Problema de suflet...mica?

[jalina]

În prealabil postat de eliza-georgiana

dar cu mama lui ai vorbit despre intorsatura asta? ea ce zice, ea e sigur problema? oricum, momentan nu poti lua nicio hotarare!! trebuie sa astepti sa-ti recapeti rasuflarea!! asteapta sa treaca furtuna si Dumnezeu iti va lumina orizontul! nu lua decizii in situatii limita! ai incredere!

Iti multumesc pentru incurajare. Cu mama lui nu am avut cum sa vorbesc. Daca nici fiul ei nu poate sta de vorba cu ea... nu stiu prea multe detalii, stiu doar ca ea i-a raspuns fiului ei ceva de genul "nu imi pasa mie de ceea ce simti tu". Decizii nu am cum sa iau, inima mea inca spera chiar daca unii spun ca dau dovada de naivitate la varsta mea, as vrea sa nu mai sper si sa merg mai departe.
Am noroc ca sunt ocupata de dimineata pana seara la 9 si ca m-am decis in toamna sa mai fac o facultate. Asta pentru ca imi doream inca inainte sa il intalnesc pe el si in al doilea rand pentru a avea sanse la un job mai bun. Altfel nu stiu cum ar fi...

[Mia Mia]

Stiu ca Maica Domnului e de mare ajutor, citeste Paraclisul si asculta sfatul duhovnicului.
Curaj, se putea si mai rau!

[RalucaG]

Draga jalina.
Nu te pune nimeni sa gandesti rau despre el. E chiar bine ca nu poti sa gandesti rau despre el, cica daca urasti pe cineva inseamna ca nu te poti desprinde de relatia respectiva si asta te impiedica sa mergi inainte.
Gandeste bine despre el. E un om cu care ai impartit momente frumoase din moment ce v-ati propus la un moment dat sa va casatoriti. Dar nu e omul potrivit pentru tine, atata tot. Tie iti trebuie un om pentru care casnicia cu tine sa fie cel mai important lucru! "Si va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa", nu asa spune in Biblie? Pai... daca tu erai cea care trebuia sa se transporte la localitate ca sa se faca nunta... cum vine asta??? Inca unul care are pretentia sa alerge femeia dupa el, sa ii faca toate poftele... peste un an te punea sa ii aduci tuica din beci si sa te duci sa ii cumperi tigari. Exagerez (poate!) dar lasa ca e mai bine asa. Decat unul lipit de fusta mamei mai bine singura. Singura, adica pana gasesti un barbat. Un om care la 32 de ani plange dupa fusta mamei e un cosmar la casa omului.
Succes, vezi de cariera, plimba-te, fa-ti prieteni, mergi la munte si trage aer curat in piept si bucura-te ca ai scapat de o capusa dubioasa.

În prealabil postat de jalina

Ma confrunt de ceva timp cu o problema, probabil pentru cei din exterior pare mica, insa pe mine ma chinuie foarte mult.
Pana cum 2 ani jumate ma tot rugam sa gasesc o persoana pe care sa o simt apropiata de sufletul si principiile mele, simteam ca o voi intalni intr-o zi si ca atunci voi sti ca este "sufletul meu pereche".
Acum doi ani si jumatate am cunoscut pe cineva, un barbat deosebit cu un suflet tare bun, si am inceput sa ne facem palnuri de viitor sustinuti fiind de parintii mei si mama lui. Tin sa precizez ca el locuieste cu mama sa si problema noastra era distanta dinte noi (nu mare, 150 km), insa ne-am promis unul altuia ca vom avea rabdare si sa le rezolvam pe toate incetisor. Trebuia sa ma mut eu, sa imi gasesc un loc de munca bun acolo la el in oras, lucru care pana la urma s-ar fi putut realiza.
Numai ca din vara, mama lui a inceput sa ne respinga treptat relatia si i-a impus lui sa se desparta de mine in cele din urma. Nu stiu de ce pentru ca pana atunci ma placea si vroia si ea sa ne casatorim. El a inceput sa ma sune tot mai rar si luna trecuta mi-a spus sa nu-l mai caut si sa imi vad de viata mea. S-a despartit de mine plangand, spunandu-mi ca numai ma face sa sufar si ca nu-mi poate oferi nimic in afara de promisiuni desarte.
A fost un soc pentru mine din care nu pot sa imi revin, pur si simplu a rupt toate legaturile cu mine, mi-a spus doar ca o sa raman pentru totdeauna in sufletul lui si sa nu il mai caut ca il doare foarte mult.
Nu stiu cum sa fac sa trec peste asta, il visez noaptea, ii aud vocea si ma trezesc, mi-e foarte dor de el, nu ma pot impaca cu gandul ca nu il voi mai vedea...am impresia ca nu s-a terminat. Pana acuma toate visele si gandurile mele erau legate de el si dintr-o data m-am trezit fara "centrul meu de greutate".
Ma chinui foarte mult, ma tot intreb de ce se intampla asta? noi doi ne-am inteles foarte bine, nici macar o data nu ne-am certat, mai ales ca stiu ca si el ma iubeste si sufera.
Tot ma rog sa imi dea Dumnezeu putere sa accept voia Lui, insa zilnic mi se umplu ochii de lacrimi, ma doare sufletul. Cei din jurul meu tot imi spun ca poate e mai bine asa decat sa sufar apoi ca ne este afectata casnicia din cauza mamei sale.
Numai ca eu nu gandesc asa, nu ii port pica deloc mamei lui, dimpotriva, mi-e dor de ea, am indragit-o in ciuda faptului ca uneori zicea unele lucruri care nu-mi cadeau bine.
Am totusi o varsta (28 ani) si imi doresc o familie, nu credeam inainte ca as putea sa simt o asemenea dragoste profunda si probabil nici nu voi mai putea sa las pe altcineva sa se apropie de mine, cum as putea sa fac asta din moment ce in sufletul meu este altcineva?
Sunt constienta ca sunt multi care au probleme mult mai mari decat mine insa sufletul meu e trist si ma doare. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa si ca am niste parinti care ma sprijina si ma iubesc, un serviciu bun si stabil, insa ma gandesc la el si la faptul ca el nu are sprijnul nimanui. Ma intreb care este scopul celor intamplate deoarece stiu ca fiecare lucru se intampla cu un scop, nu inteleg de ce a trebuit sa imi iasa el in cale si sa il iubesc asa mult daca nu este cel predestinat....???
Nu stiu ce as putea face sa ma impac macar cu ideea si sa imi gasesc linistea, sa imi gasesc alte scopuri si vise care sa nu fie legate de el, sa nu mai traiesc cu speranta ca poate se va intoarce....sa ma regasesc pe mine si sa ma indepartez de el

Poate ca ai facut din el un idol. Poate ca l-ai iubit mai mult decat pe Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu are si niste pretentii de la tine.

Dupa cum vezi, nu e decat un om, cu calitati si cu defecte. Roaga-te Maicii Domnului, Sfantului Nicolae, Sfintei Xenia etc. Mergi si la niste Sfinte Masluri. Exista persoane care practica vrajitoria si care pot face mult rau. Dumnezeu lamureste lucrurile. Ia legatura cu un duhovnic bun. Spovedania, Impartasania si sfatul unui duhovnic precum si rugaciunile personale iti vor fi de ajutor.

[AlinB]

În prealabil postat de jalina

Nu, 32 ani. Ai dreptate ca plang dupa ceva ce nu am avut niciodata, nu a fost al meu, nu am fost casatoriti. Adevarul e ca mi-a dat sperante, de la el au pornit visele si planurile... poate ca mi-am facut iluzii, il vedeam ca pe un barbat serios si familist. Am observat de mult timp ca mama lui e putin mai dificila insa el mi-a promis ca va fi tot timpul alaturi de mine si ca nu va lasa ca nimic sa ma afecteze sau sa ne afecteze relatia.
Faptul ca m-am indragostit nu stiu daca neaparat tinea de mine, plus ca parintii mei l-au indragit foarte mult si prietenii comuni au o parere foarte buna despre el. Si ei sunt socati de ce se intampla.
Cine stie, poate ai dreptate, poate Dumnezeu mi-a pregatit ceva, poate tot pe el sau altceva. Momentan nu stiu cum sa imi gasesc linistea si sa scot durerea din suflet, cum sa accept si sa merg mai departe

Nu trebuie decat sa te decizi sa te confrunti cu realitatea.
In loc sa ramaii intr-o lume fictiva, in care el e barbatul ideal dar un lucru relativ minor, nesemnificativ, intamplator si fara legatura cu el a intervenit si a stricat treaba, mai bine ai accepta ca nu a fost niciodata persoana potrivita.

Pentru ca, pentru a fi "persoana potrivita" e nevoie de o suma de calitati absolut necesare, la care nu se poate renunta, astfel incat chiar si daca una lipseste, discutam in cel mai fericit caz de un tragic esec care nu este nicidecum accidental.

Pentru ca este o persoana matura, poate lua decizii - faptul ca este incapabil sa o faca si altcineva le ia in locul lui, inseamna nu doar ca nu e barbat (ci poate "puiul mamii") ci nu este capabil nici sa fie un sot sau cap de familie.

Nu te mai lua dupa cei din jur ("vai ce bine va potriveati", "vai de tip bine era") si ia-te dupa ceea ce este evident, este sub nasul tau: o ratare care se datoreaza unui ratat.

Ai putina stima de sine si intelege ca din moment ce a facut ce a facut, ori nu vrea sa aiba niciodata o familie, ori nu acum si este convins ca o persoana ca tine (poate mai buna?) poate gasi oricand mai incolo.

Asta e realitatea, restul cuvintelor pe care le-a spus si lasa poate alta impresie, sunt doar de umplutura, i-o fi placut de tine dar nu suficient de mult sa fii o prezenta permanenta - obisnuieste-te cu ideea.

[jalina]

În prealabil postat de RalucaG

Draga jalina.
Nu te pune nimeni sa gandesti rau despre el. E chiar bine ca nu poti sa gandesti rau despre el, cica daca urasti pe cineva inseamna ca nu te poti desprinde de relatia respectiva si asta te impiedica sa mergi inainte.
Gandeste bine despre el. E un om cu care ai impartit momente frumoase din moment ce v-ati propus la un moment dat sa va casatoriti. Dar nu e omul potrivit pentru tine, atata tot. Tie iti trebuie un om pentru care casnicia cu tine sa fie cel mai important lucru! "Si va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa", nu asa spune in Biblie? Pai... daca tu erai cea care trebuia sa se transporte la localitate ca sa se faca nunta... cum vine asta??? Inca unul care are pretentia sa alerge femeia dupa el, sa ii faca toate poftele... peste un an te punea sa ii aduci tuica din beci si sa te duci sa ii cumperi tigari. Exagerez (poate!) dar lasa ca e mai bine asa. Decat unul lipit de fusta mamei mai bine singura. Singura, adica pana gasesti un barbat. Un om care la 32 de ani plange dupa fusta mamei e un cosmar la casa omului.
Succes, vezi de cariera, plimba-te, fa-ti prieteni, mergi la munte si trage aer curat in piept si bucura-te ca ai scapat de o capusa dubioasa.

Poate ai dreptate. El vroia ca noi sa stam impreuna cu mama sa, ca sa nu o lase singura, nu vroia in chirie. Poate ca as avea de suferit astfel....
Multumesc pentru sfaturi si pentru incurajare. Imi doresc doar sa imi gasesc linistea

[Patrie si Credinta]

hmm...
In primul rand, nu este o suferinta mica.
Este importanta. Daca el zice ca a incercat sa se desparta brusc, poate a fost sincer. Poate chiar a incercat, si cand a crezut(atentie!) ca nu se poate, a vrut doar sa incerce sa o faca cat mai repede si mai putin dureros. Sincer(si am un fel de pct de vedere neutru in aceste lucruri), pare ca are intentii bune, desi nu pare. Si nici la dumneavoastra nu par nic sentimente trecatore.. nu stiu, puteti pune pe cineva sa il intrebe, asa intamplator, de lucrul acesta?

In orice caz, orice ai hotara, fie sa ai pace in suflet.

[jalina]

În prealabil postat de AlinB

Nu trebuie decat sa te decizi sa te confrunti cu realitatea.
In loc sa ramaii intr-o lume fictiva, in care el e barbatul ideal dar un lucru relativ minor, nesemnificativ, intamplator si fara legatura cu el a intervenit si a stricat treaba, mai bine ai accepta ca nu a fost niciodata persoana potrivita.

Pentru ca, pentru a fi "persoana potrivita" e nevoie de o suma de calitati absolut necesare, la care nu se poate renunta, astfel incat chiar si daca una lipseste, discutam in cel mai fericit caz de un tragic esec care nu este nicidecum accidental.

Pentru ca este o persoana matura, poate lua decizii - faptul ca este incapabil sa o faca si altcineva le ia in locul lui, inseamna nu doar ca nu e barbat (ci poate "puiul mamii") ci nu este capabil nici sa fie un sot sau cap de familie.

Nu te mai lua dupa cei din jur ("vai ce bine va potriveati", "vai de tip bine era") si ia-te dupa ceea ce este evident, este sub nasul tau: o ratare care se datoreaza unui ratat.

Ai putina stima de sine si intelege ca din moment ce a facut ce a facut, ori nu vrea sa aiba niciodata o familie, ori nu acum si este convins ca o persoana ca tine (poate mai buna?) poate gasi oricand mai incolo.

Asta e realitatea, restul cuvintelor pe care le-a spus si lasa poate alta impresie, sunt doar de umplutura, i-o fi placut de tine dar nu suficient de mult sa fii o prezenta permanenta - obisnuieste-te cu ideea.

Doare mult si e greu de acceptat. Uneori e bine ca cineva sa iti dea cate o palma si sa te trezeasca la realitate...cu obisnuitul cu ideea este problema

[jalina]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

hmm...
In primul rand, nu este o suferinta mica.
Este importanta. Daca el zice ca a incercat sa se desparta brusc, poate a fost sincer. Poate chiar a incercat, si cand a crezut(atentie!) ca nu se poate, a vrut doar sa incerce sa o faca cat mai repede si mai putin dureros. Sincer(si am un fel de pct de vedere neutru in aceste lucruri), pare ca are intentii bune, desi nu pare. Si nici la dumneavoastra nu par nic sentimente trecatore.. nu stiu, puteti pune pe cineva sa il intrebe, asa intamplator, de lucrul acesta?

In orice caz, orice ai hotara, fie sa ai pace in suflet.

Nu stiu cat timp o sa il iubesc...poate toata viata, nu a fost o simpla relatie, nu e primul prieten si alta data am trecut repede peste, eu sunt o persoana optimista si nu ma dau batuta indiferent ce ar fi. Numai ca el a scos la iveala din mine tot ce e mai frumos si este undeva acolo in adancul sufletului meu si poate ca va ramane intotdeauna.
De intrebat, da as putea, numai ca stiu raspunsul care o sa il dea "este o persoana deosebita numai ca eu nu o pot lasa singura pe maica-mea iar maica-mea prin comportamentul ei ne-ar distruge relatia, fara sa isi dea seama"

[AlinB]

În prealabil postat de jalina

Doare mult si e greu de acceptat. Uneori e bine ca cineva sa iti dea cate o palma si sa te trezeasca la realitate...cu obisnuitul cu ideea este problema

Trebuie mai intai sa accepti realitatea.

Dar ce scrii mai jos, ma face sa cred ca nu esti dispusa sa faci asta.

În prealabil postat de jalina

Nu stiu cat timp o sa il iubesc...poate toata viata, nu a fost o simpla relatie, nu e primul prieten si alta data am trecut repede peste, eu sunt o persoana optimista si nu ma dau batuta indiferent ce ar fi. Numai ca el a scos la iveala din mine tot ce e mai frumos si este undeva acolo in adancul sufletului meu si poate ca va ramane intotdeauna.
De intrebat, da as putea, numai ca stiu raspunsul care o sa il dea "este o persoana deosebita numai ca eu nu o pot lasa singura pe maica-mea iar maica-mea prin comportamentul ei ne-ar distruge relatia, fara sa isi dea seama"

Nu, nu il iubesti pe el (s-a dispensat de tine ca de o persoana oarecare, iti aduci aminte?) ci iubesti asteptarile tale care le-ai avut de la el.

Nu, nu el a scos la iveala din tine "ce e mai frumos" ci tu ai fost dispusa sa faci acest efort, purtata de aceleasi iluzii.

In acest caz "nu ma dau batuta" inseamna probabil mai degraba ca nu esti dispusa sa renunti la iluzii si sa te confrunti cu realitatea.

Maicasa este cumva o persoana cu handicap sever, nu-si poate purta singura de grija?
Esti tu chiar asa sigura ca doar ea este explicatia?

Zic unii: "maninci un sac de sare cu cel de langa tine si nu ajungi sa-l cunosti".
Ce sa mai vorbim de persoane aflate la sute de km.
Cate zile/ore ati petrecut efectiv impreuna de cand va cunoasteti ?
Exista atatea variabile de care habar nu ai..