a fi religios / crestin practicant

ce v-a determinat sa deveniti religiosi?

cand ati realizat ca s-a produs o schimbare din acest punct de vedere?

sunteti crestini practicanti? daca nu, de ce?

[silverstar]

Ce inseamna crestin practicant?

[MARIUS_DANIEL]

Cred ca notiunea de "practicant" a aparut ca o reactie a celor adevarat credinciosi vizavi de cei credinciosi doar cu numele.Credincios practicant inseamna ca credinta ta se manifesta la nivelul faptelor,nu al vorbelor.

[Negroponte]

:)Crestin practicant inseamna lupta pentru a restaura chipul lui Dumnezeu in noi,stricat prin pacatul stramosesc si incercarea de a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu.Apoi mai inseamna razboiul ce-l avem de purtat pe cele trei fronturi:cu patimile noastre,cu lumea si cu diavolul.

[silverstar]

Daca asta inseamna a fi crestin practicant, apoi va las pe Dvs sa luptati pe toate fronturile, eu nu am asemenea dusmani. Gandul meu este curat, luminos, si vreau numai bine pentru mine si pentru lumea in care traiesc.

[maria55]

Am sa va spun eu citeva cuvinte :
Parintii mei au fost crestini asa ca m-am nascut in atmosfera credincioasa .Mama m-a dus la biserica poate vreo 15 ani dupa care m-a lasat in pace . Pot sa spun ca virgula ca copil am trait totul superficial ,in virtutea inertiei din familie , nu ma preocupa subiectul , nu ma intrebam nimic , nu ma interesa nimic . Si totusi creierul "s-a incarcat" caci dupa o lunga perioada de pribegie , m-a trezit Dumnezeu si toate cunostintele mele acumulate (caci Evanghelia in biserica am memorat-o ,n-o citisem niciodata )au inceput sa lucreze dintr-odata ,setea de informatie ,de cunoastere a celor sfinte a trecut pe plan principal.
Sa nu ma departez pre tare ,sa raspund la intrebari :
2. Schimbarea s-a produs print-un soc ,am pierdut pe cineva drag , Dumnezeu sa-l odihneasca .
3. La intrebarea a treia nu pot sa spun mai mult decit atit :
Durerea despartirii de Dumnezeu pentru asa o perioada de timp , nu poate sa ti-o ia nimeni , macina sufletul . De cite m-am lipsit ,de cite n-am avut parte ,cit am suparat pe Dumnezeu !...... pentru care rugaciuni m-a suportat si nu mi-a luat sufletul in mijlocul ratacirii ? E rau sa fii dator la cineva , dar mai ales la Dumnezeu !
Doamne ajuta !

[mioara]

Cat de frumos ai spus, maria!Asa ma intreb si eu, pentru ale cui rugaciuni m-a adus din nou la El?Cred ca toti cei intorsi la Dumnezeu au aceleasi trairi, de aceea se inteleg unul pe altul. Numai ca tu ai si darul de a le spune f. frumos.Dumnezeu sa-ti dea intelepciune si mantuire!Mi-ai mers direct la inima! Doamne ajuta!

[mioara]

Si apropo de ce ai spus:"E rau sa fii dator la cineva , dar mai ales la Dumnezeu !".Am citit undeva ca celebra invatatura a Sfantului Siluan:"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", asta inseamna:sa ne aducem mereu aminte de pacatele pe care le-am facut , dar sa ne punem toata nadejdea in Dumnezeu care ne iarta si ne mantuieste daca ne intoarcem la El si ne pocaim sincer. Doamne ajuta!

[CM]

În prealabil postat de mioara

Si apropo de ce ai spus:"E rau sa fii dator la cineva , dar mai ales la Dumnezeu !".Am citit undeva ca celebra invatatura a Sfantului Siluan:"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", asta inseamna:sa ne aducem mereu aminte de pacatele pe care le-am facut , dar sa ne punem toata nadejdea in Dumnezeu care ne iarta si ne mantuieste daca ne intoarcem la El si ne pocaim sincer. Doamne ajuta!

Si eu am raspuns la intrebari.
1. Cred ca eram dintotdeauna. Nu am constientizat si nu am simtit nevoia o perioada. Apoi m-am imbolnavit foarte tare. Dintr-o data. Am umblat 12 ani pe la toti doctorii. Mi s-a spus ca nu stiu ce am.
2. Apoi, unul mai istet ma intreaba: ai iubit vreodata? Eu raman surprinsa deoarece nu am avut sentimentul pana atunci. Doctorul imi zice: asta e problema ta, lipsa de iubire. Si mi-a intrat la cap. Apoi, cand am simtit nevoia sa iubesc, mi-a aparut persoana. Culmea ironiei asa cum a aparut asa a disparut. Dumnezeu sa-l odihneasca! Cu el discutam mult despre Dumnezeu, el nu credea. Pacat. Era un om deosebit cum nu am mai gasit in rest. Dupa momentul respectiv, primul gand a fost sa caut raspuns in credinta.
3. Si pot spune ca incerc sa pun in practica tot ce am acumulat in acesti ani. Uneori reusesc, alteori mai invat din greseli, dar merg inainte cu incredere. Cred.

[silverstar]

Eu cred ca fiecare dintre noi am avut un timp al nostru cand l-am descoperit pe Dumnezeu si nu numai. Am descoperit puterea rugaciunii si ajutorul care, nemaisperat, ne-a venit, poate in momentul cand nu mai speram, nu mai asteptam nimic si eram pe punctul de a ne pierde iremadiabil. Poate tocmai aceste intamplari miraculoase ne-au intarit credinta.
Dar, ceea ce nu pot sa concep si nici sa accept este exaltarea, exagerarea, vorbaria multa si inutila a unora care se vor si chiar se considera atoatestiutori. Cred ca si lui Dumnezeu ii place echilibrul, moderatia, logica, bunul simt, numai ca El, dragutul, lasa totul la latitudinea noastra.
Daca e adevarat ca noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci lasati-ma sa mi-l imaginez si pe El razand in hohote si cu lacrimi de foarte multe ori, chiar si numai citind acest forum!