Pe urmele Sfintilor +

[cristiboss56]

Sfantul Ioan Damaschin + Sfantul Ioan Damaschin, spirit enciclopedic si gantitor de seama al vremii sale, a fost ultimul parinte bisericesc al Bizantului. El s-a nascut in jurul anului 657, in cetatea Damascului din Siria, intr-o familie vestita si instarita. Tatal sau , ca si bunicul, au condus administratia fiscala si si-au pastrat aceasta functie inclusiv dupa cucerirea orasului de catre musulmani. Sfantul Ioan, alaturi de fratele sau adoptiv Cosma , s-a bucurat de o educatie aleasa , avand ca profesor un calugar grec foarte invatat, pe nume tot Cosma, rascumparat din robie. Dupa mutarea la Domnul a tatalui sau, tanarul Ioan i-a luat locul in administratie , ajungand chiar guvernator al Damascului. In Bizant era in vremea aceea imparat Leon Isaurul, cumplit dusman al sfintelor icoane. Sfantul Ioan , auzind de nebunia care cuprinsese imperiul si de ordinul dat de imparat ca toate icoanele sa fie arse, s-a apucat si a scris aprofundat despre temeiurile cinstirii sfintelor icoane, trimitand epistole dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul imperiului vecin. < Va urma > bibliografie : Silviu A. Vladareanu ; Rev. Lumea Credintei ; alte surse *

[georgeval]

Pentru mine, Sfantul Ioan Damaschin face o sinteza a teologiei patristice. este aparatorul icoanelor, prin care consodera ca se marturiseste intruparea reala a Fiului lui Dumnezeu. Ne-a dat si o teologie dogmatica exprimata prin cantarile bisericesti aratand ca Sfanta Scriptura este comentata prin aceste cantari.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfantul Ioan Damaschin + Sfantul Ioan Damaschin, spirit enciclopedic si gantitor de seama al vremii sale, a fost ultimul parinte bisericesc al Bizantului. El s-a nascut in jurul anului 657, in cetatea Damascului din Siria, intr-o familie vestita si instarita. Tatal sau , ca si bunicul, au condus administratia fiscala si si-au pastrat aceasta functie inclusiv dupa cucerirea orasului de catre musulmani. Sfantul Ioan, alaturi de fratele sau adoptiv Cosma , s-a bucurat de o educatie aleasa , avand ca profesor un calugar grec foarte invatat, pe nume tot Cosma, rascumparat din robie. Dupa mutarea la Domnul a tatalui sau, tanarul Ioan i-a luat locul in administratie , ajungand chiar guvernator al Damascului. In Bizant era in vremea aceea imparat Leon Isaurul, cumplit dusman al sfintelor icoane. Sfantul Ioan , auzind de nebunia care cuprinsese imperiul si de ordinul dat de imparat ca toate icoanele sa fie arse, s-a apucat si a scris aprofundat despre temeiurile cinstirii sfintelor icoane, trimitand epistole dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul imperiului vecin. < Va urma > bibliografie : Silviu A. Vladareanu ; Rev. Lumea Credintei ; alte surse *

Imparatul Leon, insa, neputand altfel sa-l piarda, a compus o scrisoare de tradare ca din partea Sfantul Ioan catre sine pe care a trimis-o Califului. Aceasta, cuprins de manie , n-a vrut sa asculte dezvinovatirea lui Ioan si a poruncit sa i se taie mana dreapta. In chilia sa, luand mana cea taiata, Sfantul s-a asezat la rugaciune in fata icoanei Maicii Domnului si dupa o vreme a adormit. In vis i s-a aratat Maica Domnului zicandu-i : " Iata mana ta este sanatoasa. Nu te mai mahni" ; si trezindu-se Sfantul Ioan , si-a aflat mana vindecata. Locul taieturii a ramas insa marcat cu o dara rosie, ca marturie a minunii savarsite. Vazand minunea, Califul a inteles nevinovatia Sfantului, insa acesta a cerut sa fie slobozit din ascultarea sa, si impreuna cu fratele sau adoptiv, Cosma , s-a retras la Manastirea Sfantului Sava de langa Ierusalim, unde a petrecut pana la sfarsitul vietii sale pamantesti, intr-o smerenie desavarsita. Dovada a acestei smerenii stau doua intamplari. Anume cum a primit fara cartire canonul de a curati haznalele manastirii si cum, din porunca batranului sau, a mers sa vanda cosuri impletite in cetatea Damascului, unde fusese odinioara atat de slavit.

[cristiboss56]

Desi romanii o cinstesc din vechime pe Sf. Varvara, cultul ei a luat o amploare deosebita in Valea Jiului acum mai bine de 100 de ani, o data cu sosirea minerilor din Silezia si Styria in colonia de la Lupeni . Se stie din viata Sfintei ca, in fuga ei de mania pagana a tatalui , o stanca s-a deschis in chip minunat si a primit-o in ascunzatoare, minune pentru care minerii din toata lumea au ales-o drept protectoare a lor. Despre aceasta Sfanta, am gasit lucruri deosebit de interesante, scrise de teologul George Crasnean , si pe care le voi arata in rezumat, folosind si alte surse de informare.
Sf. Mucenita Varvara a suferit moarte napraznica pentru Hristos, tatal ei taindu-i capul pentru marturisirea Sfintei Treimi. Pentru ca in chipul Treimii a pus sa i se faca in turnul- in care o tinea ascunsa Diosocor, tatal ei - trei ferestre si nu doua, marturisind astfel credinta in care o catehizase Valentinian, ucenicul trimis de Origen sa o crestineze. Botezata in taina de catre acesta , Sfanta a distrus toate statuile idolesti din casa si a insemnat peretii cu semnul crucii, provocand furia tatalui, care ar fi omorat-o inca de atunci , de nu scapa Varvara cu fuga in padure. < Va urma >

[laurschepsis]

[SIZE=3]Doamne-ajuta![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Ma inchin si incerc sa gasesc cateva cuvinte despre statura uriasa a Sfantului Spiridon, cel care, asa cum ne-a invatat Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a facut mic si a stat la urma, si pe care Dumnezeu l-a adus intre primii.[/SIZE]
[SIZE=3]Ce mult ne-am schimbat si ce putin am ajuns sa intelegem. Cati m-ar crede daca le-as povesti ca acum aprox 1700 ani, in vremea Imparatului Constantin cel Mare, un fost pastor ajungea episcop in cetatea Trimitundei, vindeca miraculos, transforma un sarpe viu intr-unul din aur si pe cel din aur il refacea in cel viu, orbea si reda vederea unor hoti, oprea ploile in exces si aducea ploaia in vreme de seceta, impartea in chip minunat saracilor graul detinut de zgarciti, vorbea cu Irina - fata Sfantului Spiridon - chiar si dupa ce aceasta a murit si cate si mai cate. Dar poate ca apoteotica a fost participarea Sfantului Spiridon la Sinodul Unu de la Niceea, 325 dHr, cand a demonstrat Sfanta Treime prin transformarea plina de simbol a caramizii in foc, apa si pamant.[/SIZE]
[SIZE=3]Cum nimic nu e intamplator, este evident ca Dumnezeu are grija sa confirme si azi dimensiunea coplesitoare a acestui Sfant. Biserica "Sfantul Spiridon Vechi" (atestata la 1618) este primul lacas ortodox, dintre cele 24 daramate de Ceausescu in Bucuresti, care a fost reconstruit dupa revolutie. Alaturi de ea, este unul dintre cele mai mari asezaminte social-medicale patronate de Biserica Ortodoxa Romana.[/SIZE]
[SIZE=3]Este greu sa nu fi impresionat de frumusetea aparte a liniei arhitecturale si mai ales a picturii din Biserica Sf. Spiridon Nou. Pana acum cateva luni, in aceasta biserica Sfanta Slujba unea cerurile cu pamantul si cu sufletele noastre asistata de un cor de exceptie. Ii duc dorul si cand nu sunt in biserica.[/SIZE]
[SIZE=3]In cadrul unei ceremonii de tragere la sorti care s-a desfasurat in insula greaca Corfu, cu participarea a peste 430 de reprezentanti de la lacasuri de cult din tari ortodoxe europene, papucul Sf. Spiridon a fost adus la Manastirea Nechit, Neamt, in anul 2004. Perechea acestuia a revenit Patriarhiei Greciei. [/SIZE]
[SIZE=3]Dar minunile Sfantului Spiridon sunt nenumarate. Iata in continuare alte cateva care pot fi cercetate de oricine:[/SIZE]
[SIZE=3]Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat. [/SIZE]
[SIZE=3]Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca "Sfantul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul sau. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată in 11 august. [/SIZE]
[SIZE=3]În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Theodora (prăznuită la 11 februarie): [/SIZE]
[SIZE=3]Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă. [/SIZE]
[SIZE=3]Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele: [/SIZE]
[SIZE=3]- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al[/SIZE][SIZE=3] 6-lea): [/SIZE]
[SIZE=3]"Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". [/SIZE]
[SIZE=3]Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. [/SIZE]
[SIZE=3]Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite. [/SIZE]
[SIZE=3]La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi. [/SIZE]
[SIZE=3](Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia)[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Ce sa mai spun eu, pacatosul, care am ajuns prima data acum multi ani, ca din intamplare, sa ma apropii intr-o dimineata, inaintea unui examen de moastele Sfantului Spiridon si sa experimentez daca rugaciunea la moastele unui sfant lucreaza? Ca: rugaciunea si Sfantul Spiridon m-au ajutat atunci imediat, apoi de nenumarate ori si ca eu tot nevrednic am ramas.[/SIZE]
[SIZE=3]Doamne-ajuta![/SIZE]

[patinina34]

SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN

Că cu cât sufletul decât trupul, cu neasemânare este mai bun, şi întru multe şi prea mart cu totul este mai deosebit, şi mai cinstit, pre atâta sunt faptele bune cele suf1eteştt, şi mai ales cele următoare de Dunînezeît, şi cu nume Dumnezeesc numite sunt, decât faptele bune cele trupeşti. Şi împrotivâ să cade a înţălege şi pre răutăţile cele sufleteşti, cum că sunt mai rele şi mai mari, decât patimile cele trupeşti; şi cum că şi întru Iucrările cele dintru dânsele, şi întru câştigarea muncilor să deosebesc, mâcar deşi cei mulţt nu ştiit cum, aceasta tăinuindu-se fuge. Fiindcă de beţie adecă, şi de curvie, şi de prea curvie, şi de furtişag, şi de cele asemenea acestora, să sflesc, şi să tem şi fug, saît le pedepseşte, căct multora, dintru ceea ce se vede, sunt greţoase şi urâte; Iară către cele care decât acestea, sunt cu mult mai rele, şi mai grele, adecă patimile cele sufleteşti; care şi întru aşezarea dracilor aduc, şi către vecinica muncă cea gătită acestora, celor ce fără de îndreptare să ţin de ace stea, şi cu nedurere şi cu nesimţire să află. Către pizmă zic, şi către Pomenire de ră0, şi către răutate şi viclenie, şi către nesimţire, şi către „rădăcina tuturor relelor, adecă, către iubirea de argint” dupre Apostolul (1 Timot. 6. 10) ~‚ şi către cele asemenea acestora.
Ci acestea adecă aşa, dupre cum cu prostime ne-am aflat întru învâţătură, le-am alcătuit, lesne cuprins şi înţăles, şi descoperit desemnând cuvântul cel pentru faptele bune şi pentru patimi. Ca cu lesnire să poată cineva a desluşi, şi a cunoaşte, despărţirea acestora şi deosebirea, prin luminarea cea cu de-amăruntul Facută cea pentru acestea. Că pentru însuşl aceasta împistrit şi în multe feluripre fleştecarele Ie-am alcătuit, ca nici un chip de-ar fl cu putinţă, de faptâ bună, saă de răutate, sâ nu rămâie necunoscut. Şi în ce chip pre acelea, adecă cu osârdie către înşine să le tragem, pre faptele bune adecă, şi mai ales pre cele sufleteşti, prin care şi la Dumnezeă ne apropiem; iar despre răutate şi foarte abătându-ne să fugim. Că fericit este cu adevărat, cela ce caută fapta cea bună, şi pre aceasta o lucrează, şi carele ce este faptă bună cu osârdie cearcă, ca printr-însa să se apropie la Dumnezeit, şi cu Acesta prin minte să se împreuneze. Că acestuia i să dă chear pricepere, şi bârbăţie, înţălepciune, cunoştinţă nemincinoasă, şi bâgăţie nejăfuită, ca adecă prin fapta bună cea Iucrătoare, către privirea Făcătorului să se suie. Iar fapta bună, şi voitoare să numeşte. Căci cu alegerea şi cu sineşi voirea, voeşte să facem noi pre cel bun, nu Fară de voe şi cu de-a sila. Iarâ pricepere să zice, căct aduce în minte pre cele folositoare.
Şi de voeşti să adăogăm puţin 1a prostul acesta cuvânt al meît, ca o pecete de aur, şi pentru cel dupre chipul şi dupre asemănare Facut, adecă pentru cel prea cinstit decât toate zidirele lui Dumnezeit, omul jivina cea gânditoare, şi dupre asemănarea lui Dumnezeît. Dupre chipul (adecă lut Dumnezeit) să zice tot omul, adecă dupre vrednicia minţii, şi dupre a sufletului; adecă, dupre necuprinderea, dupre nevederea, dupre nemurirea, şi dupre de sineşi stăpânirea. Aşa cu adevărat şi dupre stăpânire, şi dupre naşterea de fli şi dupre facerea de zidirt. Iară dupre asemănare este, dupre cuvântul faptei bune, şi dupre faptele acestea care sunt cu nume Dumnezeesc numite, şi de Dumnezeit următoare. Adecă, dupre a fi cu iubire de oament câtre cet de un neam, a fl îndurat, şi a milui, şi a iubi pre cel împreună rob; a arăta toată milostivirea în împreună pătimirea. „Că faceti-vă zi ce, Hristos Dumrtezeul nostru, desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc desăvârşit este” (Mat. 5.48) “. Şi pre adecă, cea dupre chip, tot omul o are; că necăite sunt darurile luI Dumnezeă. Iară pre cea dupre asemănare, rari, şi singuri, cei îmbunătăţiţi şi Sftnţi şi caril pre bunătatea lui Dumnezeit dupre cât este cu putintă oanienilor, o urmează.
De a căruia prea bună iubire de oamenl (dea Dumnezeo) să ne învrednicim şi noi, după ce bine îi vom plâcea Lui prin faceri de bine, şi după ce următori ne vom face, at celor ce din veac, bine a0 plăcutluiHristosDumneze0.CăaLuiestemila,şiLutisăcu vinetoatăslava,cinsteaşiînchinăciunea,
împreună cu cel fără de început a Lut Părinte, şi cu prea SFantul şi Bunul,
şi de viată Făcătorul Iui Duh, acum şi de-a pururea, şi în vecit vecilor
AMIN.

Epistola întâia către 7îmotei a Sfântului Apostol Pavel, 6, 1 O: “Că iubirea de argint este rădăcina tuturor reielor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri”.
Sfânta Evanghelie după Matei, 5, 48: “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Desi romanii o cinstesc din vechime pe Sf. Varvara, cultul ei a luat o amploare deosebita in Valea Jiului acum mai bine de 100 de ani, o data cu sosirea minerilor din Silezia si Styria in colonia de la Lupeni . Se stie din viata Sfintei ca, in fuga ei de mania pagana a tatalui , o stanca s-a deschis in chip minunat si a primit-o in ascunzatoare, minune pentru care minerii din toata lumea au ales-o drept protectoare a lor. Despre aceasta Sfanta, am gasit lucruri deosebit de interesante, scrise de teologul George Crasnean , si pe care le voi arata in rezumat, folosind si alte surse de informare.
Sf. Mucenita Varvara a suferit moarte napraznica pentru Hristos, tatal ei taindu-i capul pentru marturisirea Sfintei Treimi. Pentru ca in chipul Treimii a pus sa i se faca in turnul- in care o tinea ascunsa Diosocor, tatal ei - trei ferestre si nu doua, marturisind astfel credinta in care o catehizase Valentinian, ucenicul trimis de Origen sa o crestineze. Botezata in taina de catre acesta , Sfanta a distrus toate statuile idolesti din casa si a insemnat peretii cu semnul crucii, provocand furia tatalui, care ar fi omorat-o inca de atunci , de nu scapa Varvara cu fuga in padure. < Va urma >

Dioscor a prins-o insa mai tarziu si a tarat-o in fata lui Marician, trimisul imparatului Maximian ( 284-306, cel ce-i persecuta pe crestini doar pentru ca Alexandru Sever, cezarul de dinaintea lui, fusese prea ingaduitor cu ei ! ) , vadindu-i acestuia credinta fecioarei. N-a jertfit idolilor nici dupa teribilile cazne romane, asa incat tatal ei a cerut sa i se faca < cinstea > de a-si omori propria fica, careia i-a luat viata cu o lovitura de secure, dupa ce a scos-o in afara cetatii Nicomediei ( dupa altii, Heliopolis ). Dar Domnul a facut imediat dreptate, lovindu-l cu un fulger pe Dioscor chiar in timp ce se intorcea in oras, aceeasi moarte harazindu-i -o si lui Marcian, pe care l-a trasnit in casa sa. Fulgerele acestea i-au facut pe artileristi si pirotehnicieni s-o aleaga pe Sf. Varvara drept protectoarea lor. Turnul in care a fost zavorata sfanta i-a facut pe constructori si arhitecti s-o aleaga si ei drept patroana ( claustrarea ei stand la originea patronajului si asupra prizonierilor si detinutilor ).
< Va urma >

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Dioscor a prins-o insa mai tarziu si a tarat-o in fata lui Marician, trimisul imparatului Maximian ( 284-306, cel ce-i persecuta pe crestini doar pentru ca Alexandru Sever, cezarul de dinaintea lui, fusese prea ingaduitor cu ei ! ) , vadindu-i acestuia credinta fecioarei. N-a jertfit idolilor nici dupa teribilile cazne romane, asa incat tatal ei a cerut sa i se faca < cinstea > de a-si omori propria fica, careia i-a luat viata cu o lovitura de secure, dupa ce a scos-o in afara cetatii Nicomediei ( dupa altii, Heliopolis ). Dar Domnul a facut imediat dreptate, lovindu-l cu un fulger pe Dioscor chiar in timp ce se intorcea in oras, aceeasi moarte harazindu-i -o si lui Marcian, pe care l-a trasnit in casa sa. Fulgerele acestea i-au facut pe artileristi si pirotehnicieni s-o aleaga pe Sf. Varvara drept protectoarea lor. Turnul in care a fost zavorata sfanta i-a facut pe constructori si arhitecti s-o aleaga si ei drept patroana ( claustrarea ei stand la originea patronajului si asupra prizonierilor si detinutilor ).
< Va urma >

Desi moastele ei se afla in prezent ( din 1909, pentru ca vreme de noua secole au stat in Bazilica San Marco, aduse de la Constantinopol - unde bazileul Justinian le transfesare la Cairo) la Manastirea San Giovanni din Torcello, lanaga Venetia, cultul ei este mai puternic in zonele miniere, Sfanta fiind venerata in mod deosebit in Saxonia, Silezia , Boemia , Lorena , Tirol, Valea Jiului , Targu Ocna ( unde are o biserica subterana , sapata in sare de catre minieri )
In iconografia ortodoxa e zugravita e zugravita de multe ori cu Sfantul Potir in mana, ea fiind ocrotitoare impotriva mortii subite si nevoind sa lipseasca muribunzii de ultima impartasanie. De obicei, insa, o intalnim infatisata alaturi de un turn ( cu trei ferestre) , sau o carte de rugaciuni ( pentru muribunzi ) in maini, ori cu o ramura de finic. Nici un miner nu intra in subteran in ziua de 4 decembrie, cistindu-si astfel protectoarea , pentru ca " dar de la Dumnezeu s-a dat tie, preabuna fecioara Varvara, a feri si a pazi de boli napraznice si de moarte grabnica pe tot omul ce pomeneste si cinsteste cu credinta si cu buna cucernicie cinstitele tale patimi ."

[cristiboss56]

Despre Sfantul Casian , doresc a arata cateva informatii interesante impartite in trei parti. Prima postare se va referi la cateva date generale despre viata Sfantului Ioan Casian, intr o alta postare , in partea a doua , o invataura de mare folos a Sfantului Ioan Casian : "Cum ne mantuieste Dumnezeu". In ultima parte, partea a treia ma voi referi la remarcarea Sfantului de catre alt Sfant al nostru , Ioan Gura De Aur.
Sfantul Ioan Casian s-a nascut in jurul anului 360, in provincia romana Scythia Minor ( Dobrogea de astazi ) . Satul natal era situat in partea apuseana a teritoriului care apartinea de cetatea Histria, cea mai veche colonie greceasca de pe tarmul Marii Negre. Parintii lui Iaoan erau crestini si faceau parte din populatia romana asezata in jurul cetatilor- colonii grecesti. Dispunand de o buna situatie materiala , acestia s-au ingrijit cu multa daruire de cresterea spirituala a copiilor lor. Despre aceasta ne vorbeste insusi Ioan in " Convorbirile" sale : " Stiam ca ei nu ne-ar impiedica niciodata de la infaptuirea planurilor noastre si ne gandeam mereu ca progresul nostru duhovnicesc il datoram mai mult lor. Ne scuteau de oribe griji, indeplinind cu bucurie chiar tot ce ar fi trebuit sa facem noi. "Pe la varsta de 18 ani, insotit de sora sa mai mica si bunul sau prieten, Gherman, paraseste tinuturile sale natale pentru a merge in Palestina. Aici toti trei vor imbratisa calea monahismulu : sora lui Ioan la o manastire de maici, iar cei doi prieteni la o manastire de calugari de langa Betleem. < Va urma : o invatatura de folos, lasata de Sfanul Ioan Casian "Cum ne mantuieste Dumnezeu >

[cristiboss56]

< Cum ne mantuieste Dumnezeu >
"Priceperea omeneasca nu intelege usor cum se face ca Domnul, pe de o parte, da celor ce cer, Se descopera celor ce-L cauta, deschide celor ce bat, iar pe de alta parte, Se descopera celor care nu-L cauta, aparare si raspunde celor ce nu-L intreaba si toata ziua intinde mainile catre un popor care nu crede in El si-I vorbeste impotriva, ii cheama pe cei ce rezista si stau de-o parte, ii atrage la mantuire pe cei ce nu vor, celor ce vor sa pacatuiasca le taie putinta de a-si indeplini aceasta dorinta, Li se impotriveste cu bunatate celor ce se grabesc sa faca rau. In om este intodeauna libertatea de alegere, care poate sa nesocoteasca sau sa respecte harul lui Dumnezeu. Apostolul nu ne-ar fi invata spunand : < Cu frica si cu cutremur lucrati la mantuirea voastra >, daca n-ar fi stiut ca harul poate fi cultivat sau neglijat de noi. Dar , ca sa nu creada cineva ca pentru lucrarea mantuirii nu este nevoie de ajutorul dumnezeiesc, adauga : < Caci Dumnezeu Cer Care lucreaza in voi si si ca sa voiti si sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa >. De aceea sfatuindu-L pe Timotei, ii spune : < Nu fi nepasator de harul lui Dumnezeu, care este in tine >, si de asemenea : < De aceea , te indemn sa tî aprins harul lui Dumnezeu, care este in tine >. Asadar, El intampina vointa omului, precum se spune : < Dumnezeul meu, mila Ta ma va intampina > . Dimpotriva, Dumnezeu este intampinat de vointa noastra cand El intarzie si asteapta oarecum in chip folositor, ca sa puna la incercare libertatea vointei noastre, zicand : < Dimineata rugaciunea mea Te va intampina > . Ne cheama si ne invita , cand zice : < Toata ziua am intins mainile Mele catre poporul care nu crede in Mine si Mi se impotriveste >, si este invitat de noi cand Ii spunem : toata ziua am intins mainile mele catre Tine. Ne asteapta cand spune prin profet : < De aceea asteapta Domnul ca sa se milostiveasca de voi >, si este asteptat de noi cand zicem : < Cu rabdare L-am asteptat pe Domnul si S-a uitat la mine >. Ne intareste cand zice : < Si Eu am invata si am intarit bratele lor, si ei au cugetat impotriva Mea > . Striga Iisus : < Daca este cineva însetat, sa vina la Mine si sa bea > ; striga la El profetul: < Ostenit-am strigand, amortit-a gatlejul meu, slabit-au ochii mei nadajduind spre Dumnezeul meu> ". ( Va urma - Sf.Ioan Casian , remarca de Sf. Ioan Gura de Aur )