Sa ne impartasim des sau rar?

[Daniel777]

Fiecare se impartaseste dupa cat simt nevoia.Dar ce faci cu chemarea La impartasanie care se face de catre Mantuitorul la fiecare Liturghie? O ignori? Iti astupi urechile? Cand spune :Luati dintru acestea toti , tu esti sau te simti exclusa?

[Jane Says]

În prealabil postat de Daniel777

Fiecare se impartaseste dupa cat simt nevoia.Dar ce faci cu chemarea La impartasanie care se face de catre Mantuitorul la fiecare Liturghie? O ignori? Iti astupi urechile? Cand spune :Luati dintru acestea toti , tu esti sau te simti exclusa?

Pai poate e mai bine sa te simti aproape cu totul exclus (ati vazut ce "light" e canonul pentru Impartasanie, de mai e nadejde de mantuire pentru mine) si sa se cerceteze fiecare pe sine, decat sa se duca cineva doar pentru ca asa zice canonul acela invocat de voi, fiind astfel o chestiune de ordin exterior si nu ceva ce tine de miezul fiintei noastre.

[anna21]

În prealabil postat de Daniel777

Fiecare se impartaseste dupa cat simt nevoia.Dar ce faci cu chemarea La impartasanie care se face de catre Mantuitorul la fiecare Liturghie? O ignori? Iti astupi urechile? Cand spune :Luati dintru acestea toti , tu esti sau te simti exclusa?

Cand o vrea Dumnezeu ma voi impartasi des.

[Daniel777]

Asa da,acesta este un raspuns bun.Si eu am stat mult timp departe de impartasanie,dar acum am inteles ca trebuie facut tot posibilul ca sa ma impartasesc la fiecare Liturghie.

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Am mai raspuns asta.. de multe ori am spus.

Cand am pocainta pe masura pacatelor.

Nu stiu de ce se sare peste pocainta si spovedanie.
Si eu nu pot ajunge la pocainta fara post si rugaciune.

Altfel degeaba imi notez pacatele si le spun la duhovnic, daca ele nu ma dor destul de tare ca sa ma lepad de ele, daca nu ma tem de pacat ca si de moarte etc..
Daca ma spovedesc si cad din nou in aceeasi greseala, ceva a fost in neregula. Si eu zic: inseamna ca nu mi-am vazut pacatul, nu am inteles cat am gresit, nu mi-a parut rau cu adevarat.. (un exemplu).

Pocainta si durerea pt greselile noastre trebuie sa fie pe masura pacatelor.. eu asta am inteles din cat am citit. Si am vazut pe pielea mea ca fara pocainta reala (nu declarativa) ma intorc din nou si din nou la acelaesi pacate).


Din experienta mea personala.
Mi s-a intamplat sa mi se dea dezlegare sa ma impartasesc de mai multe ori... si mi s-au intamplat lucruri care m-au impiedicat sa ajung la biserica. Nu o data. Eu le-am luat ca pe un raspuns.

Cred ca nu-l putem "pacali" pe Dumnezeu. El stie exact cat putem si cand incercam sa o luam pe cai ocolite.
Este foarte simplu sa te duci cu lista in fata duhovnicului. Dar este foarte, foarte greu: sa te lepezi de patimi si de cele lumesti, sa incerci cu adevarat sa traiesti ca un crestin in lepadarea preocuparilor lumesti, in rugaciune etc.
Eu nu reusesc sa fiu un crestin real, dar macar incerc.
Cum ar fi sa spun ca postul (aici inteleg si abstinenta) nu este musai (doar ca nu pot sa-l tin), cum ar fi sa spun ca este ok sa ma machiez, parfumez, pictez unghii etc.. cum se spune aici, doar pt ca eu sunt prea vanitoasa..etc, etc. etc....
Toate acestea cu vesnica scuza ca ne purtam credinta undeva inauntru.. dar ea exista, numai ca nu se vede in fapt.
Pana la urma care este diferenta dintre viata mea si cea a lui nea gigel care este bolnav si tine dieta stricta si tot din cauza bolii nu prea face multe "pacate" ca deh, mai mult sta in pat. Este si nea gigel un fel de "crestin"? Un exemplu doar.
Adica pana la urma in ce fel un crestin nu este din aceasta lume (cuvintele mantuitorului) daca in fapt nu ne deosebim de cei ce iubesc aceasta lume?

Anna: gandeste-te la doua lucruri. Pe de o parte s-ar putea sa suferi de scrupulozitate (ai impresia ca niciodata spovedania ta nu e sincera, niciodata nu faci ce trebuie, etc.) Pe de alta parte gandeste-te daca ai destula incredere in Dumnezeu. Cand preotul iti spune rugaciunea de dezlegare, el nu se joaca. Chiar Dumnezeu te iarta si iti sterge pacatele. Indiferent daca pocainta ta este imperfecta. Indiferent daca tu simti ca nu ar trebui sa fii iertata. Important este ca spovedania sa fie sincera si cu parere de rau si cu dorinta de indreptare. Ca nu versi tone de lacrimi langa preot, este altceva. Dar nu inseamna ca nu esti iertata si ca Dumnezeu nu te primeste. Ai incredere ca in timpul spovedaniei chiar Dumnezeu vorbeste prin preot? Daca preotul iti spune sa te impartasesti, atunci te impartasesti, daca iti spune sa te impartasesti de mai multe ori, deci asa faci. Fiindca de fapt asculti de Dumnezeu.

Cand o vrea Dumnezeu ma voi impartasi des.

Dumnezeu vrea de fiecare data cand esti la Sf Liturghie. Important este sa vrei si tu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Daniel777

Asa da,acesta este un raspuns bun.Si eu am stat mult timp departe de impartasanie,dar acum am inteles ca trebuie facut tot posibilul ca sa ma impartasesc la fiecare Liturghie.

Slava Domnului pentru tot gandul bun!

[Florin-Ionut]

Deci unii din voi tot pe-a voastra o stiti si vi se pare ca in ortodoxie participarea de fiecare data la aceasta Sfanta Taina este optionala.

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

pagina 239

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

[Eugen7]

"Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. ... Si, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? " Luca 24, 27-32

Iata deci ca cele "doua picioare" in drumul nostru catre Dumnezeu sunt: lectura Sfintei Scripturi si Sfanta Impartasanie. Nu putem merge daca "un picior" lipseste...
Nu putem intelege nici Sfanta Scriptura fara Sfanta Impartasanie si nu putem intelege nici Sfanta Impartasanie fara Scriptura.

[cristina2012]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu prea înţeleg cum e cu împărtăşirea cu dezlegare de la duhovnic. Adică preoţii ortodocşi dau o a doua dezlegare, specială pentru împărtăşire, după ce au dat-o pe cea de iertare a păcatelor ?
Cu alte cuvinte, spovada finalizată prin formula de iertare a păcatelor este sau nu este suficientă pentru împărtăşire ?

Orice pacat, oricat de mare ar fi, odata spovedit si rostita dezlegarea de catre preot, este iertat. Deci la sfarsitul spovedaniei, cand este rostita de catre preot dezlegarea, toate pacatele sunt iertate. Acum, faptul ca esti iertat de relele facute, nu inseamna neaparat ca te poti si impartasi imediat. Exista anumite pacate mari (ucidere, avort, apostazie, erezie) pentru care omul este retinut de imaprtasanie o anumita perioada, uneori fiind vorba de ani buni, sau chiar la sfarsitul vietii (cazul vrajitorilor in canoanele sf Vasile cel Mare). De-a lungul acestei perioade, omul se mai spovedi, fireste, dar abia la sfarsitul ei se va impartasi. Exceptie fac situatiile de pericol de moarte (o nastere, o operatie, o boala grava) cand omul este impartasit, iar daca supravietuieste isi continua canonul si se va mai impartasi la data stabilita initial de duhovnic.
Pentru impartasanie preotul nu rosteste o a doua dezlegare, ci iti spune doar ca te poti pregati pentru impartasanie. Daca e cazul, poti cere invoire sa te impartasesti de 2-3 ori cu aceeasi spovedanie (ex: de Florii, in Joia Mare si de Pasti). Invoirea se cere fie la sfarsitul spovedaniei, fie inaintea liturghiei.

[antoradoi]

În prealabil postat de Va_iubesc

Dragii mei frati in Hristos, ma bucur mult ca existati. Cum prenumele meu fusese deja luat de altcineva, m-am gandit sa imi pun un nume care sa exprime ce simt. Si iata, vedeti...Va iubesc!

Traiesc intr-o alta tara, unde exista preoti de doua "proveniente". Unii din Ardeal, care dau binecuvantare la o impartasanie deasa, chiar si de 2-3 ori pe saptamana, daca participi la Sf. Liturghie si ai dezlegare. Iar altii, care "merg" pe o impartasanie rara, in posturi sau maxim la 40 de zile. Eu, personal, urmez sfatul duhovnicului meu, deci merg pe calea ascultarii. Totusi, as dori sa stiu, daca ati citit ceva legat de asa ceva.

Eu am vazut ca in primele veacuri crestinii se impartaseau foarte des. Chiar Sf. Vasile cel Mare dadea binecuvantare sa se impartaseasca credinciosii de 4 ori pe saptamana. In prezent, in Grecia se merge pe acest sistem, in Ardeal din ce in ce mai mult, in Occident la fel. Poate stiti care au fost cauzele care au condus la o restrictionare a impartasirii dese. Rusii si majoritatea romanilor au ramas traditionali unei impartasiri mai rare. De ce aceste diferente?

Ma gandesc ca e important ca participarea la aceasta Taina sa fie facuta cu multa trezvie, cu pregatire, cu dorinta vie de a ne apropia de Trupul si Sangele Mantuitorului, cu spovedanie si intoarcere de la toate cele ale intunericului pt a putea primi Lumina. Asa ca pentru mine nu conteaza numarul de impartasiri, ci schimbarea noastra launtrica, incercarea noastra de imbunatatire, inainte de a ajunge in fata Sfantului Potir.

Haideti ca m-am tot intins la vorba. Acum va las si pe voi sa vorbiti.

Domnul sa va dea cuvant!
Elena

Nu ne putem intoarce de la cele ale intunericului prin puterile noastre.Domnul Hristos a spus:"fara MINE ,nu puteti face nimic!" Eu,cred ca,numarul de Impartasanii ne poate ajuta mult,pt ca Impartasania arde raul din noi,indiferent ce nume poarta.Impartasania deasa,va imbunatati starea noastra.Si daca la prima impartasanie te duci fara vrednicie,la a doua te duci cu un pic de vrednicie si la urmatoarele impartasiri cu ceva mai mult,ca apoi ,in final,Dumnezeu care lucreaza in noi,prin sf Cuminecatura,ne va ajuta sa lepadam relele noastre si intr-o buna zi ,binecuvintata de Dumnezeu,chiar de ar fi ultima ,sa ne Impartasim cu...VREDNICIE! Nu uita ca :NIMENI nu e VREDNIC.Nici macar preotul care ne impartaseste!Oricit ti s-ar parea de induhovnicit.Sintem oameni.Dumnezeu stie neputintele noastre,dar vede si stradania noastra,daca o avem.Daca sintem nepasatori si EL ramine nepasator,dar daca ne straduim spre imbunatatire,Dumnezeu ne sta alaturi si pune umarul.
Sint insa si alte cai de a ne IMPARTASI cu HRISTOS.Ne Impartasim cu Hristos cind postim,cind facem milostenie ,cind ne rugam,etc.Toate acestea sint la fel de importante ca si Sf Cuminecatura.Acestea sint insa,inintea sf Cuminecaturi...