Postul negru

[vsovivivi]

Daca eşti mortodox sinedrist sau bortodox sau ortodox de orice fel atunci e bine sa posteşti la politica vicleană a 'mantuirii' şi la a te da pe tine exemplu bun în toate dând lectii de tip workers căci trăirea şi fapta înseamnă taină sfântă şi curată. Şi mai trebe postit la regn, genă, câine băştinaş, câine turbat şi mut , şi la toată pătimăşia haitologică a copilului în care a intrat dorinţa de avere şi de lene sufletească, fiindcă leneşul sufletesc nu vrea să se socotească pe sine păcătos ci vrea să fie păcătos ca să fi evident şi să nu mai trebuiască să se socotească aşa.

Dacă eşti creştin de alt tip, catolic, reformat, anglican, lutheran, protestant sau neoprotestant sau de alt tip e bine să posteşti la apucăturile papistaşeşti şi la politeţea cu mănuşi fine, adică la cuviinţa de faţadă cu minterese prozeliteiste şi mamoniace.

Şi toţi trebuie să potească la cerbicia şi cerbuleala cerbulişorilor infailibili ce se cred credincioşi din vorbe fără să se simtă ei datori să fie şi statornici în nepăcătuire.

Ce este smerita smerenie, şi ce este cugetarea smertită? Că lipsa de cugetare şi cugetarea vicleană şi ispititoare vedem unde duce... sau nu se vede unde duce smerenia deşartă şi cugetarea semeaţă?

Nu uitaţi de Malahell coadă de spurcel şi de Plăcintuţa care se dă... huţa huţa prin vânt cu rochiţa...... că ăştia amîndoi sunt tare încântaţi de eroarea că cică e fain să se spurce împreună... şi numa' cu privirea... el se uită la ea şi abea aşteaptă să se uite şi după altele fericit că spurcă şi că va spurca suicigându-se pentru mărirea mincinoasă de sine foarte grozav de urâtă, din viitor ca-n trecut, iar ea abea aşteaptă şi ea ca să fie spurcată odată de parcă s-ar curăţi aşa sau ar deveni brusc matură sau importantă, de la privirile tuturor fraierilor păcăliţi care privesc pierduţi peste goliciunile şi rânjetele ei ademenitor-încrezute şi antrenante.

Deci toţi trebuie să postim la trufia vieţii trăită întru spurcăciunile păcătuirii şi alintul fărădelegilor de parc-am fi nişte mari oameni de ştiinţă tacticoşi şi plini cu născocelile absurde ale gLumii tuturor ştiinţificilor, afaceriştilor, pământenilor cu ţarii lor păgâni şi tirani, sau ale tinerilor care batjocuresc şi se distrează ca beţivii înţelepţi-fatalişti-deşerţi de dimineaţă până seară că noaptea petrec cu toţii mai ceva ca la bairam sau la chermeză ca-n filmele sadice bune pentru toţi curioşii spurcăcioşi.

Postiţi, postiţi.....postiţi... postiţi... dar să nu vă ştie nimeni că vă ocupaţi cu asta!

[vsovivivi]

Acuma că a venit căldura şi primăvara parcă frumuseţea şi tinereţea şi castitatea te-ar predispune la prostioare. Ca să nu cazi în ceva mai rău trebuie postit în taină la vise, la visuri, la născocirea scenariilor viclene şi perverse şi răzbunătoare care te îndulcesc pornind de la ochi şi de la amintirea păcatelor ca să te crezi un mare artist de ştiinţă creator de renume mondial.

Viclenia are lene în ea, viciu, perversiune, cleptomanie, şi-ţi promite că o să fii lăudat aşa ca fariseul şi o să te poţi da exemplu bun ca el, arătându-te tuturor vrednic şi mare şi drept, adică îţi face promisiuni deşarte şi te îndeamnă să juri ca să-i slujeşti sigur ei, căci viclenia ascunsă şi plină de răutate ce izvorăşte din patima păcătuirii te ajută să-ţi placă să născoceşti soluţii şi scenarii porcoase şi trufaşe, ca să păcătuieşti ca-n filmele porno, ca-n poze, ca-n vorbele sadice, unde obrăznicia şi îndrăzneala trădărilor este cireaşa de pe tortul întâmplărilor ascunse cu băieţi şi fete, neveste şi soţi trădători... cărora li se pare că asta, sminteala asta 'sfântă' şi dulceagă, este putere şi sfinţenie şi ceva de apreciat. Cine oare poate aprecia aşa ceva? Cît de idiot şi cît de cretin trebuie să fi ca să te laşi până la a te slăbi spre a fi atât de credul încât să te laşi îndoit şi păcălit de ispita plăcerilor trădării de parcă ar fi bucurie şi înţelepciune dorinţa ca să înşeli... chiar pe Dumnezeu?

Deci acuma trebe postit tainic la scenariile care abea aşteaptă să-şi găsească prilejul şi momentul spre a fi puse în practica visului de dorit, visul 'fericiriilor' curioase şi bănuitoare şi pline de necredinţă... care se lasă cu urmări grave şi tragice, cu o spurcare generalizată mai molipsitoare decât sida sau lepra sau ciuma sau răceala: ochii fac urdori şi apar scurgeri peste tot şi oboseală şi lipsă de chef de muncă, mâncărurile stricându-se accelerat şi faţa şi hainele căpătând o culoare gri păcură exact ca trotuarele sau centurile şi bordurile.

Postiţi tainic la luxul vieţii şi la moda sexy a hainelor şi la asaltul mâncărurilor perverse şi amestecate cu perversiuniuni exclusiviste şi la toate sucurile şi beuturile ispititoare şi pline de drog ca şi cafeaua şi la toate rânjetele obraznice ademenitoare de peste tot, încrezute sau mângâietoare la plăcerile trădării, căci creştinul cu superstiţia fericită a păcatului se mângâie mai nou, cu banii câştigaţi cu viclenie... în viitor. Pentru viclenie părăseşte omul viaţa creştină curată şi sfântă, căci gLumea nebună îl ademeneşte cu 'fericirea' şi 'înţelepciunea' vicleniei.

[vsovivivi]

Nu-i plăcerea ei pe care-o vezi ci-i trădarea şi banii şi credulitatea prostească a spurcării şi batjocoririi 'nevinovate' pe care nu vrei s-o vezi şi s-o iei în seamă pentru ca să te laşi sedus ca un bănuitor îndoielnic şi cercetător curios. Tu ai datoria să spui NU căci eşti creştin.

[lore86]

În prealabil postat de vsovivivi

Nu-i plăcerea ei pe care-o vezi ci-i trădarea şi banii şi credulitatea prostească a spurcării şi batjocoririi 'nevinovate' pe care nu vrei s-o vezi şi s-o iei în seamă pentru ca să te laşi sedus ca un bănuitor îndoielnic şi cercetător curios. Tu ai datoria să spui NU căci eşti creştin.

nu v-ati plictisit?

[vsovivivi]

În prealabil postat de lore86

Citat:

nu v-ati plictisit?

Păcatul după ce se satură aruncă pe sfinţi că cică se plictiseşte, aşa că de ce oare păcatul niciodată nu se plictiseşte de el însuşi? Că minte inversând lucrurile... de aia, deci plictisiţi-vă de ispita vicleniilor măreţe. Aveţi datoria ca şi creştini, măcar de a încerca! Nu fiţi fatalişti! Nu vă lăsaţi păcăliţi de ispită că ea nu-şi dă seama cât de obraznică este ea, ispita vicleană.

[vsovivivi]

Copilul mic vrea să crească, vrea să fie mare, vrea să pape şi de aia necuratul îi dă să pape spurcăciuni, şi el neavând discernământul duhovnicesc şi trupesc ca să creadă şi să ştie ce e mare şi ce e mic, ce e bun şi ce e rău, ce e frumos şi ce e urât, ce e gustos şi ce e greţos, ce-l face mare şi ce-l face mic, el primeşte cu bucurie să mânce tot felul de spurcăciuni ca-n filme ca să se facă o neghină tot mai mare şi grasă ca o buruiană foarte cărnăoasă căci aia i se inoculeză că e binele şi apoi visează să se laude în viitor ca fariseul cel făţarnic şi talentat în viclenii ce se dădea exemplu numai pe sine dispreţuind şi discreditând şi batjocurind şi judecând şi condamnând pe aproapele său care se pocăia fierbinte şi tainic şi smerit şi care se îndrepta de sus de la Dumnezeu.

Cătuaţi deci la Domnul şi în scripturi ce anume îl face mare şi frumos şi cu inimă bună şi deschisă şi milostivă pe omul credincios şi ce anume îl face mikiduţul cel urât şi care se crede el cel mai mare şi cel mai tare şi foarte grozav de deştept încât dă lecţii şi reţete de post sau de mâncare sau de supravieţuire şi vindecare.

Însă nici nu mai ştiu ce fel de creştini au ajuns ortodocşii căci e culmea culmilor ca să vie însuşi Dumnezeu la noi şi noi să-i închidem uşa în nas şi să ne ţinem ca şi câinii de pământul şi de superstiţiile şi de 'ortodoxia' noastră trufaşă. Păi dacă e chiar aşa atunci se pare că nimeni nu mai e interesat de căutarea Adevărului şi a Duhului Sfânt ci toţi s-au făcut mai rău ca fariseii cei vicleni cu aluatul lor spurcat, căci ei zic dar nu fac şi te sperie şi te mituie ca să-l mânci pe tot fără-ncetare ca să se laude ei cu trupul şi mântuirea noastră... ce ştiu eu cui şi pentru ce. De ce vă este frică să căutaţi Adevărul?.. ce vreţi să facem noi cu zidurile, cămările sau pustia la care ne îndemnaţi fără încetare să intrăm k gLumea?

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Nu-i plăcerea ei pe care-o vezi ci-i trădarea şi banii şi credulitatea prostească a spurcării şi batjocoririi 'nevinovate' pe care nu vrei s-o vezi şi s-o iei în seamă pentru ca să te laşi sedus ca un bănuitor îndoielnic şi cercetător curios. Tu ai datoria să spui NU căci eşti creştin.

Acuma şi cu datoria asta mult vehiculată, unii că tre' să lucreze şi să câştige bani după pilda înmulţirii talantului, alţii că cică au datoria să lupte pentru ţarină că şi-au luat o pereche de boi sau de cai, alţii pentru nevastă, alţii pentru prinţeasa balului, pentru prea'frumoasa' din oraş, alţii pentru tradiţii, alţii pentru orgoliul învârtoşat rănit, alţii pentru că sunt mari stăpâni sau şefi şi pentru că tot ce spun ei este 'infailibil'... şi tot felul de alte datorii născocite de om spre slava lui deşartă sau a dracilor ce bagă dezbinare vicleană prin sofisme sofisticate şi simple ca să ucizi pe păcătos cu păcat cu tot şi mergând ca nebunul cu dreptatea-n mână până în pânzele albe sau negre cu fatalism şi încăpăţânarea deznădejdii şi iluzia eroică a ironicilor pismaşi care te păcălesc să ucizi păcatul cu păcătos cu tot... cică pentru Dumnezeu.

Uităm însă prea lesne pilda iertării tuturor datoriilor... şi uităm că pentru lenea sufletească şi pentru necredinţa noastră şi pentru lipsa de hotărâre clară şi simplă ne ispiteşte dracool mereu să jurăm cu multă seriozitate făţarnică, să promitem cu iluzia nădejdii numai în noi înşine, ca să ne grozăvim apoi cu împlinirea datoriilor exact ca Irozii, de teamă ca dacă invitaţii au auzit că ţi-ai dat cuvântul, şi că dacă văd că regele nu-şi ţine ceea ce a zis atunci e bai, şi iată aşa ne pune dracool să împlinim cuvintele noastre blestemate sub frica pierderii imaginii şi credibilităţii având impresia prozelită că dacă nu împlinim ce-am zis e bai mare de la centru'... de comandă... da' să facem răul nu-i bai? Cum deci poţi face bine făcând rău? ''Au doară'' poate face pomul rău poame bune sau pomul bun poame rele?

Deci orice datorie vine de la cel rău ca să vă mândriţi pentru că nu ascultaţi... şi vine asta ca să vă încânte ca să uitaţi de porunca Domnului să nu vă juraţi nici pe Dumnezeu, nici pe Cer, nici pe pământ, nici pe voi înşivă şi să nu promiteţi nimic ci la voi ceea ce este DA să fie DA şi ceea ce este NU să fie NU şi orice trece de acestea vine de la cel rău ce vă încură şi vă leagă pentru ca să păcătuiţi. Un Da respectiv un Nu spus cinstit şi cu cinstită hotărâre e mai bun decât încrederea oarbă în superstiţiile şi grozăviile 'bărbatului' viclean care ''se jură că nu fură dar l-am prins cu raţa-n gură şi cu ou-n bunzunar hai la sfatul popular.''

Postiţi la tot ce depăşeşte aceste simple cuvinte de ascultare şi într-ajutorare: Da când vrei să spui Da şi Nu când vrei să spui Nu... alegerea vă aparţine.

Şi pentru a curăţii aceste cuvinte simple şi de egoismul iubirii de sin-e şi minciuna măririi de sine a smereniei arătate ca să vă măriţi pe voi prin spate şi nu pe Dumnezeu privint ca naivii creduli beţi de sminţişoreala naivităţii că lor li s-a dat liber la fărădelegi din pricina alintărilor că ei ar fi copii merituoşi şi deştepţi şi foarte înţelepţi... deci pentru a vă curăţii şi de aceste năravuri ale desfrânării cu ochii, pe acolo pe unde trimiţi spurcăciunea dându-te exemplu bun e nevoie de smerita smerenie. (sin este un termen luat din limba engleză)

Dar voi nu ştiţi ce este smerenia.

Smerenia este o răbdare autoimpusă de a nu reacţiona la nedreptăţile evidente cu dreptatea unei judecăţi care te cade şi pe tine în ispită osândind de parcă ai creşte şi te-ai înălţa spre Dumnezeu, şi ea se referă mai mult la ascultarea de a nu păcătui, de a nu osândi, la a te îndrepta ca să nu mai greşeşti... sau să nu cumva să cazi în ispita de a te lua după cei ce se răzbună.

Astfel SMERENIA este specifică Domnului care deşi ar putea pierde într-o clipă pe cel păcătos şi prost şi nedrept şi greşitor şi spurcăcios, El se smereşte cu inima şi e blând cu inima ca nu cumva să smulgă grâul din păcătos cu neghină cu tot, şi invers, neghina din ţarină ci le lasă să crească împreună până la vremea secerişului curăţind până atunci grâul de atâta neghină şi atâtea buruieni grase şi frumoase şi foarte cărnoase şi iubitoare de carnea cea plină de păcate ieşite din inima omului şi depuse acolo ca să înăbuşe de tot bobul de grâu mic sărmanul cât o sămânţă de muştar care săracul ar vrea să iasă şi el la Lumină ca să dea rod bun apoi, unul 30, altul 100 şi altul 60 sau 70.

Iar pentru ca SMERENIA să fie smerită, ea este făcută nu după datorie ci după ascultare, ascultarea aia care se lucrează în taină spre slava Domnului şi mărirea Lui şi nu spre slava şi mărirea vicleană ce o jinduieşti şi o săvârşeşti în ascuns, prin spate, de parcă Domnul n-ar vedea cum îţi eie plata ta de la oameni, astfel că nu trebuie să te mai miri dacă de la Dumnezeu nu primeşti nimic atunci când alţii primesc din belşug.

Dacă cele 10 legi sunt despre cele 10 'fericiri' interzise poporului ce se sfinţeşte după porunca ''Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt'' şi dacă cele 9 adevărate fericiri sunt unite prin cifra 9 cu legile iată că după înviere, deci după post aveţi datoria să vă bucuraţi nu după datorie ci după porunca venită prin îngerii Tatălui trimişi la mormânt ca să vestească ucenicilor prin mironosiţe BUCURIA ce avea să vină prin Iisus Domnul şi Cuvântul lui Dumnezeu la toată făptura căreia i s-a propovăduit Cuvântul de s-au născut ei din nou din apă şi din Duh şi din Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar iată că aşa cum acum 2000 de ani copiii Israelului cel vechi au fost învăţaţi să creadă că Iisus este un smintitor, tot la fel sinedriul de azi vă dezbină şi vă învaţă că proorocii de la Noul Ierusalim sunt mincinoşi şi că trebuie să daţi cu pietre şi să vă feriţi de ei ca nu cumva să vă pierdeţi mântuirea.

Nu vă lăsaţi deci rătăciţi de mai marii voştrii ci citiţi, cercetaţi şi judecaţi şi singuri pe cine vreţi să urmaţi, pe Hristos sau pe mamona căci nu puteţi sluji la doi stăpâni! Dacă vă poticniţi şi şchiopătaţi de amble picioare şi nu puteţi crede din cele ce citiţi pe site-ul lor atunci mergeţi şi vedeţi viaţa lor şi vă lămuriţi şi vă convingeţi singuri căci dracool comunistoid-mason înfiltrat în biserici şi ascuns sub blană de oaie şi de mari duhovnici şi mari ierarhi sminteşte şi osândesc şi hulesc tot aşa cum au făcut cu înţelepţii Inochentişti ca să-i piardă căci le stătea Inochenţie în gât, era ca un bob de grâu socotit de ei un ghimpe înfipt în calea mintereselor lor pământene de expansiune şi dominaţie ariestocratică... şi aşa fac ei şi cu Noul Ierusalim de la Pucioasa... pentru că ei ascultau şi ascultă doar de Dumnezeu şi nu şi de mamona năravului politic. Vă păclesc deci speriindu-vă cu sectarismul în timp ce ei nu văd că Ortodoxia şi Catolicismul nu sunt altceva decât 2 secte uriaşe mai rele ca sectele căci s-au corcit... şi din păcate din ce în ce sunt tot mai blestemate fiindcă nu se pocăiesc.... nu se pocăiesc la vremea cerută... iar prea târziu este fără de preţ, este prea târziu când nu mai ai în cotro s-o apuci. Nu vreau să judec pe nimeni, dar să ajungem şi noi ca şi evreii de azi, cei şi acum despărţiţi de Domnul Iisus, asta oare nu-i păcat?

Nu vă JUOCAŢI cu aratul căci ''blestemat este cel ce priveşte în spate odată ce s-a pornit şi s-a pus să are''... de ce? Păi de ce priveşti în spate la cât ai arat dacă nu pentru ca să te lauzi tu în loc să mulţumeşti Domnului. Dar-mite atunci cu seceratul? Şi dacă tu eşti cel mare în ascuns cum atunci iei în gura ta Cuvântul lui Dumnezeu?.. ca să ce?

'Nu se poate cumpăra undelemnul plin de Har cu păcate falsificate!'... vorba lui Chefa... nu ştiu dacă aţi auzit de el.

[vsovivivi]

''Nu se poate cumpăra undelemnul sfinţit şi plin de Har şi nici vinul din dar cu păcate falsificate!'... vorba lui Chefa, căci dacă ai putea atunci s-ar presupune că ţi le-ai lăsat pe cele adevărate deoparte, ca să le mai faci mereu în ascuns, sau să le pui o vreme la păstrare în depozeu ca bani albi pentru zile negre băgaţi în scrofiţa puşculiţa. Nu ştiu dacă aţi auzit de Chefa: sfântul apostol Petru adică piatra pe care Domnul a zidit Biserica Lui cea biruitoare căci porţile iadului nu o vor putea dărâma sau clăti sau birui niciodată. Dar voi nu ştiţi cine sunt aceia porţile iadului care sădesc neghina şi răspândesc aluat toxic. Păi răutatea şi făţărnicia vicleană din omul deşert şi desfrânat şi răpitor care nu vrea să asculte el ca să facă şi el numai şi numai binele şi nu şi răul... şi asta nu degeaba ci primind el şi plată pe deasupra spre a lui fericire de la Dumnezeu care îi dăruie cu mărinimie lui şi tuturor celor ai lui nu numai iertare şi tot ceea ce au ei nevoie dar şi fericirea aia promisă dacă vor răbda ei până la sfârşit... numai să fie cui, căci deobicei creştinul de azi fuge de sub cruce lepădând credinţa pentru necredinţa şi viclenia şi poftele din lume căci omul se lasă uşor păcălit de lenea sufletească şi de superstiţiile şi iluzia câştigului, tăindu-şi singur scara de sub picioare.

[vsovivivi]

Nu încercaţi nici să vă strecuraţi împreună cu păcatul fofilându-vă, nici nu vă etalaţi cu neruşinare păcatul spurcăcios sfidând sau bravând în ideea că cică voi nu sunteţi făţarnici şi în ideea că cică asta simţiţi şi dacă simţiţi atunci musai asta vreţi şi dacă vreţi atunci musai o şi faceţi fără să vă pese ce spurcăciuni împrăştiaţi şi cine o să sufere,

...nici nu încercaţi să vă prefaceţi nefăţarnici şi neprefăcuţi şi buni şi altruişti ca să acoperiţi năravul căci nu e bună cuviinţa şi bunătatea şi simplitatea şi naturaleţea-iubitoare doar de faţadă căci se socoteşte viclenie,

...nici nu vă daţi mari şi tari cu tupeu şi cu trufie că cică voi sunteţi drepţi şi sminţişori sau foarte smeriţi înaintea tuturor arătându-vă mereu oamenilor pentru ca să vă aprecieze ei neapărat pe voi şi meritele voastre căci doar se vede ce anume căutaţi: mărirea şi slava voastră deşartă, slava gLumească ce vă îmbată de sin-e, vă îmbată şi vă încântă ca să credeţi că vă place trădarea şi vânzarea şi profitul şi ca să fiţi mulţumiţi voi numai de voi înşivă din pofta cea rea a beţiei şi hoţiei şi din iubirea de sin-e pentru averi...

...şi iată că apoi mai, după ce postiţi şi vă pocăiţi şi nu mai faceţi năravurile copilăriei, iată că mai nou cădeţi în muţenie şi judecăţi cu ochii de piatră seacă, ochi idoleşi, porţi infailibile ale iadului, având voi impresia că sunt indistructibili, căci numai cu ochii cunoaşteţi păcatul şi idolul mai nou şi deci în cele din urmă iată că mai şi pretindeţi şi susţineţi că cică toate astea 'bune', năravurile mai vechi revenite acasă şi cele noi şi proaspete, ziceţi în sinea voastră că cică le faceţi pentru Dumnezeu şi nu pentru mamona.

Dar oare de unde ia Dumnezeu nefăţărnicia voastră? Nu din felul sincer şi curat al comportamentului vostru creştin în relaţia cu aproapele? Sau poate S-o fi lăsând păcălit de marile şi lungile voastre rugăciuni şi de 'dovezile' extraordinare de 'ascultare'... pe care I le formulaţi şi adresaţi direct atenţi mereu ca să vă vadă şi alţii crezând că răspândiţi Lumina şi că ascultaţi de vicleniile marilor duhovnici ce au impresia că răspândesc înţelepciuni mântuitoare.

Deci nu vă strecuraţi şi nu vă fofilaţi împreună cu păcatul căci omul oricum nu vă vede căci el bogatul e orb dar Domnul săracul şi sfinţii Lui văd şi vă ştiu ce anume ascundeţi acolo şi se miră când vă înghite de tot laşitatea şi când cu credulitate vă puneţi speranţa în mitele şi linguşelile şi slujirea la păcate cu care încercaţi să vă scăpaţi de răspundere.

[vsovivivi]

Şi ştii cum te păcăleşte 'conştiinţa'? Am aflat de la Domnul... păi atunci când tu îndrăzneşti să faci binele, vine 'ea' cu o verificare şi o atenţionare îngrijorătoare avertizându-te foarte serios şi disperat că cică urmează să faci sau chiar tocmai acum faci răul, arătându-ţi păcatul pe care cică-l săvârşeşti speriindu-te cu cât de mult o să plăteşti dacă nu o asculţi pe ea conştiinţa ta, dar tu nici nu-l săvârşeşti şi nici nu aveai de gând să-l faci dar nuţi dai seama de asta, nu vezi că este o minciună acolo ca să cazi în ispită, adică conştinţei îi este frică mare ca nu cumva să faci păcatul ăla cu care greşit şi prost aseamănă ea ceea ce tocmai faci tu sau ai vrea să faci şi aşa aduce pe tapet nu păctul pe care-l faci ci păcatul pe care nu-l faci dar ea susţine că-l faci, dar tu nici nu-l faci şi nici nu l-ai fi făcut dar nu asta contează ci pentru ea contează să ţi se pară că asta intenţionai să faci, adică păcatul insinuat pe care-l pomeneşte ea ca să te avertizeze, şi atunci te atenţionează viclean şi fals ca să te includă în mulţimea lor, mulţimea dracilor înţelepţi căci tu nu poţi să ştii, nu poţi observa, nu poţi rememora şi nu-ţi dai seama clar de frică şi cedeţi dându-i dreptat, fiindcă te încrezi în ea căci pare serioasă, însă ce se întâmplă, tu văzând chiar atunci păcatul pomenit de ea îl înhaţi cu poftă fără să realizezi şi lăsându-te mituit cu mărirea iată că te învoieşti foarte foarte uşor şi iată că deja-l şi făcuşi tocmai pe păcatul apărut în mintea şi în ochii tăi tocmai de la alarma asta falsă! Adică ai cunoscut cu ochiul şi învoirea idolul purtător de păcat şi nici măcar nu intenţionai şi nici nu făceai asta însă te-a păcălit şi l-ai făcut, deci te-ai spurcat.

Acolo li aşa ne păcăleşte 'conştiinţa' şi acolo şi aşa ne învoim ca proştii lăsându-ne mituiţi cu mărirea! Ne învoim dându-i dreptate şi păcătuim cu păcatul de care cică ar vrea să ne ferească şi să ne scape! Nu era al nostru ci aşa ar părea dar la o atentă cercetare se poate observa că era un truc viclean de parcă ar fi fost o conştiinţă, un mecanism al firii care cică ne păzeşte de rău şi să nu cădem în rău... vrăjeală!

Asta e! Mare porcărie, curat murdar, 'înţeleaptă' viclenie!.. Îi strigă porcului că cică-l taie dacă nu se lasă mituit cu nişte păpuşoi (modificat genetic prin depunere de păcate) din aria vecină. Şi el ce să facă săracul porc? Păi e aşa de gras încât e neputincios şi deci nu se poate opune şi atunci pune râtul cu fatalitate şi deznădejde la valău ca un mare privalalău... valăul altuia.

Adică dracool din om se bucură nu pentru desăvârşirea lui întru Dumnezeu ci pentru păcătuirea concurenţilor, şi asta e fericirea şi mărirea lui pismaşe şi pe scara asta spurcată coboară el crezând că urcă deşi pare că stă..pe loc, căci desăvârşirea lui este defapt căderea în păcate a concurenţilor lui.