Rog interzicerea subiectelor pe tema conceperii/avortului de copii

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Oare in asta consta "ridicolul" acestui topic? Nu topaiala vrajmasului pentru ca ne-am gasit tocmai saptamana asta, aproape fiecare dintre noi (inclusiv eu) sa punem cireasa pe tort?
Pacat... Orice scuza e de prisos. As spune "Doamne, iarta-ne", dar nu El ne pune sa-i cautam pe ceilalti de pureci...

Spuneti-mi dvs care este rostul unui forum public?

Sunt pe acest forum restrictii privitoare la status,varsta,sex,nationalitate,localitate??

Daca dvs ma vedeti pe mine ridicola prin comentariile mele,va accept punctul de vedere si va multumesc ca mi-ati atras atentia,departe de mine sa va interzic a mai deschide gura pe forum.
Numai bine,sper ca ati inteles!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Yasmina

Pana acum nu s-a gasit nimeni atat de lipsit de consideratie pt altii incat sa ceara,sa impuna anumite fire de discutie!!
Doar pt ca discutiile te afecteaza,inevitabil pe dumneata,datorita unor particularitati personale nu inseamna ca dumneata reprezinti intreaga lume!!!Daca iti fac rau,evita-le pana te mai pui pe picioare,cat de cat!

Problema ta incepe sa dea pe dinafara,ai nevoie de un psiholog si de un duhovnic(unul cu care sa nu te certi,daca se poate!)

Nu contest durerea celor care nu pot avea copii,dar ea poate inlaturata prin ADOPTIE!Asa ca nu pot sa cred in aceste drame la nesfarsit!
Dar ele exista,pt ca oamenii sunt incapatanati sa mearga pe o anumita carare pe care o aleg subiectiv.

Si eu rog Adminul sa stearga acest thead care este ridicol prin pretentiile impuse!

mie mi se pare ridicol, cum atunci cand se aduce vorba de aceste subiecte, dialogul se face cu metoda pumnului in gura!

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu poti sa ceri unui surd sa auda , unui orb sa vada , unui bolnav de cancer in faza terminala sa se bucure . . .

Ba da! La asta suntem chemati: la a muri noi pentru a invia prin El, la a lasa voia noastra, dorintele noastre, a ne goli de noi pentru a face loc Lui, voii Sale, lucrarii Sale ce o poate infaptuii in/prin noi daca-i permitem.
Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.
Daca ne lasam in voia Lui, care tata de va cere copilul lui peste ii va da scorpie?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Spuneti-mi dvs care este rostul unui forum public?

Sunt pe acest forum restrictii privitoare la status,varsta,sex,nationalitate,localitate??

Daca dvs ma vedeti pe mine ridicola prin comentariile mele,va accept punctul de vedere si va multumesc ca mi-ati atras atentia,departe de mine sa va interzic a mai deschide gura pe forum.
Numai bine,sper ca ati inteles!

Iarta-ma, Yasmina. Citind raspunsul tau imi vine sa zic ca ar fi trebuit... sa tac. Vad ca ai interpretat-o la modul personal, cand eu ma refeream la intregul ansamblu de mesaje, care mai de care mai vehement impotriva gunoaielor din ochii celorlalti, nicidecum o discutie civilizata despre un subiect anume, fie el si avortul.
In primul moment am fost tentat sa preiau fragmente din aceste mesaje si sa arat cum se bat ele cap in cap, dar am inteles ca nu faceam decat sa lovesc si mai mult in orgolii si s-ar fi facut si mai mare valvataie.
"Ridicolul" subliniat de tine mi-a atras atentia, iar eu am indraznit sa-l scot in evidenta sub alta forma, asa cum cred ca s-ar cuveni in aceasta perioada. Arunca-ti o privire in urma: unele mesaje iti lasa un gust amar mai ales pentru ca ne consideram cu totii frati intru Hristos ale carui patimi si chinuri ar trebui sa le traim mai vartos saptamana asta.
Iarta-ma ca mi-am permis sa ma leg de mesajul tau, lasand impresia ca te-as acuza pe tine intr-un fel. Nici vorba. Si in principiu nu acuz pe nimeni fiindca nici eu nu fac exceptie de la inselare. Vreau doar sa ne straduim sa fim mai buni unii cu altii pentru ca Dumnezeu sa fie bun cu noi. Atat.

[sophia]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Ba da! La asta suntem chemati: la a muri noi pentru a invia prin El, la a lasa voia noastra, dorintele noastre, a ne goli de noi pentru a face loc Lui, voii Sale, lucrarii Sale ce o poate infaptuii in/prin noi daca-i permitem.
Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.
Daca ne lasam in voia Lui, care tata de va cere copilul lui peste ii va da scorpie?

Vroiam sa-ti raspund tie in cateva cuvinte, in mod special, pentru ca nu este primul mesaj (undeva am mai citit un alt mesaj in care spui ca Dumnezeu cere sa ne calcam noi insine in picoare,sau ma rog, ceva asemanator si socant) care are formulari socante si nu le inteleg.
Nu reusesc sa inteleg de unde vii cu asemenea exprimari, sau mai precis cred ca nu inteleg ce vrei sa spui. Ar fi bine sa explici putin.
De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile? Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.
Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele. Sau poate ne explici cum vezi tu realizabil ceea ce scrii.
Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

In alta ordine de idei, aici nu este vorba de a ne plange singuri de mila. Cred ca n-ai inteles tu aici problematica si discutia.
Este vorba in credinta in general si ortodoxie in special de a ne ajuta unii pe altii. Asta cere Dumnezeu de la noi: sa ne iubim unii pe altii.
Eu am inteles din scripturi si predici ca nu ne mantuim singuri, ci impreuna.
Si asta este telul meu intru credinta. Sa ajut si sa iubesc pe cel de langa mine.
Pentru mine rezolvare n-a fost si nu mai este. Dar sunt alte milioane de cupluri care se zbat cu asa probleme si dileme, intre medici si biserica, sunt milioane de femei (mai ales, pentru ca pe barbati aspectul asta nu-i intereseaza si afecteaza) care stau tot in fata undei decizii de viata si moarte. Care nu stiu incotro s-o apuce. Si tot mai des in ultima vreme sunt copii de la 9 ani in sus in astfel de situatii.
Mai sunt si alte milioane de familii care isi duc in spate crucea unor copii amarati, bolnavi, handicapati, care nu-si doresc sa se fi nascut, care mor in chinuri.
Tu, sau Laura (de la al carui fir am ajuns sa scriu aici), sau altii, va puteti pune in situatia acestor oameni?
Crezi tu, sau altii ca se vor rezolva aceste cazuri prin "palme" date pe un forum? Sau numai prin revolta si marsuri?
Da, astea sunt faze initiale, dar este nevoie de mai mult.
In primul rand de discernamant si apoi de solutii concrete.
Am mai scris mai sus.
Aici s-au apucat femei si au deschis la casa lor puncte de primire (in mod autorizat) a pruncilor abandonati in anonimitate.
Sau centre de consiliere, dar nu cu filme din astea de groaza si tortura, ci cu oferirea unor solutii concrete, alternative reale la avort: asistenta maternala temporara, discutii cu familia, asistenta financiara, ajutor la gasit de lucru si casa.
Chiar si o colaborare intre familii fara copii si femei care vor sa-i avorteze sau abandoneze.
Asta este problema.
Poate citesc aici si nu numai aici,multi alti oameni aflati in astfel de situatii.
Si ce afla! Ca sunt "pocniti" si considerati pacatosi fara scapare?

Ana-Maria - crucea ne-o purtam oricum, dar nu numai asta conteaza, ci si ce facem pentru altii.

Si iarsi, numai rugaciunea si mersul la biserica nu ajuta. Dumnezeu nu face lucrurile in locul nostru, ci cu noi impreuna. Ne ajuta, dar trebuie sa facem si noi ceva.
Da, exista Voia lui si fiecare simtim asta mai devreme sau mai tarziu si intelegem sau nu.
Si legat de ultima ta fraza din mesaj. De multe ori Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile, nu ne da ceea ce dorim si pentru care ne rugam, din motive numai de El stiute.

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

Dumnezeu ne vrea sa fim asa cum ne-a facut el si sa respectam ceea ce ne-a cerut prin pilde. Si asa cum a creut Apostolilor, sa mergem si sa ajutam la randul nostru, asa cum si El ne ajuta pe el.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile?

Sophia, vezi că mai există şi Sfânta Predanie, nu numai Sfânta Scriptură.
Una fără alta nu prea se poate dacă zici că eşti ortodox.

[ioanna]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.

Durerea nu se depaseste la “comanda” , durerea se atenueaza treptat, pe masura ce vorbesti si o impartasesti altora, ca de aceea suntem crestini. In momentul in care ai impartasit-o, incepe "ridicarea". Suferinta este calea spre Iisus si odata cu apropierea, ea se atenueaza, iar lacrimile amare varsate se transforma in lacrimi duhovnicesti, caci Dumnezeu mangaie in chip nestiut pe cei zdrobiti cu inima.

[zaharia_2009]

Orice lucru din lumea aceasta are o limita a intelegerii, a acceptarii, a exagerarii , a bunului simt , a atragerii sau a cooperarii inspre ceva folositor, catre ceva ce poate fi sau deveni util tuturor.
Depasirea acestor limite nu produce niciodata bucurie sau placere , ci din contra .
Fata de acest "din contra" oamenii au reactii si atitudini diferite , pt. ca in primul rind oamenii sunt diferiti .
A accepta ca oamenii sunt diferiti , ca nu toti sunt de acord cu tine , ca nu toti pot fi de acord cu tine ţine desigur de nivelul de instructie pe care il ai dar mai ales tine de cei 7 ani de la mamica !
Dar mai inainte de a accepta aceasta trebuie sa sti bine limitele de bun simt ale lucrurilor, nu doar ca ele exista , ci care sunt, ca nu poti intinde coarda peste limita ei elastica fara a produce reactii, fara a poduce agitatie , fara a trezi instincte , orgolii sau reactii normale dar clar exprimate de atentionare sau de indreptare despre ceea ce tocmai faci .
A pune capul in pamint si a nu te interesa consecintele faptelor tale , este un lucru grav . Grav nu pt. ceilalti , ci pt. tine in primul rind deoarece este posibil sa si gasesti ceea ,,ce cauti" , si apoi ai ce suporta !
In lumea aceasta , primul purtator de grija al tau esti tu insuti ! Daca nu sti asta , sau mai bine zis, daca ignori aceasta , cine mai crezi frate crestine ca este de vina ?

Este cunoascut proverbul care spune ca un glumet arunca o piatra in lac si apoi 10 destepti se chinuie sa o scoata . Dar probabil ca pe linga aceasta afirmatie clasica , sa zicem, exista si un adaos modern , si-anume , acela ca pe linga cei 10 care zic ca mai fac cite ceva cu piatra din lac mai exista 100 de cugetatori (si de smeriti -dupa caz) care complica si mai mult situatia .
Daca ar fi numai cugetatori , atunci conform inversului proverbului cunoascut (adica , "daca taceai , cugetator erai) era liniste si bine : glumetul care a aruncat piatra pleca(culmea , ca in realitate noastra dealtfel !) iar desteptii cautau intr-una la nesfirsit prin apa tulbure.
Daca ar fi fost numai smeriti , iarasi putea fi bine deoarece smerenia este lucru imbunatatit mult si uneori este chiar molipsitoare, spre folosul tuturor.
Dar a vorbi (adica a recomanda sau a da sfaturi... ca sa nu o mai tot cotim !) de smerenie, fie spunindu-i pe nume , fie facind mare aluzie la ea , insa a proceda altfel decit vorbesti ... asta se cheama altfel ! Nu mai este vorba de smerenie sau bunaintentie. Sti tu frate crestine cum se cheama !
De aceea si oamanii se judeca (asa precum insusi Hristos ne invata) dupa fapte si nu dupa vorbe , ca din vorbe ... stim cu totii cum este !

In concluzie : in loc a se intelege ca cu o asemenea atitudine , in care cu de la tine putere vrei sa impui regulile tale pe forum, vrei sa stabilesti tu ce si cum sa se faca invocind -asemeni multora- chiar si perioada de timp pe care o parcurgem in aceasta saptamina, deci , in loc a se intelege ca s-a depasit mult firescul de acceptare a unei atitudini si ca in plus s-au desvoltat reactii nefiresti la multe recomandari corecte si de bun simt , ne vedem pusi in fata unei serii de mustrari recurente si a unei atitudini de a te da atins .
Ba mai mult , pt. cei care tot invoca perioada aceasta de timp , adica , pe care o speculeaza , cred ca era mult mai potrivit sa taca complet .
Ori esti smerit si taci , ori esti asemenea tuturor si participi la scoaterea pietrei , renuntind insa la pietatea si zdrobirea de suflet care nu se sutin cu postari mieroase ! Cred ca este mult mai onest astfel !
Adica, ori taci si esti smerit si filosof si impresionat de acesta saptamina , ori postezi si esti asemenea celor care vor sa scoata piatra. A face " carcalete" , adica coctail, din pretentiile tale ... nu este de bun augur, nu miroase a smerenie adevarata si a saptamina patimilor !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele.

Trebuie sa murim pacatului, sa ne stapanim oricaror tentatii care sunt impotriva voii lui Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia

Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

In mod normal, dupa ce ne spovedim curat, urmeaza ca preotul sa ne dezlege de pacate si sa ne impartasim cu SFINTELE SI DE VIATA, DATATOARE, TAINE. Tot atunci la un moment dat, preotul spune: "Ca tu esti sfintirea noastra". Monahii nu au privilegii speciale si nimic nu-i indreptateste sa se considere sfinti numai pentru ca se stiu monahi. Teoretic, sfant poate deveni absolut orice om, pana la sfarsitul vietii lui.

În prealabil postat de sophia

Asta cere Dumnezeu de la noi: sa ne iubim unii pe altii

Cum? Ce fel de dragoste? Daca are o ciudatenie anume care nu se suprapune nicicum interesului nostru, sau intelegerii noastre de "frumos", "corect", "principial", te mai rogi pentru mantuirea lui?

În prealabil postat de sophia

Eu am inteles din scripturi si predici ca nu ne mantuim singuri, ci impreuna.

1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri. Ps.1

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem grija "impreuna" cu cine ne mantuim...

În prealabil postat de sophia

Mai sunt si alte milioane de familii care isi duc in spate crucea unor copii amarati, bolnavi, handicapati, care nu-si doresc sa se fi nascut, care mor in chinuri.

Chiar milioane nu cred ca sunt. Ma refer la acele familii care sa constientizeze acest fapt si carora sa le pese. Ce putin la noi in tara. Iar in alte parti de obicei se implica guvernul si preiau astfel de cazuri, lasand familia sa-si traiasca "linistita", viata. Din pacate sau din fericire (depinde din ce unghi privim) totul are un sens. Dumnezeu nu pedepseste sa se distreze pe seama necazurilor noastre, ci fiindca noi ne-am atras pedepse pe masura faptelor. E adevarat ca trebuie sa ne fie mila de necazurile celorlalti, dar greutatea crucii nu o usuram prin punerea in "cutia milei" a unei sume modice de bani, ci prin rugaciuni de iertare si mantuire. Daca am face asa, atunci si altii ar face-o pentru noi, chiar daca aparent nu avem nevoie...

În prealabil postat de sophia

Am mai scris mai sus.
Aici s-au apucat femei si au deschis la casa lor puncte de primire (in mod autorizat) a pruncilor abandonati in anonimitate.
Sau centre de consiliere, dar nu cu filme din astea de groaza si tortura, ci cu oferirea unor solutii concrete, alternative reale la avort: asistenta maternala temporara, discutii cu familia, asistenta financiara, ajutor la gasit de lucru si casa.
Chiar si o colaborare intre familii fara copii si femei care vor sa-i avorteze sau abandoneze.

Aceasta era si ideea, desi nu rezolva in intregime problema mantuirii. Este minunat sa poti salva vietile acelor copii care urmeaza sa fie avortati, dar in acelasi timp cu siguranta trebuie rezolvat in acelasi timp si problema educatiei religioase, pentru a evita ajungerea prin desfrau, la conceperea de copii nedoriti.

În prealabil postat de sophia

Si iarsi, numai rugaciunea si mersul la biserica nu ajuta. Dumnezeu nu face lucrurile in locul nostru, ci cu noi impreuna. Ne ajuta, dar trebuie sa facem si noi ceva.

Cred ca te pierzi pe drum. Tu fa rugaciune curata si mergi la biserica, iar Dumnezeu iti va inlesni pe nesimtite tot binele pe care doresti sa-l faci. Numai sa vrei sa-l faci si sa nu dai inapoi atunci cand te pomenesti in fata luarii unei decizii clare: alba sau neagra; esti cu Dumnezeu sau nu; esti gata sa primesti multa umilinta si necazuri (nu-i usor sa fii ucenic al lui Hristos si fii sigura ca vrajmasul vrea sa dea cu tine de pamant)...

În prealabil postat de sophia

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

Acum e greu de inteles, dar va veni o zi cand ti se va arata foarte clar, motivul. Nimeni nu "pleaca" nelamurit, atat timp cat cauta raspunsuri.

În prealabil postat de sophia

Dumnezeu ne vrea sa fim asa cum ne-a facut el si sa respectam ceea ce ne-a cerut prin pilde. Si asa cum a creut Apostolilor, sa mergem si sa ajutam la randul nostru, asa cum si El ne ajuta pe el.

E greu sa intelegem noi aceasta forma de apostolat. Multi dintre sectarii care bat pe la usi, chiar cred ca sunt asemenea apostolilor. Adevarul este in adancul sufletului fiecaruia dintre noi: curat si desavarsit. Pe acela sa-l cautam fiindca este duhul lui Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Pentru mine rezolvare n-a fost si nu mai este.

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.
Chiar de curand discutam despre Manastirea Saidnaya din Siria, acolo vin si musulmani care nu pot avea copii sa se roage si Maica Domnului ii ajuta si pe ei. Minunea care s-a intamplat cu un musulman din Arabia Saudita: http://www.secretelefemeilor.ro/minu...-saidnaya.html