Postul negru

[Trimisul]

În prealabil postat de AlinB

Daca ai fumat si te-ai lasat, te pocaiesti, ti se iarta pacatul, dar nu inseamna ca n-ai sa mori de cancer.

Pacatul stromesesc s-a iertat, dar de murit (moartea e consecinta lui) tot ai sa mori.

Daca parintii tai ti-au transmis probleme fizice sau de alta natura, ele raman.

Nici vorbă dragă AlinB, botezul şi iertarea şterge nu numai trecutul ci şi toate urmările, toate consecinţele, şterge suferinţa şi moartea cea rea.

Chiar şi tu ca om, ca şi creştin, atunci cînd ierţi cu adevărat, ierţi ca Domnul nostru Iisus Hristos, îl absolvi pe cel ce ţi-a greşit prin iertare şi de toate consecinţele rele ce ar putea să vină de la tine ca o răzbunare dreaptă.

Deci dacă moare de cancer sau că moare el de ceva pînă la urmă nu ţi se mai datorează ţie în sensul că unii ar zice: ''iată dreptatea îl pedepseşte pentru ceea ce a păcătuit împotriva ta''.

Omul prin botez şi apoi prin spovedanie, iertare, îndreptare şi împărtăşire este absolvit de orice consecinţă ucigătoare ce vine de la respectivele păcate şi vicii mărturisite şi iertate.

Practic el devine sănătos deplin şi nemuritor.

Asta însă nu înseamnă că devine şi indistructibil, infailibil şi neafectat de viciile şi păcatele şi greşelile pe care le face, ci va suferii aceleaşi consecinţe sau unele chiar mai rele dacă repăcătuieşte şi atunci musai că din pricina asta îmbătrîneşte şi se îmbolnăveşte şi moare pînă la urmă, nu din pricina altora ci din pricina propriilor vicii şi păcate şi greşeli prin care se autodistruge fără să fie conştient de asta... punînd el nefericirea asta pe seama fatalităţii sau a destinului sau a legilor nescrise ale vieţii spunînd: ''ce rost are să credem, nu vezi că toţi murim? Om trăi şi om vedea... om vedea noi atunci ce va fi cu noi mai departe, după moarte, pînă atunci ce ne pasă? Bine că putem bea şi mînca şi păcătui la greu distrîndu-ne copios.''.

Botezul şi Iertarea deci ne fac perfect sănătoşi şi nemuritori... dar nu putem rămîne la starea respectivă de Credinţă întru Dumnezeu ci repăcătuind suferim consecinţele tragice aşa ca toţi ceilalţi, de proşti şi neascultători şi necredincioşi pînă la urmă părăsim pe Dumnezeu şi pierim aşa ca lumea necredincioasă.

Soluţia este să ne cerem iertare mereu şi atunci avem speranţa că vom trăi veşnic şi că vom fi sănătoşi... şi fireşte să păcătuim mai puţin şi să greşim mai puţin, tot mai puţin... şi atunci tot mai rar va trebui să ne cerem iertare, o dată pe an sau odată pe lună sau o dată pe săptămînă. Dar împuţinarea cererilor de iertare trebuie să fie o consecinţă a păcătuirii tot mai scăzute şi nu o cădere în leneveală şi delăsare sau uitare şi neglijare.

Deci păcatul e cauza tuturor bolilor şi a morţii, nu păcatul altuia ci păcatul tău propriu şi personal.

Domnul asta ne cere: să nu-l mai facem şi pentru asta ne binecuvintează.