Ce faci cand iti pierzi increderea in cei de langa tine??

Si eu am problema asta de multe ori...cred ca trebuie sa te analizezi bine pe tine si sa iti dai seama cat din ceea ce simti e dezamagire sincera si cat e orgoliul ranit...adica cel putin in cazul meu de cele mai multe ori sunt amandoua....apoi trebuie sa te lepezi pe cat posibil de partea din sentiment care reprezinta orgoliul ranit si sa le spui cu toata smerenia de care esti in stare ca te-au dezamagit ca sa le dai sansa sa se indrepte....dar e greu...adica mi s-a intamplat sa imi pun in gand sa le atrag atentia cu durere si smerenie si pe masura ce vorbeam sa simt cum se strecoara in glas si in ceea ce spun si reprosul mandriei vatamate....oricum...in afara de anumite cazuri cand oamenii sunt prea incrancenati incat stii ca daca vorbesti cu ei mai mult rau poate iesi decat bine, in afara de aceste cazuri nu cred ca trebuie sa lasi lucrurile asa

[gabriela8]

As incerca sa imi recapat increderea... si spun asta pentru ca eu sunt intr-o situatie inversa, am ranit pe cineva fara sa gandesc ca acel lucru il va durea foarte mult si va fi cauza indepartarii de mine... Acum doare mai mult ca oricand si am tot incercat sa ii recastig increderea dar nu am reusit si as intreba ce as putea sa fac pentru a fi ce am fost candva? Nu am tacut cand trebuia!

[glykys]

În prealabil postat de gabriela8

As incerca sa imi recapat increderea... si spun asta pentru ca eu sunt intr-o situatie inversa, am ranit pe cineva fara sa gandesc ca acel lucru il va durea foarte mult si va fi cauza indepartarii de mine... Acum doare mai mult ca oricand si am tot incercat sa ii recastig increderea dar nu am reusit si as intreba ce as putea sa fac pentru a fi ce am fost candva? Nu am tacut cand trebuia!

Cunosc senzatia! Trebuie rabdare si timp.... roaga-te sa ii inmoaie inima persoanei respective si asteapta... E incredibil, adesea tacerea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte.

[gabriela8]

În prealabil postat de glykys

Cunosc senzatia! Trebuie rabdare si timp.... roaga-te sa ii inmoaie inima persoanei respective si asteapta... E incredibil, adesea tacerea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte.

Multumesc, glykys, mereu ma incurajezi! Sper sa pot tace si sa nu fi pierdut totul!

[carmina]

Greu de spus, dar eu, as incerca sa clarific lucrurile in mod decent, echilibrat, fara resentimente si data viitoare sa fiu mai atenta in fata cui imi deschid sufletul; dar, pentru ca nimic nu este intamplator in viata noastra, as incerca sa caut cauza in mine, in purtarile si vorbele mele, pentru ca sa aflu si sa vad ceea ce nu am putut mai inainte.
Este trist, este dureros, dar in momentul clarificarii, totul apartine deja trecututlui, pentru ca, invatand sa iertam si sa iubim neconditionat, invatam de fapt sa depasim noi insine greutatile vietii noastre.
Doamne, ajuta!