Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[anna21]

Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.


Asta este ispita!

Din nou, nu cred ca este cazul sa judecam. Nu stii cu ce s-a confruntat fiecare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Nu cred ca trebuie sa-i punem pe altii in pozitii jenante, sa le reamintim saracia, sa-i umilim etc..

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ? Eu nu mă ruşinez de loc când nu am bani. Mă ruşinez când fac ceva care Lui nu îi place, care ştiu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.

În prealabil postat de anna21

Cand am fost la preot cu sotul sa vorbim despre cununie, in prima propozitie ner-a spus cati bani sa dam (desi nu intrebasem!). Si eram in fata altarului.

Nu stiu de ce preotul a facut asa ceva. Acum il cunosc mai bine, in prezent este duhovnicul mamei mele si este un om foarte atent la ce spune (si nici iubitor de averi nu este).
Dar s-a intamplat acel fapt inexplicabil.

Extraordinar ce s-a smintit sotul meu de la acest fapt!
Noi nici nu eram credinciosi (cununia o consideram o traditie.. nu stiam ce inseamna), dar totusi sotul tot spunea "uite, ne-a cerut bani in fata altarului! cum a facut asa ceva!" Desi el nici nu stia ce reprezinta altarul! Dar gandurile acestea le avea si a ramas pana acum cu o convingere puternica despre preotii care vor bani.

Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de nişte scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi şi fă rost de ele ! Şi, dacă poţi, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Şi, când a avut loc acest dialog, erau chiar în faţa lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos nişte bănuţi din traistă, şi i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat şi Preacuratei ceva de mâncare.

Aşa trebuie să facem şi noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl ţin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Cred ca adevarata problema este saracia.
Daca oamenii ar trai in indestulare, nu ar aparea probleme despre bani.
Si biserica are nevoie de bani, dar si oamenii sunt foarte saraci. Lumea nu-si povestesteste saracia. Dar imi amintesc, cand traiam in Romania, cati batrani vedeam cautand discret in cosurile de gunoi de pe strada.

Adevarat
Asta spuneam si eu, biserica bogata - oameni bogati, biserica saraca - oameni saraci.

[glykys]

Ma bucur ca ati ajuns la un consens.

Si totusi, pe undeva are dreptate Dobrin, in sensul ca uneori lipsa banilor sau "taxele" bisericesti sunt doar un pretext pentru a ascunde necredinta. Daca ne-am revolta si sminti cand am primi diverse facturi sau cand am vedea preturile prin magazine asa cum ne smintim cand auzim ca se cer bani pentru diverse servicii religioase.... E adevarat ca mantuirea nu se poate cumpara, dar, pana la urma, un lucru valoreaza atat cat il pretuim. Pai preotul iti ofera, prin Taina Cununiei, binecuvantarea lui Dumnezeu si tu te zgarcesti si te intrebi oare face banii?!
Eu v-am spus ca in buricul Bucurestiului sunt biserici si manastiri unde, daca nu ai niciun banut sa pui in pomelnic, nu spune nimeni nimic, dar asta probabil pentru ca vine multa lume si se strange, pana la urma, pentru cheltuieli.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ?

De cand oamenii cu bani( nu toti desigur) ii umilesc, injosesc, ii desconsidera si ii fac sa se simta suburbani pe oamenii saraci.
Mie mi se pare un gest foarte sensibil si de bun crestin sa procedezi cum face anna21. E foarte important sa fim extrem de atenti cu oamenii saraci, necajiti,napastuiti.Sa nu mai adaugam si noi printr-un gest egoist, inca o picatura de pelin in paharul lor.
Mie mi-a spus cineva odata ca nu as fi fost buna de printesa ( ma aflam in Peles si eram vadit impresionata de amprenta regala de acolo), pentru ca sigur as fi servit masa impreuna cu slujitorii, sa nu se simta cumva prost ca ei mananca separat. Deci eu o inteleg perfect pe Anna..

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

Hmm...pai una este ca medic fiind, la cabinetul propriu si in imprejurimi sa maturi pentru ca asa ai tu chef ( sau ti se pare mai ieftin decat sa platesti o femeie de serviciu), si o faci pentru ca VREI SA O FACI, si alta este cand maturi pentru un banut sa nu-ti moara copiii de foame...
Normal ca medicul nu gaseste nimic rusinos in a matura..Dar atunci cand traiesti din maturat, ti se pare ca toata lumea se uita la tine si stie ca nu ai acasa decat mamaliga sa pui pe masa..
Iar babele de la bloc, sa avem pardon dar se baga si ele in seama cu domn` doctor, ca niciodata nu stiu cand au nevoie de el!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.

Competenta unui medic nu consta in masina cu care se plimba, asta-i clar.Dar orice om care isi schimba Dacia cu o masina mai cool, arata lumii( cu voie sau fara voie) ca ii merge bine.Nu?:-)

În prealabil postat de glykys

Ma bucur ca ati ajuns la un consens.

Si totusi, pe undeva are dreptate Dobrin, in sensul ca uneori lipsa banilor sau "taxele" bisericesti sunt doar un pretext pentru a ascunde necredinta. Daca ne-am revolta si sminti cand am primi diverse facturi sau cand am vedea preturile prin magazine asa cum ne smintim cand auzim ca se cer bani pentru diverse servicii religioase.... E adevarat ca mantuirea nu se poate cumpara, dar, pana la urma, un lucru valoreaza atat cat il pretuim. Pai preotul iti ofera, prin Taina Cununiei, binecuvantarea lui Dumnezeu si tu te zgarcesti si te intrebi oare face banii?!
Eu v-am spus ca in buricul Bucurestiului sunt biserici si manastiri unde, daca nu ai niciun banut sa pui in pomelnic, nu spune nimeni nimic, dar asta probabil pentru ca vine multa lume si se strange, pana la urma, pentru cheltuieli.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++
Bunul Dumnezeu sa ne Intelepteasca sa Intelegem si sa plinim voia lui ai dreptate si Tu si Dobrin Partial si nu va suparati ca am sa spun ca greul vine tot peste cel sarac si cu rIvna ca bogatul nul Intereseaza cInd voieste scoate cIt se cere si plateste crezInd ca la cumparat pe preot si prin el pe DUMNEZEU dar mare si amarnica inselaciune este aceasta .
Pe Dumnezeu cel ce are toate si poate sa dea si sa ia cInd voieste ca al Sau da si ia napoi si nu da socoteala nimanui. Slavit sai fie Numele In veacul veacului amin.
Dumnezeu a lasat prin proroci cum sa traiasca cei ce slujesc altarului , si anume Ei sa aiba parte din darurile aduse la altar si sa primeasca ca sa poata trai cu casnici lor , nu a lasat porunca ca sa puna biruri a spus ca omul sa aduca daruri ca jertfa pentru anumite pacate si pentru anumite slujbe .
A pune unele taxe care pentru uni sunt grele In aceste timpuri, si a nu creceta de este cu putinta sa fie platite este greu si ne placut Lui Dumnezeu.
A nu se Intelege ca Toti Parinti sunt la fel si ca eu as avea ceva cu aceste lucruri departe de mine acest gInd Insa si sminteala vine si de la aproapele.


Sa ma iertati daca am jignit pe cineva cu smerenie va rog sa nu va suparati si sa va rugati si pentru mine sarmanul si mult pacatosul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar de ce plecaţi de la premiza că a da mai mult l-ar pune pe celălalt în poziţie jenantă, ori l-ar umili ? De când a devenit sărăcia ceva de care să ne fie ruşine ? Eu nu mă ruşinez de loc când nu am bani. Mă ruşinez când fac ceva care Lui nu îi place, care ştiu că nu trebuia făcut.
Iată, îmi amintesc că acelaşi tip de punere a problemei l-am găsit şi la vecinii cabinetului meu. Uneori, obişnuiam să îmi mătur cabinetul al cărui patron sunt şi, dacă tot măturam, măturam şi pe casa scărilor şi la intrarea în clădire. Dar vecinii s-au arătat uimiţi, dacă nu de-a dreptul scandalizaţi: "cuuuuum, domnule doctor, dv măturaţi ???". Odată, am spus că nu găsesc nimic ruşinos în a mătura, mai degrabă ar fi ruşinos a nu mătura şi mult mai ruşinos ar fi a fura. Dar nu am convins pe nimeni, iar bătrânele din bloc se vede că au vorbit între ele, fiindcă mi-au trimis un fel de delegaţie ca să îmi sugereze că nu se cade să mătur eu. Le-am ascultat, dar nedumerirea a rămas: ce o fi aşa de jenant, măturatul ăsta ?

O chestie de sens contrar, un fel de contraprobă, mi s-a întâmplat când mi-am schimbat maşina. Când mi-am cumpărat o Toyota, dintr-o dată mi-au crescut acţiunile pe piaţă. Devenisem, parcă, mult mai competent decât înainte, când veneam la cabinet în Dacie. E uimitor cum pot asocia oamenii bogăţia cu realizarea, când, de fapt, singura legătură între bogăţie şi realizare este aceea că bogăţia poate fi un pericol pentru realizare.




Eu îmi imaginez că, imediat după ce Sf Fecioară a născut, Sf Iosif a intrat să întrebe: "cum pot eu să te ajut ?". Îmi închipui că răspunsul primit a fost ceva de genul "Am nevoie de nişte scutece curate, ca să Îl învelesc. Mergi şi fă rost de ele ! Şi, dacă poţi, adu-mi ceva de mâncare: mi-e foame !" Şi, când a avut loc acest dialog, erau chiar în faţa lui Dumnezeu întrupat. Cred că Sf Iosif s-a dus în Betleemul apropiat, a scos nişte bănuţi din traistă, şi i-a dat pe straiele Pruncului. Probabil că a luat şi Preacuratei ceva de mâncare.

Aşa trebuie să facem şi noi. Domnul nostru euharistic are nevoie de odoare cu care să fie învelit. Iar cei care Îl ţin în mâinile lor au nevoie de ceva de mâncare.

Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Jos palaria, Doctore! Jos palaria!
Iti multumesc, Mihnea, iti multumesc. (chiar daca ai sarit calul cu imaginatia, eu simt ca ai facut o saritura pe cinste si de aceea, inca si inca o data, de trei ori: iti foarte multumesc!)

Nu jos pălăria , ci să dai cu ea de pământ, de ciudă şi de bucurie, căci Mihnea se apropie cu repeziciune de Ortodoxie . . . , semn bun . . . !

În prealabil postat de cristiboss56

Nu jos pălăria , ci să dai cu ea de pământ, de ciudă şi de bucurie, căci Mihnea se apropie cu repeziciune de Ortodoxie . . . , semn bun . . . !

M-a emotionat, mi-a incalzit inima ultimul si penultimul pasaj din postarea lui Mihnea. Foarte frumos, curat crestinesc - am simtit, asa...

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

M-a emotionat, mi-a incalzit inima ultimul si penultimul pasaj din postarea lui Mihnea. Foarte frumos, curat crestinesc - am simtit, asa...

Adevărat grăieşti ! Mihnea e în lista mea de prieteni la loc de cinste . Merită din plin !