiu-timpului este influenţată de prezenţa materiei, iar ca urmare spaţiu-timpul nu este o simplă „scenă” în care se desfăşoară fenomenele fizice, ci este influenţată de aceste fenomene.


Echivalenta masei si a energiei. Teoria Relativitatii:

Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa și energia. Masa este măsura inerției și a gravitației, iar energia este măsura scalară a mișcării materiei. Astfel, energia şi masa nu sunt două lucruri total diferite (precum focul şi apa spre exemplu), ci sunt două forme de manifestare (prezentare) ale aceluiași lucru, respectiv materia, aşa cum spre exemplu, aburul şi gheaţa sunt stări de agregare (moduri de prezentare) ale aceleaşi substanţe, respectiv apa. Conform relației dintre masă și energie a lui Einstein, oricărei forme de energie a unui sistem fizic îi corespunde o masă inertă a sistemului. Termenul de energie nucleară este folosit în două contexte. Astfel, la nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forţelor de coeziune a nucleonilor dată de interacţiunea tare a protonilor şi neutronilor din nucleele atomice. La nivel macroscopic prin energie nucleară se înţelege energia electromagnetică eliberată (prin radiaţie) datorită reacţiilor de fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune nucleară în bombele atomice şi în aplicaţiile civile (centrale nucleare).

Relația E=mc² poate fi, deci, folosită pentru a calcula câtă energie s-ar produce dacă o cantitate de materie ar fi convertită în radiaţie (care transportă energia) electromagnetică. Spre exemplu, masa materiei convertită în energie în cazul bombei de la Hiroşima a fost mai mică decât 30 grame. (Conform relaţiei lui Einstein, energia unui gram de materie este de 10^14 Joule). Nu trebuie, însă, să confundăm masa cu materia. Din punctul de vedere al fizicii, materia este sub formă de substanță (caracterizată prin masă) sau câmp (caracterizat prin energie).

[Mihailc]

Eugen: Mă bucur că aţi înţeles esenţa mesajului şi că sunteţi de acord.

Ca să lămuresc un pic mai bine de ce am spus ce am spus în prima postare pe acest topic trebuie să relatez două situaţii de viaţă care m-au condus la respectivele meditaţii.

1. Am un foarte bun prieten (profesor universitar, de formaţie filolog) care a citit multă teologie, filosofie etc., şi a ajuns la concluzia că ortodoxia oferă cele mai fascinante răspunsuri la enigma omului şi a existenţei în genere. Deşi cunoaşte teologie la un nivel excepţional iar discursul său ca scriitor este creştin ortodox fără rezerve, nu merge la biserică. Fără să o mărturisească deschis, eu cred că e mulţumit cu o cunoaştere intelectuală a creştinismului, a misticii ortodoxe (şi nu numai) ba chiar a frecventat duhovnici vestiţi, dar cu toate astea nu merge la biserică. Este uluitor faptul că un om care ar putea preda oricând la o facultate de teologie, nu face pasul spre o viaţă creştină deplină, lucrătoare, spre o cunoaştere existenţială a Domnului. La nivel intelectual credinţa lui e impecabilă. La nivel practic... nu mai spun nimic, că nici eu nu-s mai breaz .


2. În săptămâna luminată m-am văzut cu nişte prieteni (cuplu) care mi-au mărturisit că vor să se apropie de Biserică. E uşor de bănuit că am primit vestea cu o mare bucurie. Însă mi-au cerut nişte răspunsuri la chestiuni delicate care n-au legătură directă cu credinţa. Nu cereau "semne şi minuni" ci răspunsuri la dileme oarecum intelectualiste, artificiale dar fără de care ei nu se simţeau deplin convinşi că au nevoie de Hristos. La capătul discuţiei n-am putut să nu analizez puţin acest tip de credinţă care vine în urma acceptării teoretice a unor răspunsuri la probleme greu solubile ale universului sau existenţei. Este asta credinţă sau simplă acceptare a unei ideologii plauzibile între altele?

E o istorioară de sorginte budistă (spun unii) care pune în lumină ce vreu să spun . E foarte posibil să o ştiţi.

Cică un războinic a fost rănit de o săgeată. În jurul rănitului au apărut nişte înţelepţi care au început să-şi pună întrebări despre materialul din care e făcută săgeata, despre identitatea şi descrierea arcaşului, despre locul de unde s-a tras şi multe alte probleme teoretice interesante. Între timp, sub ochii înţelepţilor preocupaţi de multiple teoretizări, războinicul moare.

Din istorioară aş vrea să scot în evidenţă faptul că războinicul avea nevoie în primul rând de vindecare. După ce starea lui se va fi îmbunătăţit, înţelepţii puteau să-şi pună toate întrebările din lume. Însă în cazul creştinilor, aria întrebărilor se limitează la viaţa sa, profesia şi, cel mai important, unirea cu Domnul. Toate celelalte i se vor adăuga, dacă sunt necesare.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Frate din neferice acestea sunt niste ineptii...

Sa urmarim acum Adevarul, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos, fara de care nu putem face nimic:
Fiecare teorie stiintifica are propria definitia a timpului, care in general sunt incompatibile.
Cea mai buna definitie a timpului o da teoria relativitatii.
[...]

Da, am citit articole despre teoria relativităţii. Care e o teorie confirmată, într-adevăr.

Dar ceea ce am scris mai sus este tot o teorie pe care am citit-o undeva - nu mai ştiu unde. Pentru mine are sens mai ales în privinţa spaţiului, care este ceva. Există. Chiar şi ca loc liber, gol de orice conţinut (deşi nu este nicăieri gol), este. Nu numai că există, dar îşi creşte dimensiunile în toate direcţiile. Cum? Nu ştim, are grijă Duhul Sfînt de asta cumva.

Cît despre timp, aici e mai greu de afirmat că este tot o energie. Poate fi ceva care există fizic, poate este doar o convenţie teoretică. Că se scurge într-un singur sens, că nu curge la fel în toate locurile şi la toate vitezele [posibile] - asta e partea a doua. Sînt caracteristici ale acestui timp.

Fizica este plină de teorii care încearcă cu disperare să explice realitatea. Trebuie să facem diferenţă între teoriile demonstrate experimenal şi cele care aşteaptă confirmarea oamenilor de ştiinţă. E=mcc este o realitate, pe cînd existenţa superstringurilor şi a celor 11 dimensiuni este doar la stadiul de imaginaţie şi formule matematice.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

Eugen: Mă bucur că aţi înţeles esenţa mesajului şi că sunteţi de acord.

Doamne ajuta frate.
Sa ne ajute Domnul sa ne bucuram intru EL.

Prin mesajul meu am dorit si sa va impusionez sa cautati cunoasterea si explicarea mai ales intru Duhul Sfant.
Printr-o autentica traire ortodoxa, ceea ce implica pariticiparea la Sfintele Taine, dobandim Duhul Sfant care ne ajuta intru toate si ne ofera intelegere si raspunul la toate.

Referitor la prietenul dvs care cunoaste invatatura ortodoxa foarte bine: Pentru ca un teolog sa poata marturisi pe Hristos trebuie sa il cunoasca, iar cunoasterea deplina este numai in Sfintele Taine intru Duhul Sfant, mai ales prin unirea reala si deplina cu Hristos Dumnezeu in Sfanta Taina a Euharistiei.

Referitor la istorioara cu razboinicul: Sfantul Pavel spune clar ca propovaduirea Evangheliei sta in adeverirea harului si a puterii lui Hristos Dumnezeu care se vede in fapte in primul rand. Cand era cazul, in Areopag spre exemplu, Duhul Sfant i-a dat itelepciune Sfantului Pavel sa il marturieseasca pe Dumnezeu si in limbaj filosofic. (Evident ca si Sfantul Pavel studiase corespunzator atat Scriptura cat si stiintele si filosofia vremii) "tuturor toate m-am facut de voi putea sa castig pe vreunul dintre ei pentru Evanghelie".

Hristos a lucrat si faptele lui au aratat dumnezeirea Lui: "daca nu as fi facut intre ei fapte pe care nimeni altul nu le-a facut pacat nu ar avea, dar faptele acesta pe care le fac EU marturisesc ca de la Tatal am iesit".

Hristos insusi spune ca propovaduirea Evangheliei se face in primul rand prin fapte "iar ceilati oameni vazad purteara voastra fara prihana si ei sa creada si sa aduca slava lui Dumnezeu".