impartasania in "acele" momente ale lunii

[Noesis]

În prealabil postat de cozia

Chiar si preotul daca se taie la deget in timpul slujbei, trebuie sa opreasca singerarea dupa care continua slujba.

:D Si nu ti se pare normal sa faca asa ceva? Doar nu o sa continue slujba cu degetul sangerand. :D Si eu daca ma tai la un deget la bucatarie ma opresc putin si imi bandajez degetul pana nu mai curge sangele. E o regula elementara de igiena. :)

Dar cel putin in ziua de azi nu ai sa vezi femei dupa care curge sangele patand totul in jurul lor.

Exista si duhovnici care impartasesc persoane care au scurgere de sange permanenta datorita unei boli. Acestea sunt exceptii. Ma gandeam ca poate nu e bine sa fortam mana preotilor sa faca tot felul de innoiri care nu sunt necesare. Femeia aflata in aceasta situatie poate cere binecuvantarea preotului sa vina totusi la biserica , dar sa stea mai in spate, si sa nu se atinga de nimic sfant. In indreptarul de spovedanie, abaterea de la aceasta regula statornicita de Sfintii Parinti figureaza printre pacate.

[Andra_07]

Am intrebat si eu mai multi preoti despre acest lucru. Sa stiti ca, in principal, mi s-a povestit faptul ca in vremuri demult apuse, cand nu existau mijloace moderne de protectie impotriva patarii hainelor din cauza acestor scurgeri, era interzisa intrarea in Biserica a femeilor in acea perioada. De ce? Din simplul fapt ca erau destul de dese accidentele cand se patau covoarele in Biserica, scaunele si erau destul de dificil de curatat. Multi oameni, insa, au extrapolat aceasta cauza igienica fireasca, ajungand sa considere menstruatia un fel de perioada de carantina pentru femei, cand nu au dreptul sa mai intre in Casa Domnului. Cert este ca Biblia nu spune nimic.
Mie, sincer, explicatia pe care am primit-o de la acesti preoti mi se pare destul de logica.

[Ekaterina]

Sfantul Atanasie cel Mare vorbeste foarte lamuritor despre aceata problema, sustinand ca femeia nu poate fi numita necurata din cauza sangerarii lunare. Daca este bine sa intre in biserica sau sa primeasca Sfanta Impartasanie, cred ca fiecare in parte trebuie sa lamureasca acest aspect cu duhovnicul, tinand cont ca este o perioada cu anumite caracteristici.

„Toate fapturile lui Dumnezeu sunt bune si curate; fiindca Cuvantul lui Dumnezeu n-a facut nimic netrebnic si necurat; ca dupa cum zice Apostolul, ai lui Hristos buna mireasma suntem intre cei ce se mantuiesc (2 Corinteni 2;15). Dar fiindca sagetile diavolului sunt diferite si de multe feluri, si pe cei mai curati la minte se nevoieste a-i tulbura, si opreste pe frati de la straduintele obisnuite, semanand pe ascuns in ei ganduri necurate si spurcate, vino, ca pe scurt sa alungam amagirile diavolului, prin harul Mantuitorului nostru si sa intarim mintea celor mai simpli. Toate sunt curate celor curati, iar celor necurati si constiinta si toate le sunt spurcate (Tit 1;15).

Dar ma minunez de viclesugul diavolului, caci fiind el stricaciune si pieire, starneste ganduri la aparenta curate; iar ceea ce se face este mai curand cursa ori ispitire, caci precum am zis mai inainte, pentru ca sa retina pe cei straduitori de la zelul obisnuit si mantuitor si pentru ca sa se para ca a invins in aceasta privinta, intrebuinteaza astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viata, ci provoaca intrebari si flecarii, care trebuiesc inlaturate. Caci, spune-mi mie, iubite si prea cucernice, ce pacat, sau necuratie, are o scurgere fireasca.

Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari, si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pantece, care sunt necesare celui viu pentru viata. Si apoi daca credem ca omul este faptura mainilor lui Dumnezeu, dupa dumnezeiestile Scripturi, cum se putea face din puterea curata un lucru spurcat! Daca suntem neam al lui Dumnezeu, dupa Faptele dumnezeiesti ale Apostolilor (17;28-29), apoi nimic necurat nu avem in noi; fiindca numai atunci ne spurcam, cand faptuim pacatul cel prea puturos.

Iar cand se intampla vreo scurgere fireasca involuntara, atunci necesitatea firii, precum am spus, pe langa celelalte o suferim si pe aceasta. Insa fiindca cei ce vreau sa graiasca impotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor facute de Dumnezeu, se refera si la cuvantul evanghelic, dupa care nu cele ce intra spurca pe om, ci cele care ies, trebuie sa se mustre si aceasta nesocotinta a lor, ca nu o voi numi intrebare. Fiindca inainte de toate, nefiind intariti, in nestiinta lor, vatama Scripturile. Iar cuvantul divin este asa: Fiindca iarasi unii au asemenea indoiala asupra mancarilor, insusi Domnul, dezlegand nestiinta lor, adica dand in vileag eroarea lor zice ca: Nu cele ce intra spurca pe om, ci cele ce ies; apoi adauga: si de unde ies? si raspunde: din inima; caci se stie ca acolo sunt visteriile rele ale gandurilor spurcate si ale celorlalte pacate.

Iar Apostolul invatand mai pe scurt despre aceasta zice: Mancarea nu ne va pune pe noi inaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 8;18). Si de ar zice cineva acum deslusit ca scurgerea fireasca nu ne va duce spre pacat; se poate ca si doctorii, ca macar de la cei din afara sa se rusineze, in privinta aceasta vor raspunde ca celui ce traieste i s-au dat oarecari iesiri indispensabile spre a elimina prisosinta scurgerilor care hranesc fiecare madular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, si mucoasele cele ce se elimina din cap, si ale pantecelui ce se leapada; deci cele de prisos ale canalelor de samanta este aceea. Asadar, ce fel de pacat este in fata lui Dumnezeu, o batranule prea iubitor de Dumnezeu, cand insusi Stapanul cel ce a plasmuit vietatea a voit si a facut aceste madulare, ca sa aiba acest fel de iesiri?…”

[addavv]

Fiecare sa-si intrebe parintele duhovnic.

Am fost in situatia in care urma sa fac o operatie. M-am spovedit cu cateva zile inainte, dar deoarece inca nu trecuse de tot perioada cu pricina, parintele mi-a zis ca nu ma poate si impartasi, dar sa ma duc cu incredere la operatie ca totul va fi bine.

Din cele ce am mai citit am aflat ca necuratia sta in actul atingerii de un obiect sfant sau sfintit, nu ca ar fi femeia necurata in vreun fel.

"Putem însă împinge lucrurile şi mai departe: ne punem întrebarea care este sursa necurăţiei? Să fie oare curgerea sângelui în sine? Trebuie aici să ne aducem aminte de o chestiune pe care am mai discutat-o, în legătură cu sacrificiul vacii roşii. Există şi necurăţie produsă de un obiect foarte sfânt, caz în care sursa necurăţiei nu stă în obiectul atins, ci în actul atingerii. În Mişna, tratatul Yadayim 4:6, se arată că existau discuţii între saduchei şi farisei cu privire la faptul că sfinţenia cărţilor canonice producea necurăţia mâinilor (Jacob Neusner, The Mishna. A New Translation, Yale University Press, New Haven, 1988, p. 1130). Exemplul de mai sus ne ajută să înţelegem că nu neapărat un obiect care produce necurăţie este în sine necurat. Necurăţia poate proveni din atingerea lui, el în sine fiind sfânt. Ca atunci când, dacă am da buzna în Sfântul Altar, ne agonisim păcat, nu pentru că altarul e necurat, ci pentru că am intrat nepregătiţi, fără binecuvântare!"

Fragmentul este preluat din Ziarul "Lumina"
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-necurata.html
(explicatiile sunt f amanuntite, complexe; este mentionata acolo si femeia care se afla in perioada lunara)

În prealabil postat de addavv

Fiecare sa-si intrebe parintele duhovnic.



Din cele ce am mai citit am aflat ca necuratia sta in actul atingerii de un obiect sfant sau sfintit, nu ca ar fi femeia necurata in vreun fel.

asa mi-a zis si mie duhovnicul,ca femeia nu e necurata,dar ca nu are voie sa se impartaseasca,sa sarute icone,sa ia anafura,dar la biserica poate sa vina,doar sa stea undeva in spate.
in trecut se pare ca nu aveau voie sa intre pt ca se mai intampla sa ramana in biserica si atunci se spunea ca e "spurcata",dar in ziua de azi nu se mai pune problema.
fiecare sa faca ascultare de duhovnic,pt ca stiu ca se gasesc preoti care dau voie sa se impartaseasca femeile in astfel de momente,mai rar,ce-i drept.

În prealabil postat de maria-15

asa mi-a zis si mie duhovnicul,ca femeia nu e necurata,dar ca nu are voie sa se impartaseasca,sa sarute icone,sa ia anafura,dar la biserica poate sa vina,doar sa stea undeva in spate.
in trecut se pare ca nu aveau voie sa intre pt ca se mai intampla sa ramana in biserica si atunci se spunea ca e "spurcata",dar in ziua de azi nu se mai pune problema.
fiecare sa faca ascultare de duhovnic,pt ca stiu ca se gasesc preoti care dau voie sa se impartaseasca femeile in astfel de momente,mai rar,ce-i drept.

Oare de ce nu se mai pune problema, avand in vedere ca este canon si nu un sfat oarecare? hm. Din cate stiu eu canoanele nu se invechesc. Ce sensibilosi am devenit. :))

[Solveig]

În prealabil postat de Andra_07

Am intrebat si eu mai multi preoti despre acest lucru. Sa stiti ca, in principal, mi s-a povestit faptul ca in vremuri demult apuse, cand nu existau mijloace moderne de protectie impotriva patarii hainelor din cauza acestor scurgeri, era interzisa intrarea in Biserica a femeilor in acea perioada. De ce? Din simplul fapt ca erau destul de dese accidentele cand se patau covoarele in Biserica, scaunele si erau destul de dificil de curatat.

Nu din cauza asta, ci pentru ca daca biserica este "patata" in vreun fel cu sange, ea trebuie resfintita. Pentru ca acolo se petrece doar o jertfa "fara de sange", cea a Mantuitorului.
Lucrurile ar sta la fel daca cineva s-ar taia la deget si ar curge sange pe jos in biserica, de ex.

În prealabil postat de Laura19

Oare de ce nu se mai pune problema, avand in vedere ca este canon si nu un sfat oarecare? hm. Din cate stiu eu canoanele nu se invechesc. Ce sensibilosi am devenit. :))

tocmai pt ca am intalnit mai multe "variante" am ales sa-mi intreb duhovnicul si sa fac ascultare

[Andra_07]

Eu v-am spus, sincer, ca am intrebat si mi s-a raspuns astfel. Nu doar un preot, ci mai multi. Nu am cunoscut niciun preot care sa aiba probleme cu acceptarea femeii in Biserica in perioada menstruala sau sa refuze s-o miruiasca, impartaseasca etc. Cred ca lumea a evoluat intre timp si barbatii au inteles exact ca menstruatia este o functie normala feminina si trebuie tratata ca atare.
Pana la urma, poate fi considerata o forma de discriminare. Biserica fiind un loc public, va dati seama ca niciun preot nu-si permite sa intre intr-un conflict pe o astfel de tema.