barfa, parere, judecata?

[eugenserban]

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu iti spun cine esti ...!

Cu adevarat? Credeam ca Altcineva are rolul asta....

[anna21]

În prealabil postat de zaharia_2009

Dupa parerea mea lucrurile discutate pina aici sunt fanteziste si evita realitatea sau adevarul crud . Se procedeaza astfel din cauza educatiei pe care o avem .
Unii frati/surori spun ca nu poti emite o parere(critica)despre cineva decit daca este de fata . Dar sansa de a avea de fata pe acel cineva (cineva raportat la discutia respectiva) este mai rara si implicit ar trebui atunci sa tacem ceea ce defapt este cu adevarat un mare cistig . A sti sa taci este o mare virtute. Dar aceasta virtute este din ce in ce mai rara. Chiar si in lumea monahala tacerea a devenit o raritate. Astazi, din ce in ce mai mult calugarii ies la discutii, la prelegeri, la activitati sociale ,la a se face cunoscuti si de alte multe feluri de activitati si incep sa lase tacerea de o parte tocmai pt. ca ingnorind-o nu-i mai cunoaste valoarea.
Problema, din punctul meu de vedere, nu este ca nu-l putem vorbi pe ,,X" in lipsa pt. ca cica am birfi, ci ,ca noi avem de regula un caracter prost finisat, dual sau ,,N'-al prin care il apreciem in lipsa pe X in diferite feluri in functie de interlocutori iar in fata lui insasi doar il elogiem . Asa este ,,osul" de om impersonal, impostor , imatur emotional si social, omul ,,descurcaret" si ,,versat", ''rabdator si iertator'' in orice situatie. Dar in acest caz reiese la suprafata prostul caracter al nostru . A nu-i spune cuiva in fata, ca din punctele tale de vedere, are un caracter prost ,mizer , meschin si absolut detestabil nu ii face cinste lui, aceluia, ci te baga pe tine insusi intro stare de ridicol si penibil de nedescris . Nu discut situatia caracterelor alese pt. ca este de prisos.
Dupa mine, fara a avea parerea ca se birfeste vreun pic , il poti caracteriza si aprecia pe un frate la justa lui valoare (rea, buna, ambigua, etc) atit in prezenta lui cit si in lipsa dar mentinindu-ti constanta opinia indiferent de cine te asculta dar mai ales spunindu-i-o transant in fata direct persoanei incriminate . Daca ondulezi in pareri si te dai dupa interes si alte meschinarii atunci da, esti birfitor . A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor !
Asa ca frate draga, daca pt. mine esti om distins si educat o sa afli cit de curind asta chiar de la mine, dara daca esti nesimtit, intrigant, indaratnic, si cu mai multe fete ... tot de la mine o sa o afli, ca sa nu auzi deformari de la a saptea gura . De ce esti tu asa de rau caracterizat ...pai deja nu mai este treaba mea ce fapte si ce vorbe mestesugesti tu . Eu iti spun cine esti iar ce faci tu ...este doar treaba ta !

Ma tot gandesc la postarea ta..
Nu stiu ce sa zic, tu spui "A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor". Dar eu nu posed adevarul, doar o fata care imi este aratata de acel om. Iar perceptia lui este afectata de proprile mele patimi.
(De aceea de multe ori cand deschid gura ma acuz implicit si pe mine).

Sunt situatii in care mi se pare f important sa nu tac, dar din experienta mea stiu ca am vorbit aproape intotdeauna degeaba.
Si atunci ma intreb daca este totusi trebuie sa tac sau nu.
Este ceva crestinesc sa-ti expui parerea (mai ales cand nu are cine sa vorbeasca)? Sau este semn de mandrie?
Eu imi invat copiii cand se refera la altii sa nu-i eticheteze. Nu admit cuvinte ca prost, mincinos, rau etc.. Ci le spun ca este un copil bun care s-a intamplat sa minta, sau nu a fost bine informat, sau nu l-a invatat mama sa se poarte etc.. (Nu stiu daca procedez corect, voi afla).

Uneori aud lupi in blana de oaie si sunt uimita ca altii nu-i recunosc drept lupi si nu-i demasca. Ma intreb.. nu spune nimeni nimic din nestiinta sau din smerenie?
Sunt datoare sa vorbesc sau dimpotriva, sa tac?

Nici eu nu stiu cum e bine. Cred ca nu e bine sa te pronunti asupra altor persoane, mai ales in lipsa lor, insa in fata lor, cand vezi pe cineva ca greseste, ca a facut un lucru rau, dar totodata stii ca nu esti tu in masura nici sa masori greseala lui, nici sa fii ascultat, ce faci? Ii spui? Pana unde putem fi sinceri?

[AndruscaCIM]

Si totusi nu inteleg exact, chiar nu trebuie sa spui nimic...atata timp cat esti in lume ( specific, deci nu ai chilia ta si mai auzi ce a facut cutare frate in celalalt colt al Manastirii, dar deja stii ca el are o baza si ca greseste dar isi si revine...cel mai probabil tot singur) nu trebuie sa ai o pozitie, o atitudine cat de cat, sa se vada ce e cu tine, ca esti de acord cu ceva si cu altceva nu??

Nu se pot incadra totusi unele observatii foarte obiective in categoria, reactia potrivita la locul potrivit?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Nici eu nu stiu cum e bine. Cred ca nu e bine sa te pronunti asupra altor persoane, mai ales in lipsa lor, insa in fata lor, cand vezi pe cineva ca greseste, ca a facut un lucru rau, dar totodata stii ca nu esti tu in masura nici sa masori greseala lui, nici sa fii ascultat, ce faci? Ii spui? Pana unde putem fi sinceri?

Pana unde considera fiecare ca e foarte sincer si ferm obiectiv...iar din experienta mea, nu strica...ba chiar e foarte indicata! Orice greseala poate fi masurata, pentru ca o greseala nu e ceva abstract sau care variaza foarte mult in functie de mentalitatea fiecaruia...exista indicii clare asupra ei!

Mi s-a intamplat sa ma intalnesc in timp ce ma plimbam cu un fost prieten...cu alti doi teologi, colegi...insa pe unul il stiam chiar numai din vedere. Ei asta micu' si cu gura mare...folosea "in loc de virgula", un anumit cuvant foarte urat si vulgar, pe care cred ca nimeni nu il suporta( cel putin asa ar fi normal )...si stau eu asa cateva secunde, poluarea fonica intensa, si crestea...si il intreb " Scuze, tu esti student la teologie?"...si baiatul nu numai ca s-a prins, dar a incetat sa nu mai vorbeasca astfel...siiiii nimeni nu s-a suparat, eu cu el m-am mai intalnit ulterior...si deci sunt destul de sigura ca nu am halucinatii auditive sau conceptii despre greseala abstracte!!!!

Eu imi mentin opinia, reactia potrivita la locul/situatia potrivita!!!!!!...asta insemnand in egala masura: tacere, smerenie, observatie...ce se potriveste!!!

[AndruscaCIM]

* sa mai vorbeasca...:)

[Ioana-Andreea]

În prealabil postat de Daniel777

In primul rand atunci cand caracterizezi o persoana ca avand calitati negative,emiti o judecata..si nu tii cont de ce se spune in Evanghelie: Nu judecati ca sa nu fiti judecati..

Apoi mai este expresia "cel dintai pacatos sunt eu",care este cea mai buna judecata pe care o putem face despre noi insine..

Trebuie sa nu vedem calitatile rele ale unei persoane ci doar pe cele bune,iar in privinta noastra sa ne vedem doar calitatile rele,iar pe cele bune sa ni le ascundem.

da dar,daca vezi ca persoana face ceva rau si nu spui nimic,e ca si cum i-ai aproba comportamentul,in loc s-o aduci pe calea cea buna.Deci,nu stiu daca asta s-ar numi judecata.Scrie in Biblie si sa mustram de 2 ori undeva.

Eu ma refeream la greseli mai mari. Astea cotidiene nu sunt chiar atat de complicate si parca spontan iti vine reactie in fata lor.
Parerile sunt judecati de valoare caci se formeaza prin generalizare si de aceea trebuie sa fim atenti caci deseori se apropie de judecata celuilalt. Nu poti sa ai o parere intemeiata despre celalalt, caci nu-l cunosti cu adevarat si de aceea, pe cat posibil, cred ca e bine sa eviti sa oferi stigmate.
Greselile mai mari, secretele, care nu suporta prea multa vorba si care, odata discutate, ar putea rupe prietenii, pe acelea eu am rezerve sa le discut deschis. Mai ales daca este un om stimat pe care nici social, nici sufleteste nu sunt in masura sa-l analizez eu. Sa fii tu "curajosul" care spune deschis tot, fara sa ti se ceara parerea, fara sa fii in drept sa te pronunti, inseamna sa faci mult prea mult rau - nici nu avem intotdeauna capacitatea de a spune cui trebuie asa cum trebuie, fara sa distrugi suflete si fara sa jignesti.
In Biblie spune sa mustrii daca tie ti-a gresit cineva si chiar si aici trebuie sa fim prevazatori: cand stii tu ca nu ai meritat raul patit?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de anna21

Ma tot gandesc la postarea ta..
Nu stiu ce sa zic, tu spui "A marturisi adevarul in orice situatie, acelasi si la fel nu insemneaza sa fi birfitor". Dar eu nu posed adevarul, doar o fata care imi este aratata de acel om. Iar perceptia lui este afectata de proprile mele patimi.
(De aceea de multe ori cand deschid gura ma acuz implicit si pe mine).

Sunt situatii in care mi se pare f important sa nu tac, dar din experienta mea stiu ca am vorbit aproape intotdeauna degeaba.
Si atunci ma intreb daca este totusi trebuie sa tac sau nu.
Este ceva crestinesc sa-ti expui parerea (mai ales cand nu are cine sa vorbeasca)? Sau este semn de mandrie?
Eu imi invat copiii cand se refera la altii sa nu-i eticheteze. Nu admit cuvinte ca prost, mincinos, rau etc.. Ci le spun ca este un copil bun care s-a intamplat sa minta, sau nu a fost bine informat, sau nu l-a invatat mama sa se poarte etc.. (Nu stiu daca procedez corect, voi afla).

Uneori aud lupi in blana de oaie si sunt uimita ca altii nu-i recunosc drept lupi si nu-i demasca. Ma intreb.. nu spune nimeni nimic din nestiinta sau din smerenie?
Sunt datoare sa vorbesc sau dimpotriva, sa tac?

Cel mai bine este sa nu-mi spun parerea toata, pina la capat ci sa fac doar citeva consideratii.
In primul rind nu trebuie sa ne facem cunoscuta parere pe care o avem despre orice , nu trebuie sa ne agatam de orice, nu trebuie sa trepidam permanent si sa nu mai putem daca nu comentam sau nu ne spunem parerea , nu trebuie sa avem nici o atingere cu lucruri care nu ne privesc chiar daca se intimpla in preajma noastra, nu trebuie sa ne interesam si sa ,,socializam " mai mult decit este strict nevoie . Socializarea nu este ,,idea" lui D.zeu si ca atare nu trebuie sa ne intereseze draciile, nu trebuie sa nu mai poata respira lumea doar pt. ca noi nu mai putem sa tacem. Cred ca este potrivit sa ne pronuntam clar despre lucrurile care ne privesc strict sau ne ating clar,despre oamenii cu care avem contact nemijlocit si tangential ... si si aceasta doar atunci cind se simte nevoia sau se impune !
Dar a vedea un om ca minte si a spune copilului ca glumeste , ori ca vorbeste urit si ca defapt copilul nu a inteles ce spune , ca este un profitor sau un revendicativ si ca defapt copilul nu intelege ce vede... dupa parerea mea este o greseala . Eu am spus permanent copiilor ce au vazut, cum trebuie sa inteleaga lucrurile, daca au fost greseli ca este rusine sa faci voit asa ceva si ca ei nu trebuie sa faca , sa nu tolereze nici o data falsitatea, impostura, prostia, caracterul rau, proasta crestere, lipsa de dragoste fata de parinti, educatori, eroi, dragostea si respectul fata de familie, rude , traditia familiala, dragostea fata de cultura, stiinta, religie , s.a.m.d. De asemenea i-am invatat ca daca se impune sa spuna verde in fata ,,prietenilor" de conditie morala modesta cum ii vede si ca nu este un lucru meritoriu si de laudat sa ai defecte caracteriale sau de educatie

Parerea ta despre adevar este strict particulara iar dupa parerea mea , fondata pe o cunoastere incompleta .Ce adevar nu posezi tu ? Adevarul Absolut extrem de putini il posed , noi rindasii, folosim f. des adevarul relativ, ca sa zic asa, la care avem accesul neigradit. Dar sa spui ca perceptia adevarului este ,,afectata" , conditionata, de patimile tale ... ma surprinde ! Fiind un om impatimit, in principiu, vei avea o perceptie mereu ,,afectata", nereala, deformata, despre parinti, duhovnic, sot, copii , mergind pina la Hristos. Tot timpul ii vei vedea altfel decit sunt ei in realitate deoarece patimile te conditioneaza... ceea ce dupa parerea mea nu este adevarat. Probabil ca aceasta parere ai citit-o pe undeva , ea fiind f. subtire , dar mai este de lucrat la ea , pt. ca in realitate nu se intimpla asa simplist cum spui. Pe omul bun , pe un sfint , pe un om al lui D.zeu il simti si il percepi imediat si ca atare cit de impatimit ai fi, ba chiar incepi sa te siti pe tine cit ,,duhnesti" de patimi comparativ cu el .

Trebuie si sa te hotarasti daca taci sau nu . A te zbate intre ratiunea care iti spune corect ce sa faci si neputinta de a-ti tine gura inseamna sa fi neintarit in lupta cu o asemenea ispita . Este posibil ca in timp sa biruiesti.

Eu cred ca trebuie sa tacem cit mai mult posibil dar atunci cind vine timpul sa marturisim trebuie sa o facem clar, raspicat, direct, fara teama, nemintind si ne facind osanale nimanui ! Fiecare face insa cum crede de cuvinta !

[anna21]

În prealabil postat de zaharia_2009

Dar a vedea un om ca minte si a spune copilului ca glumeste , ori ca vorbeste urit si ca defapt copilul nu a inteles ce spune , ca este un profitor sau un revendicativ si ca defapt copilul nu intelege ce vede... dupa parerea mea este o greseala . Eu am spus permanent copiilor ce au vazut, cum trebuie sa inteleaga lucrurile, daca au fost greseli ca este rusine sa faci voit asa ceva si ca ei nu trebuie sa faca , sa nu tolereze nici o data falsitatea, impostura, prostia, caracterul rau, proasta crestere, lipsa de dragoste fata de parinti, educatori, eroi, dragostea si respectul fata de familie, rude , traditia familiala, dragostea fata de cultura, stiinta, religie , s.a.m.d. De asemenea i-am invatat ca daca se impune sa spuna verde in fata ,,prietenilor" de conditie morala modesta cum ii vede si ca nu este un lucru meritoriu si de laudat sa ai defecte caracteriale sau de educatie

Cred ca inteleg la ce te referi.
Prin ce spun corup/perturb capacitatea copilului de a dezvolta o intelegere fireasca a oamenilor si situatiilor.
Multumesc pt mesaj.