|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#91
|
|||
|
|||
"Așadar, revin asupra normalității, a sănătății mintale, adică nu numai a trupului, ci și a sufletului . Cum înțelegem noi taina aceasta a sănătății mintale, a normalității, a păstrării unității mele cu Dumnezeu și cu lumea? M-a întrebat cineva, răscolitor în adâncul sufletului: “Părinte, pentru trup, întreb medicii, dar pentru suflet, așa am socotit, că se cuvine să întreb un preot: ce înseamnă sănătatea sufletească?”. Am stat o clipă… În chip firesc, spontan, mi-am înălțat sufletul la Dumnezeu și am cugetat că e cuvios sau cuvenit să răspund așa: “Dacă trupește simt sănătatea atunci când toate organele mele trupești, aparatele – creierul, inima, ficatul, plămânii, rinichii, stomacul, ochii, urechile –, toate își împlinesc menirea lor înscrisă fiziologic în trupul meu și care, prin urmare, funcționează pentru că se afă în organică unitate, la fel și puterile mele sufletești (cele firești – intelectul, sentimentele, voința; cele morale – înțelepciunea, dreptatea, bărbăția sau curajul, cumpătarea și înfrânarea, stăpânirea patimilor plăcerii, a desfrâului, a patimilor mâniei și stăpânirea de sine; și cele teologice – credința, nădejdea, dragostea și, împreună cu ele: bunătatea, pacea, îndelunga răbdare, asceza, postul), toate aceste puteri sufletești, virtuți morale, virtuți teologice, își împlinesc menirea lor pozitivă, afirmativă (Dumnezeu este da și numai da; și eu răspund zidirii mele după chipul lui Dumnezeu: “Da, Doamne, cred și Te mărturisesc!”), atunci și numai atunci când aceste puteri sufletești mă zidesc pe mine, mă construiesc pe mine în credință, în adevăr, în iubire, și eu devin un punct, smerit, de contagiune mântuitoare, nu distrugătoare. Atunci eu simt în această unitate a făpturii mele (chiar în boală și în orice situație a vieții), prin Dumnezeu, prin rădăcina mea, prin Ziditorul meu, simt sănătatea sufletului.
Iată, aceste daruri pe care le-am evocat sunt, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, “însușiri ale Dumnezeirii care în noi devin virtuțile noastre”, “materia spirituală” a sufletului și a vieții noastre, dacă putem spune așa. Acestea toate constituie ființial existența noastră, zidirea noastră și mântuirea noastră, așa cum ele sunt descoperite în Iisus Hristos, Modelul. Deci Fiul lui Dumnezeu făcut Om, El le-a întrupat pe toate în plinătate, și nu poți dobândi sănătatea fără această icoană a Mântuitorului Hristos. În toate acestea e cuprinsă, firește, și societatea; e cuprins și mediul, sunt cuprinse toate. Dar toate pleacă din rădăcina lor și merg spre sensul, spre țelul lor. Pentru că lumea aceasta nu poate oferi nici modelul moral absolut – nu poate întemeia o etică, zice știința –, nu poate oferi nici sensul existenței, care este Hristos Domnul. Eu țin seama de mediu, de lume, dar totdeauna mă ridic la Obârșia mea, la Chip, la Modelul meu, la Hristos. " O minunată lămurire privind înțelesul și sensul sănătății omului. Cu mulțumiri, Cristian, pentru darul luminos pe care ni-l aduci mereu, prin Părintele Galeriu. |
#92
|
||||
|
||||
Mulțumesc și eu pentru selecția pe care ai făcut-o.
|
#93
|
|||
|
|||
Nu mai puțin important îmi pare acest pasaj:
"Aici e una din cele mai adânci teme ale conștiinței umane, anume: nu în sărmanul trup e taina descompunerii, ci în nefericitul suflet, în pierderea unității lui. Taina tainelor este unitatea; adică lupta împotriva descompunerii, a disoluției mele trupești începe în suflet. O, iubiților, fiecare dintre noi, în clipa aceasta, să conștientizăm, în adâncul nostru, acel virus, acel microb al răului care ne descompune sufletul, de unde vine și descompunerea trupului și moartea însăși." Care este acel microb al răului, cuibărit în adâncul nostru, care ne descompune sufletul și trupul? Care este virusul aducător de moarte dinlăuntrul omului? .... Leproșii sunt vindecați. Unul este și mântuit. Ce îi deosebește? Exprimarea recunoștinței. Or, pentru aceasta e nevoie de o înțelegere mai adâncă a raportului dintre om și Dumnezeu. Toți zece au priceput că, la nevoie, Domnul îi poate ajuta. Însă doar unul din zece a priceput ceva mai mult, a priceput altfel și a trecut încă un prag, al exprimării recunoștinței.... Toți au murit, virusul i-a răpus pe toți. Însă unul a înviat, după moarte. Secretul? Recunoștința față de Hristos, exprimată în timpul petrecerii pământești. Omul acesta și-a dedicat un timp oarecare din viața lui pentru a veni la Hristos și a aduce slavă lui Dumnezeu. Pentru câteva clipe dăruite a primit comoara vieții veșnice! Ceilalți nu au găsit timp pentru aceasta. |
#94
|
||||
|
||||
Zaheu
Dintru început, părintele face o precizare pe care ar trebui să o avem în vedere mereu când e vorba de Hristos:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#95
|
||||
|
||||
Dumnezeu îl caută pe cel care-L caută
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#96
|
||||
|
||||
Canonul cel mare
Un fragment audio al unei predici prilejuite de slujba Canonului celui mare al sfântului Andrei Criteanu. Iertare pentru calitatea audio slabă.
Predica la Canonul cel mare. „Mintea țărână mi-am făcut”, cu alte cuvinte: Dacă nu devii duhovnicesc în trupul tău, devii trupesc și în duhul tău. Last edited by CristianR; 14.02.2016 at 09:03:04. |
#97
|
||||
|
||||
Cuvânt de Crăciun
Un cald și profund cuvânt al Părintelui de Nașterea Domnului.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#100
|
||||
|
||||
A treia zi de Paști: Drumul spre Emaus
Una dintre cele mai frumoase pagini de Evanghelie: Drumul ucenicilor Luca și Cleopa alături de Hristos, pe care Îl cunosc numai după ce El va frânge pâinea și îi va împărtăși.
Audio aici.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
|