Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 02.07.2013, 03:02:27
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Doamne ajută!
De câteva zile sunt în vacanță, voi avea mai puține activități și, prin urmare, spre bucuria mea, voi avea din nou o perioadă în care voi putea intra puțin mai des pe forum. :)
Am găsit o înregistrare foarte scurtă cu vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania despre modul în care noi înțelegem, de multe ori, aceleași realități din perspective diferite și realități dumnezeiești din perspectiva rațiunii noastre omenești:
http://www.youtube.com/watch?v=3rhaj7-Zu8w
Vizionare plăcută!
Și cred că, deși părintele Bartolomeu nu s-a referit la aceasta, cuvintele sale pot constitui pentru noi și o temă de meditație în privința relației noastre cu creștinii de alte confesiuni.
Uitați, aici, pe forum, ce s-a întâmplat de când au plecat cei 2 colegi catolici. Uitați-vă cât de sărace sunt discuțiile de la rubrica dedicată Bisericii Catolice... Suntem doar noi și, vorba aceea, "noi centrăm, noi dăm cu capul". De ce? Fiindcă mulți dintre noi n-au fost capabili să înțeleagă faptul că, pur și simplu, există creștini care se raportează la aceleași realități ale lumii spirituale, dar din perspective diferite. De aceea, de prea multă "toleranță", unul dintre catolici a fost exclus de pe forum, iar celălalt s-a retras în semn de solidaritate cu primul.
Așa s-a întâmplat, din păcate, de foarte multe ori în istorie, inclusiv în viața reală...
Cât de bogată spiritual ar deveni lumea, dacă am înțelege să ne acceptăm unii pe alții cu iubire și bucurie, așa cum reușeau Sfinții și, în primul rând, așa cum ne primește pe noi toți Hristos!
V-ați pus vreodată întrebarea: din ce motiv Dumnezeu nu a creat o lume uniformă, doar în alb și negru, cu oameni identici din punct de vedere spiritual, psihic și fizic, un univers cu o singură planetă, eventual, în care să locuiască ființele umane absolut identice între ele? :)
Presimt o nouă polemică, dar... constructivă, să sperăm. :)

Hristos în mijlocul nostru!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #2  
Vechi 02.07.2013, 08:27:15
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Oamenii sunt oameni.
Dreapta credință e una. Adevărul e Unul. Raportarea la El nu poate fi decât una. Restul e sminteală.
Am fost suficient de constructiv?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #3  
Vechi 02.07.2013, 09:15:40
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Laura, eu nu le simt lipsa. În general nu îmi plăceau atacurile care ne erau adresate, vorba aceea, la noi acasă.
Iar pentru cunoașterea lui Dumnezeu nu cred că îmi este de folos vreo incursiune în alte confesiuni.
Nu îndemn la intoleranță. Dar scopul vieții noastre nu este îmbogățirea spirituală, ci mântuirea, cunoașterea lui Dumnezeu și trăirea poruncilor sale.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 02.07.2013, 16:11:46
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de DragosP Vezi mesajul
Oamenii sunt oameni.
Dreapta credință e una. Adevărul e Unul. Raportarea la El nu poate fi decât una. Restul e sminteală.
Am fost suficient de constructiv?
Desigur că ați fost constructiv.
Ați exprimat câteva idei pe care le mărturisesc și eu.
Ceea ce mă surprinde este faptul că le-ați formulat ca și cum, în mesajul meu, aș fi promovat vreo idee contrară acestor adevăruri de credință evidente.
Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?
Unde am pus la îndoială faptul că dreapta credință este una singură?
Oare Sfinții Apostoli nu erau convinși că unicul Adevăr absolut este Hristos, Învățătorul și Dumnezeul lor?
Și totuși, cât de diferit s-au comportat față de El, deși toți (cu excepția Sfântului Ioan Evanghelistul) I-au urmat până la capăt, murind pentru El ca martiri!
Fiecare dintre ei, ca persoană unică, a trăit într-un mod unic relația cu Unicul Adevăr în Care toți credeau și Care-i unea pe toți întru iubirea Sa. Fiecare dintre Apostoli a înțeles să-L iubească și să-L mărturisească într-un stil propriu, potrivit personalității sale.
Oare credința lui Toma nu era aceeași cu a lui Petru? Oare nu ambii, în împrejurări diferite și manifestându-se în mod diferit, L-au mărturisit corect, adevărat, pe Domnul Hristos? Oare sintagma "Domnul meu și Dumnezeul meu", exclamația plină de entuziasm a "necredinciosului" căutător de dovezi empirice ale Învierii, nu este aceeași (nu prin formă, ci prin conținut) cu mărturisirea lui Petru: "Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu"? Și totuși, cât de diferite au fost, în multe împrejurări, manifestările celor doi ucenici, modurile în care fiecare dintre ei a trăit și a exprimat aceeași credință în Cel Care "ieri, astăzi și în veci Același este" (Evr13, 8)!
Cât de diferită de a celorllați a fost și atitudinea lui Ioan Evanghelistul, "ucenicul pe care-l iubea Iisus" și care, la Cina cea de Taină, a ținut capul pe pieptul Învățătorului, în timp ce Petru, înflăcărându-se în stilul său, se lăuda că-și va vărsa și sângele pentru Hristos, iar Toma, nedumerit și căutător, Îl întreba pe Domnul unde Se va duce și care este calea.
Singurul dintre ucenici, care a pierdut șansa de a aparține Adevărului, a fost, așa cum bine știm, Iuda Iscarioteanul.
De ce?
Nu din cauza diferențelor firești, normale, dintre el și ceilalți ucenici, ci pentru că el s-a despărțit de Domnul său, s-a-nchis în sine, a respins până la capăt comuniunea, iar ura și trădarea de Hristos dacă sunt trăite până la capăt, duc, în mod inevitabil, la suferință, deznădejde și moarte veșnică.
Exemplele pot continua... dar cred că s-a înțeles suficient de clar mesajul meu, așa încât voi încheia aici, așteptând cu bucurie opiniile dvs. :)
Bucurie și pace întru Hristos!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca

Last edited by laurastifter; 02.07.2013 at 16:16:11.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 02.07.2013, 16:17:22
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?
Cred că înțeleg în mod diferit limba română. A te raporta în mod diferit la Adevăr înseamnă, nu numai din punctul meu de vedere, a-L interpreta în mod diferit. Ori asta ce înseamnă, după tine?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #6  
Vechi 02.07.2013, 16:27:57
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Laura, daca binevoiesti, raspunde te rog la o intrebare: Sfintii Parinti de la sinodul I, cand au spus ca: <<cel care schimba „un singur cuvant” din simvol anatema sa fie>>, au fost inspirati de Duhul Sfant sau nu ?

edit: în mod evident eu sunt convins că au fost inspirați; în același timp înclin să cred că un catolic care nu a moștenit altceva afară de catolicism nu intră în imperiul duhovnicesc al anatemei. Ar fi interesant totuși să exprimi ce crezi tu cu privire la acel canon. Fiindcă de îl consideri inspirat, nu văd cum ai putea să compari diferența dintre Toma și Petru cu cea dintre cei care au păstrat (ca reper) „credința cea predată sfinților odată pentru totdeauna” și cei care nu.

Last edited by VladCat; 02.07.2013 at 16:42:27.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 02.07.2013, 16:52:14
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Laura, eu nu le simt lipsa. În general nu îmi plăceau atacurile care ne erau adresate, vorba aceea, la noi acasă.
Iar pentru cunoașterea lui Dumnezeu nu cred că îmi este de folos vreo incursiune în alte confesiuni.
Nu îndemn la intoleranță. Dar scopul vieții noastre nu este îmbogățirea spirituală, ci mântuirea, cunoașterea lui Dumnezeu și trăirea poruncilor sale.
Doamne ajută!
Îmi amintesc de o idee minunată a părintelui Rafail Noica: "Ortodoxia este firea omului".
Orice ființă umană este, într-un anumit sens, într-o mai mare sau mai mică măsură, creștin ortodox, prin gândurile bune, frumoase, nobile, conforme voii lui Dumnezeu pe care, în mod sigur, fiecare persoană umană din lumea aceasta le-a avut măcar de câteva ori în viața sa.
Oare doar cei care aparțin în mod formal Bisericii Ortodoxe sunt ortodocși?
Oare doar fiii lui Avraam din punct de vedere biologic fac parte din poporul ales?... Sutașul roman din Evanghelie n-a fost, potrivit cuvintelor Mântuitorului, incomparabil mai plin de credință decât fiii lui Israel?...
Cred că punem accentul, de multe ori, în mod exagerat pe conștiința apartenenței noastre confesionale care, desigur, este și ea foarte importantă.
Cred că nu toți "ortodocșii" (cu certificat de Botez în BO) sunt și orthodocși și unii dintre creștinii "neortodocși" sunt orthodocși.
Înțelegeți?
"Nu toți cei din Israel sunt și israeliți", remarca, inspirat fiind de Duhul Sfânt, Sfântul Apostol Pavel și, am putea adăuga fără teama de a greși față de adevărul biblic, mulți dintre cei "netăiați împrejur" s-au dovedit a fi, prin credința în Hristos, israeliți adevărați, membrii legitimi ai Israelului celui nou și adevărat - Biserica.
La fel, cred, există ortodocși care, din diverse motive, se află în afara BO și există neortodocși mândrii de apartenența lor pur formală, conjuncturală, la confesiunea ortodoxă.
Nu mai rețin ce teolog spunea că noi știm sigur unde este Biserica cea adevărată, dar nu știm sigur unde nu este.
Ce vreau să spun?
Nicidecum nu pledez pentru "o incursiune în alte confesiuni" creștine!
Să ne ferească Dumnezeu de capitularea de la sfânta noastră credință revelată, Ortodoxia pentru care atâția Sfinți și-au dat viața, mărturisind până la capăt, în scrierile lor și cu sângele lor, faptul că aici, în Biserica Ortodoxă a lui Hristos, ne vom mântui!!!
Orice ar fi, chiar și cu prețul vieții, orice creștin ortodox este dator să rămână consecvent credinței sale, fiindcă fidelitatea față de Biserica Ortodoxă e credincioșie față de Întemeietorul ei!
Ceea ce susțin, însă, este că, pe cât de fideli se cuvine să rămânem în credința noastră, pe atât de deschiși și iubitori suntem datori a le rămâne credincioșilor lui Hristos din celelalte confesiuni creștine.
Mai clar:
dacă noi vom părăsi Biserica noastră, atunci în mod sigur ne vom pierde identitatea de creștini ortodocși;
în schimb, cei care deja au ales alte căi de trăire a creștinismului nu știm dacă sunt sau nu creștini orthodocși (nu în sens confesional, ci practic, prin păstrarea unei trăiri autentice și profunde a credinței în Hristos Dumnezeu).
În Ortodoxie este tot adevărul lui Hristos, toată frumusețea și profunzimea Revelației.
De aceea, tot ceea ce vedem frumos, drept, sfânt în afara Bisericii noastre aparține, de fapt, Bisericii, este creat sub inspirația Aceluiași Dumnezeu unic și, de aceea, poate fi apreciat de către noi, fără teama căderii în rătăcire.
În schimb, tot ceea ce e urât, neautentic și lipsit de valoare, chiar dac-ar fi promovat de către membrii ai BO, rămâne străin de Ortodoxie, fiindcă Ortodoxia este nu doar dreapta credință, ci și dreapta slăvire a lui DUmnezeu; nu doar credința adevărului, ci și a frumuseții, a iubirii, a sfințeniei celei eterne.
Nu este adevăr în afara Ortodoxiei și, de aceea, tot ceea ce este adevărat și frumos în afara confesiunii ortodoxe este, de fapt, ortodox, patrimoniu spiritual al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos.
Cunosc personal o creștină catolică atât de profundă în dragostea față de Hristos și de aproapele, cu un spirit de sacrificiu autentic și uimitor față de o persoană bolnavă care nici măcar nu-i este rudă și pe care o îngrijește zi și noapte, cu un devotament foarte, dar foarte aproape de sfințenie!
Pot crede că această CREȘTINĂ autentică este neortodoxă?
În sens confesional da, dar în fața lui Dumnezeu cred că este incomparabil mai ortodoxă decât voi putea fi eu vreodată în viața asta și-n viața de apoi!
A, doctrinele oficiale ale celorlalte confesiuni sunt diferite de cea ortodoxă? Cu anumite dogme ale lor nu suntem de acord?
Da, așa este; de aceea a lăsat Dumnezeu dialogul, comunicarea prin cuvânt, ca să ne putem înțelege, lămuri și completa unii pe alții.
Nu putem face compromisuri în credință, nu putem relativiza nimic din adevărurile revelate (dogmele) ce ne sunt repere în pelerinajul către patria cea din ceruri.
În schimb, putem încerca să-i înțelegem corect, onest și cu iubire pe ceilalți, să le împărtășim ceea ce avem noi și să ne lăsăm ajutați de către ei.
Cum așa?
Simplu: este posibil ca, în anumite privințe, ei să susțină aceleași adevăruri, doar că în termeni diferiți, într-un limbaj diferit, sau chiar să folosească aceleași cuvinte care, în Biserica primară, atunci când dogmele au fost formulate, să fi avut alte sensuri.
Mai este posibil și ca noi să ne înțelegem greșit anumite dogme și să transformăm interpretarea noastră asupra dogmelor în dogmă.
Se mai poate... Mă abțin, fiindcă iar voi fi acuzată de nu știu ce erezii, dacă mai spun și o altă idee pe care o am acum în minte. :) Oricum, niciodată să nu ne temem nici de iubire, nici de comunicare!
Să ne temem doar de ignoranță fiindcă, într-adevăr, dacă nu ne vom cunoaște în mod temeinic credința, dacă n-o vom trăi în primul rând (înainte de a o proclama), vom putea fi erudiți, intelectuali, doctori în Teologie, dar niciodată TEOLOGI! Atunci, Îl vom trăda pe Hristos chiar și fără nici un motiv, fără ca nimeni să ne argumenteze dogme străine de Ortodoxie, ci pur și simplu rămânând încremeniți în neiubire și-n întunericul neștiinței.
Hristos este Lumina cea adevărată Care "luminează pe tot omul ce vine în lume" (In1, 8). Îi luminează nu doar pe ortodocși, ci pe toți și, dacă vrea, poate transforma tot universul în Biserică, fără ca noi să-L putem împiedica! Doar "Biserica există înainte de toate și pentru Biserică a fost creată lumea", nu-i așa? :)
Din Biserică fac parte toți aceia care-L iubesc cu adevărat pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
De aceea, cred, părintele Arsenie Boca n-a ezitat să-l picteze, într-un locaș de cult cât se poate de ortodox, pe un sfânt cât se poate de catolic - Sf. Francisc.
Era "ecumenist" păintele Arsenie?... :)
Doamne ajută!
V-am scris aceste gânduri personale, având încredere în simțul dvs critic și știind că, dacă am greșit în vreo privință, aveți discernământul necesar pentru a selecta din mesajul meu doar ceea ce este bun și constructiv. :)

Bucurie întru Domnul!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #8  
Vechi 02.07.2013, 16:57:02
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Laura, deschizi topicuri interesante si filmuletul cu IPS Bartolomeu este inedit prin optica pe care o propune. Mi-ar fi placut sincer sa te opresti aici. In privinta relatiei noastre cu cei de alte confesiuni, eu nu cred ca lucrurile stau asa cum le prezinti. Din cate am vazut pana acum pe forum, nimeni nu este exclus fara sa faca ceva grav, ca dovada ca cei doi colegi atat de regretati de tine, atat timp cat s-au limitat la a-si expune propriile realitati au poposit mult pe acest forum. Acuzi de lipsa de toleranta, dar eu cred ca s-a tolerat prea mult, atatea cuvinte grele adresate pe nedrept au fost tolerate si s-a mers mai departe. Dar toleranta nu inseamna lipsa unui limite cum poate s-a crezut (de aceea s-a ajuns departe in afirmatii si jigniri).

Last edited by Ekaterina; 02.07.2013 at 16:59:10.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.07.2013, 17:31:13
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de VladCat Vezi mesajul
Laura, daca binevoiesti, raspunde te rog la o intrebare: Sfintii Parinti de la sinodul I, cand au spus ca: <<cel care schimba „un singur cuvant” din simvol anatema sa fie>>, au fost inspirati de Duhul Sfant sau nu ?

edit: în mod evident eu sunt convins că au fost inspirați; în același timp înclin să cred că un catolic care nu a moștenit altceva afară de catolicism nu intră în imperiul duhovnicesc al anatemei. Ar fi interesant totuși să exprimi ce crezi tu cu privire la acel canon. Fiindcă de îl consideri inspirat, nu văd cum ai putea să compari diferența dintre Toma și Petru cu cea dintre cei care au păstrat (ca reper) „credința cea predată sfinților odată pentru totdeauna” și cei care nu.
Doamne ajută!
Cred că Sfinții Părinți s-au referit la faptul că ideile, conținutul Crezului se cuvine a fi păstrat neschimbat, adică, așa cum ați spus și dvs, "credința dată Sfinților odată pentru totdeauna" (Iuda1, 3).
În formă, textul Crezului de la Niceea diferă de cel de la Constantinopol (381) și mă-ndoiesc că Sfinții Părinți participanți la Sinodul II ar fi încălcat hotărârea înaintașilor lor de la Sinodul ecumenic precedent. Doar că ei le-au urmat nu în literă, ci în duh.
Crezul Niceo-Constantinopolitan diferă de cel de la Niceea nu doar prin faptul că au fost adăugate articole noi (ref. la Duhul Sfânt, Biserică, Botez, iertarea păcatelor, învierea morților și viața veșnică), ci și prima parte (art. ref. la Tatăl și Fiul) a fost reformulată. Comparând cele două texte (cel de la Niceea și cel de la Constantinopol) putem observa diferențele. Voi reda mai jos textul Crezului de la Niceea, invitându-vă să-l comparați cu cel Niceo-Constaninopolitan, pe care nu-l mai citez, fiindcă-l știm toți. Textul pe care-l voi reda mai jos se găsește și-n excepționala lucrare "Canonul Ortodoxiei" a arhid. prof. dr. Ioan I. Ică Jr, apărută la Ed. Deisis în 2008.
"Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute.
Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, singurul născut, adică din Ființa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, cele din cer și cele de pe pământ, Care, pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră, S-a coborât și S-a întrupat, S-a făcut Om, a pătimit și a înviat a treia zi, S-a înălțat la ceruri, și va veni să judece viii și morții.
Și întru Duhul Sfânt.
Pe cei care spun: era cândva când nu era, și că înainte de a Se naște nu era, și că S-a născut din cele ce nu erau, sau afirmă că Fiul lui Dumnezeu este din alt ipostas ori ființă, sau supus schimbării ori transformării, pe aceștia îi anatematizează Biserica Catholică (Sobornicească) și Apostolică"
Merită observat și faptul că, pentru Părinții de la Niceea, cuvintele "ființă" (ousia) și "ipostas" ("hypostasis) erau încă sinonimi: "...că Fiul lui Dumnezeu este din alt ipostas sau ființă". Cumva aveau o credință incorectă, confundând noțiunea de ființă cu ceea de persoană/ ipostas? Nu, ci limbajul nu era încă stabilit definitiv, de comun acord. Ulterior, Sfântul Vasile cel Mare (330-379) a clarificat sensurile celor două cuvinte, argumentând faptul că noțiunea de "ipostas" desemnează persoana, iar cea de "ousia" se referă la ființă. Prin urmare, noi, dacă afirmăm că Hristos este un Ipostas diferit de Tatăl, nu cădem sub anatema Sinodului I ecumenic, dar dacă spunem că este dintr-o altă ființă, atunci da, suntem excomunicați automat.
De aceea, am spus că și limbajul este foarte important. Dacă Sfinții Părinți de la Niceea ar veni acum, în zilele noastre și ar citi, într-un manual de Dogmatică ideea că Persoanele Sfintei Treimi sunt Ipostasuri diferite, ne-ar crede, probabil, triteiști... De ce? Fiindcă, în vremea lor, sensul termenului "ipostas" era diferit.
Îmi veți putea replica că, în teologia catolică, s-a introdus dogma "Filioque", care este nu doar diferită în formulare, ci și în conținut și străină de învățătura Bisericii noastre ortodoxe.
Da, în această privință sunt întru totul de acord cu dvs.
În Sfânta Evanghelie după Ioan, sunt consemnate mai multe referiri ale Mântuitorului Hristos la "Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede", nu "de la Tatăl și de la Fiul"... și mai există, de asmeenea, alte multe argumente dogmatice prin care se poate combate dogma "Filioque" - argumente pe care, însă, nu le voi menționa aici, pentru a nu mă abate de la ideea principală a topic-ului.
Sigur că, dacă am asuma dogma "Filioque", ne-am îndepărta de la duhul în care a fost scris canonul la care v-ați referit.
Ceea ce cred în acest sens este că, deși aceasta și alte câteva dogme ale BC nu pot fi acceptate de către noi (fiindcă sunt, în mod evident, neconforme Revelației), noi nu avem motive să conchidem, ca judecători supremi ai universului, că toți credincioșii acelor confesiuni sunt eretici și vrednici de iad. Vorba Sf. Siluan Athonitul, asta ar însemna că avem o inimă de fier, iar în raiul iubirii dumnezeiești nu-i nevoie de fier... Dacă ei au și învățături pe care noi nu le putem accepta, atunci este datoria noastră să le mărturisim, cu argumente (și, în primul rând, cu iubire), că, în acele privințe, Revelația ne conduce la alte concluzii decât cele la care au ajuns Bisericile lor. Putem vorbi cu ei cu dragoste, ca-ntre creștini, fără a nega întreaga lor spiritualitate (uneori atât de autentic ortodoxă) doar pentru că, în anumite puncte, au luat-o pe alături. :)
Nu putem sacrifica, sub nici un motiv, nici adevărul sub pretextul iubirii (relativism confesional), nici iubirea pentru așa-zisa apărare a adevărului.
Sper că acum am reușit să exprim mai clar ceea ce gândesc. :)
Hristos în mijlocul nostru, Vlad!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.07.2013, 18:53:11
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mulțumesc frumos pentru răspuns. Am aflat lucruri noi și am înteles mult mai bine poziția ta. Mă bucur sincer să observ că nu suferi de relativismul dogmatic pe care credeam că îl observ în majoritatea postărilor tale. Ai dreptate că nu trebuie să ne repezim la apelativul „eretic”...Tot părintele Rafail spunea că atunci când părinții numeau pe cineva eretic îl numeau în Duhul Sfânt și persoana respectivă primea astfel posibilitatea de a se îndrepta. Există și un punct în care am încă o opinie diferită față de a ta și anume: nu consider că învățătura catolică a luat-o doar „în anumite puncte” pe cărări străine ci consider că ea cu totul e cam „prinprejur și pe din lături”. Spun asta pe linia lui Fotie cel Mare care atunci când a auzit de Filioque a zis „de unde monstrul acesta?”. Iar părintele Rafail tâlcuia așa: Sfântul Fotie a spus asta nu fiindcă adaosul ar fi o mișcare greșită dpdv etic, sau fiindcă el ar avea urmări negative la nivel psihologic. Ci a spus „de unde monstrul acesta” fiindcă el a avut viziunea duhovnicească/metafizică a ceea ce înseamnă „și de la Fiul”. Adică a avut viziunea unei lumi al cărei izvor de sens este impersonal, căci, așa cum explica părintele Sofronie, Filioque e o afirmație care în plan metafizic neagă principiul ipostatic în Dumnezeu. Iar ținând cont de legătura dintre conștiința dogmatică (nu vorbesc neapărat de forma ei lingvistică) și viața duhovnicească, putem trage concluzii destul de drastice în ceea ce privește sferele duhovnicești care sunt accesibile cuiva care crede că „și de la Fiul”. Cu toate acestea, așa cum spuneai și tu, nu știm cum va judeca Dumnezeu și înțeleg deasemenea cât de plauzibil este ca la judecată să fiu rușinat de exemplul multor catolici, care, în limitele a ceea ce li s-a predanisit, se vor fi arătat mult mai vrednici de Hristos decât mine.

Hristos în mijlocul nostru! :)

p.s.: nu cu plăcere sau satisfacție menționez că banarea/retragerea celor doi catolici o consider foarte oportună din pricina lipsei acute de respect arătată față de credința marii majorități a utilizatorilor și a minciunilor sfruntate care au fost vehiculate.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare