Rugaciuni care au miscat sufletul nostru

[Ana-Maria N]

…Ce voi rasplati bunatatii Tale, Cela ce ma iubesti? Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie? Si daca as muri de o mie de ori, nu am facut nimic, intrucat Tu esti Domnul meu, iar eu sunt pamant si cenusa, pacatos si rob netrebnic al Tau, si sunt vrednic de toata moartea-nu numai de cea vremelnica, ci si de cea vesnica. Ce voi rasplati Tie, Domnului meu, Care ma iubesti, Aparatorului meu, Slobozitorului meu, Rascumparatorului meu? Ce voi rasplati Tie, Care pentru mine nu Te-ai crutat, ci Te-ai dat spre necinstire, hulire, batjocora, ocara, scuipare, osandire, bataie, chinuire, rastignire si moarte ca sa ma faci fericit pe mine, ticalosul si lepadatul? Ce-Ti voi rasplati eu, care nu am nimic al meu afara de stricaciune, de neputinta si de pacate? Sufletul si trupul meu si alcatuirea mea de la Tine sunt, ale Tale, iar de mine-vai mie!-stricate si vatamate. Sfatul celui viclean si voia mea m-au stricat.
Prinosul inimii recunoscatoare aduc Tie-singurul lucru pe care il vrei de la mine. Nici aceasta nu pot s-o fac insa fara Tine, caci fara ajutorul Tau nu Te pot cunoaste, iar cunoscandu-Te nu Te pot iubi fara ajutorul Tau!
O, cat sunt de sarac, cat sunt de sarman, cat sunt de neputincios, cat sunt de stricat si ticalos!
O, cum m-a ranit vrasmasul si m-a zdrobit! Tu insa, Izbavitorul meu, miluieste-ma pe mine, cel pe care Tu il iubesti si pentru care pe Tine Insuti Te-ai dat; miluieste-ma pe mine si lumineaza-ma, ca sa Te cunosc pe Tine, Cel in care sta viata mea, si aprinde iubirea Ta in inima mea, si pasii mei indrepteaza-i ca sa urmez Tie, Izbavitorul meu si singura mea calauza spre cer si spre viata vesnica.
Trage-ma dupa Tine, Dragoste arzatoare!...

[Ana-Maria N]

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul si Innoitorul lumii invechite de rautatea pacatului! Innoieste-ma pe mine cu harul Duhului Tau facator de viata. Da-mi minte ca sa pricep puterea mantuitoarei Tale veniri. Da-mi inima ca sa Te iubesc pe Tine, Iubirea cea Vesnica, Mangaierea si Bucuria Sfintilor. Da-mi ochi ca sa vad neincetat patimile Tale. Da-ma urechi ca sa aud sfantul Tau cuvant. Da-mi gura ca sa graiesc cele placute Tie, de folos mie si aproapelui. Da-mi picioare ca sa umblu pe cararea poruncilor Tale, si ia de la mine, rogu-ma, tot ce-i al meu, daruindu-mi ceea ce e al Tau; ia cele vechi si da-mi numai cele noi, ca Tu esti Cel ce faci toate si fara Tine nimic nu putem face, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

[Ana-Maria N]

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

[Ana-Maria N]

Orice creatură mă înspăimânta când eram copil, dar pe vreme ce am crescut am început să simt com*pasiune pentru orice creatură. Orice creatură mi se părea a fi mai puternică decât mine când eram copil.
Acum mă simt mai puternic decât orice şi simt compasiune fată de orice.
Fiindcă am învăţat să stau lângă Tine, Domnul meu, Carele eşti înconjurat de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi. Iar eu am crescut din Tine ca un pom dintr-un munte.
Pe când eram copil, am luat fiecare zidire drept dascăl al meu şi am petrecut putină vreme cu fiecare dintre ele. Şi am aflat despre neputinţă şi moarte şi strigătul către Tine.
Am căutat creatura cea mai puternică, pentru ca să mă apuc de ea şi să mă izbăvesc de schimbare şi fluctuaţii. Dar ochii mei n-au văzut-o vreodată şi nici urechile mele n-au auzit de la ea, dar nici picioarele nu s-au împiedicat de ea. Timpul îi creşte pe toţi copiii săi spre a se lupta cu ei şi spre a-i îndoi ca pe o glumă şi a-i plesni în două şi a-i scoate din temelie, râzând de groapa muritorilor.
Am pus mâna pe o floare şi am spus: "în frumuseţe ea e mai tare decât mine". Dar când a sosit toamna, floarea a murit dinaintea ochilor mei, iar eu n-am putut face nimic spre a o ajuta. Aşa că mi-am întors privirea înlăcrimată de la ea şi am apucat copacii înalţi.
Dar o dată cu trecerea timpului copacii au fost scoşi din rădăcini şi au căzut la pământ precum ostaşii biruiţi, iar eu mi-am întors privirea înlăcrimată de la ei şi am apucat o piatră: "E mai tare decât mine", am spus eu, "cu ea mă simt în siguranţă".
Dar odată cu trecerea timpului piatra s-a prefăcut în ţărână dinaintea ochilor mei, iar vântul a spulberat-o, iar eu mi-am întors privirea înlăcrimată de la ea şi m-am prins de stele. "Stelele sunt mai tari ca orice altceva", am spus eu "mă voi agăţa de ele şi nu voi cădea".
Dar după ce am îmbrăţişat stelele şi am început să grăiesc cu ele în şoapte tainice, am auzit geamătul muribunzilor şi mi-am întors privirea înlăcrimată de la ele şi m-am alipit de oameni. "Oamenii umblă falnic, drept şi liber", am spus eu, "uite ce forţă este în ei; mă voi agăţa de ei ca să nu cad".
Dar odată cu trecerea timpului l-am văzut chiar şi pe cel mai puternic dintre oameni alunecând neaju*torat pe gheaţa timpului în prăpastia fără margini, lăsându-mă singur.
Asudat de atâta căutare am contemplat universul în întregul său şi am spus: "Tu eşti mai puternic ca orice. Mă voi agăţa de Tine. Ţine-mă strâns ca să nu alunec în prăpastia fără fund. Şi am căpătat acest răspuns: "în seara aceasta şi eu mă voi cufunda în prăpastia fără fund, iar mâine îmi va lua locul un alt univers, în zadar te legi de mine, căci eu îţi sunt un biet tovarăş de drum".
Din nou am revenit la oameni, la cei mai înţelepţi dintre fiii oamenilor şi le-am cerut povaţa. Dar ei s-au certat în timp ce îmi dădeau răspunsuri, până când moartea şi-a fluturat mâna şi a adus tăcerea m mijlo*cul cetăţenilor.
Din nou am revenit la oameni, la cei mai fericiţi din*tre fiii oamenilor şi le-am cerut părerea. (De parcă s-ar putea oferi vreo părere din partea celor ce cugetă trupeşte!): Dar ei m-au luat drept o glumă spre amuza*mentul lor, până când moartea şi-a ridicat toiagul şi le-a acoperit limbile cu ţărână.
Din nou mi-am întors fata către oameni, spre cei ce m-au zămislit şi m-au pus în rândul creaturilor şi le-am cerut părerea. Chipurile lor zbârcite au început să pălească; ochii li s-au umplut de lacrimi şi au început să murmure: "În neştiinţă am fost zămisliţi, în neştiinţă te-am zămislit şi pe tine şi neştiinţa noastră o împărtăşim cu tine".
Din nou am revenit la oameni, la prietenii mei şi am spus: "Ce credeţi, prietenii mei?" Dar ei au tăcut îndelung, până când ruşinaţi şi fără a-şi ridica ochii au început să murmure: "De multă vreme ne pregăteam să te întrebăm ce crezi, ce gândeşti tu".
Iar când am bătut la cea mai de pe urmă dintre uşi spre a-mi rosti întrebarea, uşa s-a deschis şi am văzut un mort purtat în afara casei.

Când n-au mai existat uşi la care să bat, chiar şi lacrimile au încetat să mai curgă şi o teamă cumplită şi-a înfipt ghearele în oasele mele.

S-a mai aflat o singură lacrimă în ochii mei şi ea s-a rostogolit în străfundul sufletului meu. Şi iată, o uşă necunoscută, la care a bătut această ultimă lacrimă, s-a deschis şi atunci ai apărut Tu, împăratul Meu şi Tatăl meu, înconjurat de întregime de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi, cufundat într-o flacără nestinsă.
Iar lumina a început să dănţuiască precum numeroasele sunete ale unei harpe şi am auzit un glas spunând: "Eu sunt Cel pe Care tu îl cauţi. Alipeşte-te de Mine. Numele Meu este: EU SUNT"

[Ana-Maria N]

'Acum ochii mei s-au deschis catre dragostea Ta.
M-ai ranit adanc, iar rana ma arde ca focul.
Acum vad ca dragostea Ta m-a insotit pe toate pentele si la toate raspantiile vietii mele. Privesc in trecut si vad doar doua lucruri: dragostea Ta si refuzul meu de a asculta: Tu m-ai ranit adanc si rana ma arde precum focul. Din nou mila Ta este nemasurata, iar Tu mi-ai deschis ochii inainte de a muri.
Iarta-ma, O, Doamne, porunceste robului Tau! Cat de smerit si bland Te uiti la mine si poruncesti chiar si acum, de parca n-as fi pacatuit niciodata impotriva Ta!
Porunceste, O, Stapane si biciuieste-ma, ajutandu-mi constiinta sa ma flageleze.
M-ai ranit adanc, iar rana ma arde ca focul. Asa sa fie. Sa ma arda intreit focul pana cand ma voi obisnui sa fiu tot atat de atent precum un inger din cer. Pana cand atentia mea la voia Ta, O, Doamne, va deveni singura desfatare a zilelor si noptilor mele, atata vreme cat traiesc.'

Rugaciune pentru Romania

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.


Sursa: Razboi intru cuvant

Rugăciune pentru potolirea stihiilor

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunăvoia Ta ai adus toate dintru neființă întru ființă, și cu puterea Ta păstrezi făptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grijă; Tu, Care din patru stihii ai așezat făptura și cu patru vremi ai încununat curgerea anului, fii binecuvântat! Că de Tine se cutremură toate puterile îngerești, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăvește luna, Ție se su*pun stelele, pe Tine Te ascultă lumina, de Tine se îngrozesc adâncurile, Ție slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul pe ape, Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu spre răsuflare ai revărsat aerul.


Cel ce poruncești norilor și umbli pe aripile vântului; Cel ce cauți spre pământ și-l faci de se cutremură; Cel ce Te atingi de munți, și ei fumegă.
Tu ești Cel ce odinioară într-un nor gros, înconjurat de fulgere și tunet, Te-ai arătat lui Moise pe muntele Sinai; Tu, în vremea lui Avraam și a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc și pucioasă și pentru fărădelegile lor nenumărate, cetățile Sodoma și Gomora le-ai stricat.

Mărturisesc dar atotputernicia Ta și, cu umilință plecându-mi genunchii, îndrăznesc a Te ruga: Îndură-Te de noi, păcătoșii și nevrednicii, și nu lăsa ca, pentru fărădelegile noastre cele mari, zidirea și făpturile Tale să fie înghițite de pieire!

Toate vietățile așteaptă de la Tine să le dai hrană la bună vreme; dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți; dar întorcându-Ți Tu fața, toate se vor tulbura și se vor sfârși și în țărâna lor se vor întoarce.

Așa Doamne, milostivește-Te spre noi și fă ca arătarea puterilor Tale nesfârșite să nu ne fie nouă spre osândă și pieire, ci spre îndreptare și zidire, ca să cunoaștem că Tu ești singur Dumnezeu adevărat, mult-milostiv și mult-îndurat.

Dă-ne așadar să păstrăm pururea neschimbată această cunoaștere; întărește-ne voința de a păzi în toată vremea poruncile Tale.

Toarnă, Bunule, în inimile noastre simțirea dumnezeiască a dragostei frățești către toți semenii noștri, pentru ca, iubindu-ne cu adevărat unii pe alții, toți să Te mărturisim pe Tine, Dumnezeu cel întreit în fețe.

Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava: a Ta*tălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugaciunile Sfantului Prooroc Daniel si ale celor trei tineri aruncati in cuptor - rugaciuni pentru noi, cei de azi

O rugaciune de care avem mare nevoie astazi: rugaciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul

INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM

[Ana-Maria N]

Condacul 1
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit, de aceea cu nădejde strig Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Icosul 1
“Iisuse, Bunule Mântuitor, – se ruga Avgar guvernatorul Edesei – vino şi la mine şi vindecă-mi boala cea fără de leac, de care sufăr de mulţi ani…”. Asemenea şi eu, plin de lepra păcatului fiind, strig către Domnul astfel:
Doamne al meu, miluieşte-mă după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, fărădegea îmi şterge;
Doamne, Mântuitorul meu, cu roua milostivirii Tale, spală-mi păcatul şi fărădelegea;
Doamne, întoarce-Ţi Faţa Ta de la păcatul meu şi de fărădelegile mele curăteşte-mă;
Doamne, inimă curată în mine zideşte şi cu duh drept mă înnoieşte;
Doamne, nu mă lepăda de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt să nu-l iei de la mine;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 2
Văzând dragostea şi credinţa lui Avgar, Doamne, i-ai scris lui: “Eşti fericit, Avgar, că nu M-ai văzut şi ai crezut. Eu îţi trimit pe ucenicul Meu care te va vindeca şi-ţi va hărăzi viaţa veşnică, ţie şi celor împreună cu tine”. Trimite-mi şi mie, Doamne, mila Ta, celui ce-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul 2
Mintea nu pricepe, cum Domnul, ştergându-şi Preacurata Sa Faţă a lăsat întipărit pe mahramă Chipul Său cel Sfânt şi i l-a trimis lui Avgar, împlinindu-i dorinţa. Acesta a avut o mare bucurie, privind şi sărutând Chipul lui Hristos, iar eu, închinându-mă cu evlavie şi credinţă mă rog:
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta;
Doamne, redă-mi bucuria mântuirii şi Duh stăpânitor a avea;
Doamne, Ţie Unuia am greşit şi rău am făcut, dar iartă-mă ca un Îndurător;
Doamne, Mântuitorul meu, vezi scârba sufletului meu şi vino-mi în ajutor;
Doamne, auzi-mă, că din necazuri doar Tu mă izbăveşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 3
Plin de puterea dragostei şi bucuriei, Avgar s-a închinat Chipului nefăcut de mână al Mântuitorului lumii şi, căpătând vindecare, cu credinţă a strigat: “Hristoase Dumnezeule, cel ce se încrede în Tine, nu se va ruşina în veac”, învăţându-ne şi pe noi să nădăjduim în mila Domnului şi să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 3
Având dragoste către neamul omenesc, prin ucenicul Tău ai chemat pe Avgar din bezna păcatului, luminându-i sufletul cu lumina adevărului Tău; cheamă-mă şi pe mine din adâncul păcatelor, ca şi eu, plângând să-Ţi strig aşa:
Doamne, dă-mi lacrimi de umilinţă, ca, rugându-mă să-mi cureţi fărădelegea mea;
Doamne, pătrunde-mă cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe, şi condu-mă spre Împărăţia Ta;
Doamne, Luminarea şi Mântuitorul meu, la Tine vin, învaţă-mă să fac voia Ta;
Doamne, dă-mi pricepere şi goneşte de la mlne toate ispitele şi pe calea mântuirii voi umbla;
Doamne, nu-mi întoarce rugăciunea, auzi-mă şi cu frica Ta să mă întăreşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 4
Viforul patimilor şi grijile vieţii mă tulbură, iar inima mi-e cuprinsă de frica morţii, de aceea strig: Doamne, n-am pe nimenea aici să-mi ajute, scapă-mă ca odinioară pe Avgar, şi fă ca împreună cu dânsul să-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul 4
“Auzind că Iudeii Te urăsc şi vor să-Ţi facă rău, – scria Avgar – Doamne, vino aici şi vei locui cu mine”. Şi eu urmând dragostea lui, din adâncul căderii mele, cu îndrăzneală te rog, Hristoase, aşa:
Doamne Dumnezeul meu, intră în inima mea şi rămâi pentru totdeauna cu mine, păcătosul;
Doamne Dumnezeul sufletului meu, uneşte-mă cu Tine pe vecie, pe mine, ticălosul;
Doamne, Doamne, de Tine se lipeşte sufletul meu, umple-mi inima de bucurie;
Doamne, auzi-mi rugăciunea şi nu mă părăsi în a credinţei mele sărăcie;
Doamne, caută spre mine şi cu mila Ta, inima să-mi veseleşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 5
“Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” – au cântat copiii evreilor, întâmpinând pe Domnul în Ierusalim; şi noi, acum, deschizând uşile inimilor noastre Celui ce vine la noi, cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul 5
Ce minunate cuvinte ai spus, Doamne, celor în necazuri: “Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine, şi veţi moşteni împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii”. Eu, însă, gândind la fărădelegile mele, Te rog, Bunule, luminează ochii minţii mele, ca să nu adorm în somnul morţii, ci treaz să-Ţi strig:.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cred în Tine, ajută necredinţei mele;
Doamne Împărate Preaputernic, trimite-mi tărie credinţei şi deplină încredere;
Doamne Cel ce ai scos pe Israel din robia lui Faraon, arata-mi şi mie calea şi adevărul Tău;
Doamne nu cu mânia Ta să mă certi şi nu mă părăsi pentru păcatul meu;
Doamne, Te rog din suflet, rugăciunea bolnavilor, să o primeşti;
Doamne Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 6
Nu îndrăznesc Doamne să mă uit la Chipul Tău, sunt ticălos şi nevrednic; ci ca vameşul suspinând, mă rog: curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, izbăveşte-mă de făţărnicia fariseică şi învaţă-mă cu inimă curată să cânt milostivirii Tale: Aliluia!
Icosul 6
În scârba mea, Mântuitorule, mi-au strălucit mângâietoarele Tale cuvinte pe care le-ai spus: “Nu vă voi lăsa pe voi singuri, voi veni la voi”. De aceea şi eu, ieşind din bezna deznădejdii nădăjduiesc în iubirea Ta de oameni şi mă rog aşa:
Doamne, Doamne, mi se topeşte sufletul de durere, înţelepţeşte-mă şi poruncile Tale voi păzi;
Doamne, Doamne, Adăpostul meu, în necazuri si scârbe nu mă părăsi;
Doamne al meu, Doamne, nevinovat fiind, ai fost socotit cu cei răi, izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc;
Doamne al meu, iartă-mă şi mă primeşte ca pe fiul cel rătăcit, în braţele Tale când mă pocăiesc;
Doamne al meu, Doamne, din necazul de acum, Te rog să mă mântuieşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 7
Minunile Tale ai arătat, Doamne, în Icoana Preacuratului Tău Chip, căci prin el ai dăruit mângâiere tuturor pământenilor, învăţându-i ca în toate scârbele şi împrejurările vieţii să alerge la milostivirea Ta şi cu dragoste să-Ţi cânte: Aliluia!
Icosul 7
Purtând trup, sunt întinat de mulţimea faptelor mele cele rele, mă înfioară înfricoşata zi a Judecăţii şi Te rog: uşile pocăinţei deschide-le mie, Dătătorule de viaţă, ca să-Ţi strig cu David:
Doamne, auzi rugăciunea mea şi îndură-Te de mine;
Doamne, al Tău sunt, înţelepţeşte-mă ca viu fiind să Te cinstesc pe Tine;
Doamne, Dumnezeule, Păstorul meu, rătăcesc ca oaia cea pierdută, caută-mă şi mă mântuieşte;
Doamne, nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, pleacă-Ţi urechea, auzi-mă şi mă miluieşte;
Doamne, îndură-Te şi vindecă sufletul meu că am greşit Ţie, căci iubitor de oameni eşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 8
De ziua cea înfricoşată a venirii Tale mă tem, Hristoase, mă cutremur şi mă înfior, eu cel plin de păcate, dar Tu, mai înainte de sfârşit întoarce-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte pe mine cel ce îţi cânt: Aliluia!
Icosul 8
Întreg ai fost iubire, o, Iisuse, spre lumea căzută şi ai dăruit Chipul Tău cel sfânt, zicând duios tuturor celor în necazuri şi supărări: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. De aceea şi eu cel căzut, cu îndrăzneală Te rog, Hristoase, zicând acestea:
Doamne, Păzitorul meu, fereşte-mă de vrăjmaşii care îmi fac supărare;
Doamne, Mântuitorul meu, scapă-mă, căci mă afund în ispite ca şi în mare;
Doamne, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi spre cei smeriti priveşti, caută spre mine şi mă mântuieşte;
Doamne, să nu se tulbure inima mea, ci să mărturisesc că în Numele Tău nădăjduieşte;
Doamne, Doctorul cel Mare, cred că orice boală poţi să lecuieşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.

[Ana-Maria N]

Condacul 9
Veniţi cu dragoste şi frică, toate neamurile să ne închinăm Preacuratului Chip al Mântuitorului lumii, Cel ce ne-a izbăvit din robia vrăjmaşului, Biruitorul morţii şi al iadului şi cu mulţumită să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia!
Icosul 9
Fiind atins de lepra păcatului, nu mă pricep cum să Te slăvesc mai bine, o, Milostive Stăpâne, Te mărturisesc cu toată inima că esti cu adevărat Fiul Dumnezeului celui viu, cu umilinţă privesc Chipul Tău cel Sfânt, zicând acestea:
Doamne Iisuse, bucuria mea, dă-mi ca să mă bucur de milostivirea Ta;
Doamne, Mântuitorul meu cel Bun, mântuieşte pe robul Tău de toată necredinţa şi fărădelegea;
Doamne, Mântuitorule, Tu eşti scăparea mea, la cine voi alerga?
Doamne îndurate, nimiceşte cu harul Tău mânia inimii mele;
Doamne al meu, Curăţie sfântă, curăţă-mi inima şi mintea de rele;
Doamne, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca si cu o haină, luminează-mă pe mine cel împresurat de grijile pământeşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 10
Doamne, Mântuitorul meu Cel milostiv, ridică-mi sufletul cel căzut în fapte de ruşine şi trupul meu slăbănogit de boală, ca oarecând pe slăbănogul de la scăldătoarea oilor şi îndreptează-mă pe calea mântuirii, ca să-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul 10
Împărate, Veşnice Mângâietor, Hristoase adevărate, curăţă-mă de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi şi vindecă-mă precum ai vindecat sufletul iubitor de arginţi al lui Zaheu vameşul, ca să-Ţi cânt Ţie aşa:
Doamne al meu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, tămăduieşte-mi rănile sufletului meu;
Doamne, Cel ce ai purtat neputinţele şi suferinţele noastre, vindecă-mi bolile trupului meu;
Doamne Iisuse, Ajutorul meu, ajuta-mi ca mi se stinge sufletul de atâta tristeţe;
Doamne, Cel ce ai deschis ochii orbului, dă-mi să văd a Ta răbdare şi blândeţe;
Doamne, îndelung-răbdătorule, Te rog să-mi mântuieşti sufletul de toată întristarea;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 11
Cântare de umilinţă aducându-Ţi, cu inima zbrobită Te rugăm: Nu ne trece cu vederea, Preabunule Doamne, întoarce-Ţi Faţa Ta de la păcatele noastre, dar de la mine robul Tău nu Ţi-o întoarce, auzi-mă căci şi în necazul meu îţi cânt: Aliluia!
Icosul 11
Hristoase Lumina cea adevărată Care luminezi pe tot omul ce vine în lume, ia aminte la rugăciunea nevrednicului Tău rob şi îndreptează viaţa mea după poruncile Tale, sfinteşte-mi sufletul ca să-Ţi aduc rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, luminează-mă cu lumina Ta;
Doamne, Izvorul vieţii, dă-mi viată veşnică şi mă întăreşte în legea Ta;
Doamne Iisuse Hristoase, Soarele dreptăţii, cu dreptatea Ta străluceşte mintea mea;
Doamne, Povăţuitorul lumii, învaţă-mă să Te iubesc din suflet şi să fac voia Ta;
Doamne, Cel ce ai dat vedere orbilor, deschide-mi uşile pocăinţei şi de păcatul meu mă curăteşte;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 12
Atotputernice Doamne, cu Harul Tău, întăreşte-mi inima în credinţă, nădejde şi dragoste, ca întru adâncă pocăinţă şi împlinirea poruncilor Tale să mă învrednicesc de împărăţia Ta, unde cu cetele sfinţilor îngeri să-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul 12
Doamne, păstorul cel Bun, Tu ai zis: “Mă duc să vă gătesc loc… şi iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu…” . Auzind această minunată făgăduinţă, îndrăznesc şi eu, cel cufundat în întristări, să mă apropii şi să mă rog aşa:
Doamne al meu, Mântuitorule, mântuieşte-mă pe mine cel ce pier;
Doamne, depărtează norii necredinţei, zavistiei şi dusmăniei, căci Duhul Tău cel bun îl cer;
Doamne, mângâierea sufletului meu, scapă-mă din această supărare;
Doamne, scapă-mă din necaz şi boală şi dă-mi tămăduire;
Doamne, împărate Preaputernic, întru împărăţia Ta să mă pomeneşti;
Doamne, Mântuitorul meu, vino şi vindecă-mi durerile, cele sufleteşti şi trupeşti.
Condacul 13
Mântuitorul meu Cel milostiv, caută spre mine, robul Tău, cel ce mă afund în marea încercărilor şi a necazurilor, şi precum oarecând pe Petru cel ce se afunda l-ai izbăvit, scapă-mă şi pe mine cu Harul Tău cel sfânt, sfinţeşte-mi sufletul şi mă întăreşte pe calea mântuirii, ca să-Ţi cânt cu inimă şi buze curate şi cu dragoste: Aliluia!
( Acest condac se rosteste de trei ori ).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Iisuse, Bunule Mântuitor, – se ruga Avgar guvernatorul Edesei,...) si Condacul 1 ( Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule...).

RUGĂCIUNE
O, Preabunule, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, odinioară, sfânta Faţă a chipului Tău omenesc ai spălat-o cu apă şi ai şters-o cu mahrama, pe care minunat s-a închipuit Chipul Tău şi l-ai trimis lui Avgar, guvernatorul Edesei, spre vindecarea bolii lui, că aşa ai binevoit Tu. Iată şi noi păcătoşii robii Tăi, cuprinşi de neputinţe trupeşti şi sufleteşti, căutăm Faţa Ta, Doamne, şi ca David întru umilinţă strigăm: “Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la noi”, ci abate-Ţi mânia Ta de la noi, robii Tăi şi fiindu-ne ajutător, nu ne respinge şi nu ne părăsi.
Atotmilostive Doamne Mântuitorul nostru, închipuieşte-Te în sufletele noastre, ca, trăind în sfinţenie şi dreptate, să-Ţi fim fii şi moştenitori ai Împărăţiei Tale. Şi astfel pe Tine preamilostive Doamne, împreună cu Tatăl Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, neîncetat să Te slăvim în nesfârşiţii veci. Amin.

[Ana-Maria N]

Scoate din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Trage-ma, ca sa vin la Tine.
In temnita sunt inchis, Doamne, si intunericul ma inconjoara; legat sunt cu multe lanturi de fier, si nu am parte de usurare.
Rupe legaturile mele, ca sa fiu slobod.
Destrama intunericul, ca sa vad lunima Ta.
Scoate-ma din temnita, ca sa vin la Tine.
Da-mi urechi ca sa Te aud; da-mi ochi ca sa Te vad; da-mi gust ca sa Te gust; da-mi miros ca sa simt buna Ta mireasma; da-mi picioare ca sa vin la Tine; da-mi gura ca sa vorbesc despre Tine; da-mi inima ca sa ma tem de Tine si sa Te iubesc.
Ia de la mine ceea ce e al meu si da-mi vointa de a face buna voia Ta.
Ia ceea ce este vechi si da-mi ceea ce e nou.
Ia-mi inima de piatra si da-mi inima de carne, care sa Te iubeasca, sa Te cinsteasca, sa Te urmeze.
Da-mi ochi ca sa vad dragostea Ta.
Da-mi ochi ca sa vad smerenia Ta si sa urmez ei.
Spune un cuvant, si totul se va implini, caci cuvantul Tau este fapta.