Pacat enorm de mare?

[derbyc]

Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.

Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.

[Laur28]

Daca ti-ai respectat canonul dat de primul parinte nu cred ca e nicio problema. Ai spus ca nu ai mai pacatuit. Ti-a spus sa revii sa te spovedesti ca asa trebuie inainte de orice impartasire si atunci nu va trebui sa mai spui si-a doua oara pacatul pe care deja l-ai marturisit. Insa tot trebuie sa alegi un duhovnic.

PS. Dar fii atent! E bine ca te-ai impartasit doar daca ti-ai respectat canonul. Daca ti-a zis ca 40 de zile n-ai voie sa te impartasesti si cele 40 de zile au trecut, fara ca tu sa mai fi pacatuit, nu-i problema. Daca ti-a zis 7 ani, atunci trebuie sa te spovedesti din nou

De fapt, de nu ai vorbit cu unul dintre parinti? Ei stiu mai bine daca ai pacatuit sau nu .

[speranta]

nu trebuie sa iti fie frica...cand te vei duce la duhovnicul care te vei hotara sa fie stabil, ii spui totul cum sa intamplat, asa cum ne-ai spus noua...o sa fii putin mustruluit dar ...nu-ti fie teama e ptr bine tau,totul o sa fie bine...

[derbyc]

De pacatuit, am pacatuit. Am fost desfranat (cred ca asta este termenul).
Mi-a spus ceva de genu: "Stii ca nu mai voie sa iei sangele si trupul Domnului .... ?" A spus o perioada dar nu mai stiu cat. Eram prea...speriat cand m-am spovedit.
A spus dupa sa tin tot Postul si sa revin sa ma spovedesc din nou si abia dupa ce o sa fiu curat o sa ma impartasesc.
Am 18 ani, poate conteaza la ceva...

[speranta]

Nu te speria ca nu se intampla nimic cu tine...important sa fii sincer la spovedanie,asa se intampla cand esti prins intre doi duhovnici,e bine sa alegi unul, fiind tanar de frica ai crezut ca poti ascunde,dar constiinta nu te lasa si asta e un lucru bun...Dumnezeu e un tata...trebuie sa spunem tot, El ne cearta, ne altoieste... El ne iubeste,ocroteste...

[derbyc]

Nu am vrut sa ascund, dar atunci pe moment am considerat ca daca m-am spovedit odata nu mai trebuie sa spun fostul pacat, pentru ca a fost iertat.
Mi-e frica pentru ca nu stiu daca trebuia sau nu sa fiu impartasit...

În prealabil postat de derbyc

Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.

Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.

Pai, daca preotul la care ti-ai marturisit pacatul , ti-a dat oprire de la impartasanie, trebuie sa vezi si daca celalalt (primul)ti-ar fi dat la fel oprire, daca l-ar fi aflat...!
Apropo, in canoane se spune ca atunci cand cineva isi schimba duhovnicul , celalalt(noul duhovnic trebuie sa ia cunostinta de toate cele dinainte greseli ale celui ce se spovedeste, chiar daca ele au fost marturisite.
Insa , inainte ca tu sa te duci sa marturisesti verbal ceea ce tu ai decis in tine ca e pacat, e bine ca asta sa fie nu pentru c ca asa ai citit intr-o carte sau indrumar, ci mai mult, sa fie in urma hotarari tale de a nu mai savarsi ceea ce constiinta ta ti-a "spus' ca ai gresit(iar tu ai consimtit si inteles liber ca este pacat), deci sa urasti pacatul, si din iubirea catre Dumnezeu si aproapele, sa te caiesti sincer si astfel sa si doresti sa nu mai savarsesti nimic din ce ar pricinui mahnire sau vatamare , aproapelui si lui Dumnezeu.
Ca sa poti sa iti constientizezi in totalitate pacatele, si starea ta interioara , raportat la Dumenzeu, trebuie sa petreci mult in rugaciune, sa ceri lumina, lacrimi sincere si parerei de rau, smerenie si dragoste adevarata fata de DUmenzeu , din care sa te si caiesti cu adevarat, si ravna sa savarsesti binele. caci noi nu putem sa facem nimic , nici sa neridicam din intunericul si mizeria in care zacem, prin propriile noastre puteri.
Sfatul meu este sa nu mai marturisesti verbal, deci cu voce tare ce tu ai judecat ca este pacat, mai inainte de o temeinica si profunda petrecere in cugetare cu smerenie asupra faptelor savarsite asupra carora constiinta "ti-a atras atentie", ca tu sa desavarsesti in tine insuti cainta, prin intelegere, umilinta si libera si IN FINAL hotarata decidere in deplina libertate(deci din cea mai curata iubire fata de CEL fata de care ai pacatuit) de a savarsi total opusul. Scopul unei marturisiri este hotararea de a urma la modul cel mai serios (iar marturisirea cu voce tare este ca semnatura pe un contrat pe care il inchei cu cineva) calea opusa greseli si pacatului, deci avand ca motivatie Dragostea. Frica este opusa dragosetei si cine face o marturisire de frica, nu va avea temei in ceea ce va urma si va cadea din noi in pacat, caci dragostea e cel mai bun frau asupra pacatului. cand iti e frica inca ai pastrat iubire fata de tine mai multa, si marturisirea nu e curata.

[AlinB]

Asta este unul din cauzele pentru pentru care exista un consens cvasigeneral ca plimbatul cu impartasitul de la un duhovnic la altul nu este o practica sanatoasa.

La ultimul duhovnic la care te-ai spovedit, la acela trebuie sa mergi chiar daca este coada pana la iesirea din oras, macar cat sa-i ceri binecuvantare sa te spovedesti in alta parte, daca este cazul.

Asa, cu plimbatul de la unul la altul, fara sa stie parintii de plimbarile astea, usor ajungem sa ne furam singuri caciula..

Cel mai bine ti-ar putea raspunde cred unul din parintii in cauza, cel la care te-ai hotarat sa ramai si caruia ar trebui sa-i explici toata situatia.

[speranta]

În prealabil postat de sunsray

Pai, daca preotul la care ti-ai marturisit pacatul , ti-a dat oprire de la impartasanie, trebuie sa vezi si daca celalalt (primul)ti-ar fi dat la fel oprire, daca l-ar fi aflat...!
Apropo, in canoane se spune ca atunci cand cineva isi schimba duhovnicul , celalalt(noul duhovnic trebuie sa ia cunostinta de toate cele dinainte greseli ale celui ce se spovedeste, chiar daca ele au fost marturisite.
Insa , inainte ca tu sa te duci sa marturisesti verbal ceea ce tu ai decis in tine ca e pacat, e bine ca asta sa fie nu pentru c ca asa ai citit intr-o carte sau indrumar, ci mai mult, sa fie in urma hotarari tale de a nu mai savarsi ceea ce constiinta ta ti-a "spus' ca ai gresit(iar tu ai consimtit si inteles liber ca este pacat), deci sa urasti pacatul, si din iubirea catre Dumnezeu si aproapele, sa te caiesti sincer si astfel sa si doresti sa nu mai savarsesti nimic din ce ar pricinui mahnire sau vatamare , aproapelui si lui Dumnezeu.
Ca sa poti sa iti constientizezi in totalitate pacatele, si starea ta interioara , raportat la Dumenzeu, trebuie sa petreci mult in rugaciune, sa ceri lumina, lacrimi sincere si parerei de rau, smerenie si dragoste adevarata fata de DUmenzeu , din care sa te si caiesti cu adevarat, si ravna sa savarsesti binele. caci noi nu putem sa facem nimic , nici sa neridicam din intunericul si mizeria in care zacem, prin propriile noastre puteri.
Sfatul meu este sa nu mai marturisesti verbal, deci cu voce tare ce tu ai judecat ca este pacat, mai inainte de o temeinica si profunda petrecere in cugetare cu smerenie asupra faptelor savarsite asupra carora constiinta "ti-a atras atentie", ca tu sa desavarsesti in tine insuti cainta, prin intelegere, umilinta si libera si IN FINAL hotarata decidere in deplina libertate(deci din cea mai curata iubire fata de CEL fata de care ai pacatuit) de a savarsi total opusul. Scopul unei marturisiri este hotararea de a urma la modul cel mai serios (iar marturisirea cu voce tare este ca semnatura pe un contrat pe care il inchei cu cineva) calea opusa greseli si pacatului, deci avand ca motivatie Dragostea. Frica este opusa dragosetei si cine face o marturisire de frica, nu va avea temei in ceea ce va urma si va cadea din noi in pacat, caci dragostea e cel mai bun frau asupra pacatului. cand iti e frica inca ai pastrat iubire fata de tine mai multa, si marturisirea nu e curata.

acest tanar e la inceput de drum,a fost greu ptr el pentru incep sa inteleaga cuvantul "ascultare"...si il inteleg...pasi lui sa se indrepte spre un duhovnic bun...caci se poate indeparta de spovedanie...

[Anisia]

Derbyc, duhovnicii sunt oameni si pot fi pacaliti de ingeniozitatea noastra, dar DUMNEZEU NU POATE FI PACALIT!

Unul dintre rolurile spovedaniei este de a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si de a ne face sa scapam de mandrie. Tu insa ai dat dovada de o mare mandrie cand ai ascuns acel pacat in fata primului duhovnic si te-ai dus sa-l spui altuia. In cazul acesta rusinea ta a fost un semn al mandriei!

Duhovnicii nu sunt niste masini de acordare a iertarii! In spovedanie trebuie sa fi 100% sincer, altfel nu te vindeci. Asa ca FII BARBAT si :

1. mergi la cel de-al doilea duhovnic, sa iti spuna clar inca o data (caci se pare ca nu-ti mai amintesti bine) pe ce perioada te-a oprit de la sfanta impartasanie, sa ii spui ca te-ai impartasit la primul tau duhovnic ascunzandu-i pacatul si sa il rogi sa iti dea binecuvantare sa mergi in continuare la primul duhovnic si mai ales sa il rogi sa iti "anuleze" acea oprire de la impartasanie.

2. te duci apoi la primul tau duhovnic si ii spui TOT adevarul: ca ai fost la un altul pt. a marturisi acel pacat, ca acela te-a oprit de la impartasanie un numar de N zile sau ani, ca te-ai impartasit fara sa-i spui toate acestea si ca te-ai hotarat sa revi la sfintia sa.

3. La orice duhovnic ai merge pe viitor, daca nu esti 100% sincer, nu rezolvi nimic. Spovedania inseamna sinceritate, caci numai asa poti dobandi smerenia.

Iarta-ma ca am indraznit sa-ti dau sfaturi, dar AM TRECUT SI EU PRIN RUSINEA DE A MARTURISI. Crede-ma, vei fi impacat doar cand vei fi sincer, altfel te vei tulbura fara rost.