A fost Sfantul Apostol Petru episcop in Roma?

[Noesisaa]

În prealabil postat de Danut7

cred ca ceea ce zice Augustin e destul de semnificativ..

"Caci tocmai pe baza acestui lucru Domnul a spus: "Pe acesata piatra voi zidi Biserica mea", pentru ca Petru a spus: "Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu".
Prin urmare, pe aceasta piatra a spus, pe care tu ai marturisit-o, voi zidi Biserica Mea. Pentru ca Piatra (petra) era Hristos si pe aceasta temelie a fost zidit si Petru.(Tractare CXXXIV, On the Goslel of John, vol VII, pg. 450)
Prin urmare El a spus, tu esti Petru si pe aceasta Piatra pe care ai marturisit-o, pe piatra pe care ai recunoscut-o spunand, "Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu", voi cladi Biserica Mea. Pe Mine te voi zidi pe tine, nu Ma voi zidi pe Mine pe tine."

De altfel intr-un fel Biserica s-a zidit si pe Petru impreuna cu intreg colegiul Apostolic.Toate metropolele Bisericii au fost petrine : Ierusalim , Antiohia , Alexandria si Roma.. Nu inteleg de ce doar Roma presupune pretentii petrine.Din ceea ce spune Traditia, in misiunea sa de Apostol, Petru a mers, a uns si a intarit Biserici cam peste tot Imperiul Roman si in Bizant si pe langa Pont.. Din punctele de vedere prezentate aici daca ar fi sa ne luam doar dupa Petru , Petru nici macar nu a fost episcop in Roma.. Dar primatul Romei de onoare s-a datorat mai multor factori... intre care si datorita importantei orasului Roma in Imperiu.. si datorita lui Petru si lui Pavel ..

Da, dar e pe langa subiectul intrebarii mele. Eu incercam sa gasesc o explicare a schimbarii numelui lui Simon, in contextul schimbarii numelor altor personaje din Biblie. Apoi, poate nu inteleg eu destul de bine limba romana, dar: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea" pare o adresare directa lui Petru. Apoi sa spunem ca intr-adevar, cum spune Augustin, piatra nu este Petru, ci Hristos, atunci Petru, a carui nume deriva perfect din piatra, are tot dreptul sa se declare vicar al lui Hristos pe pamant, nu? Logic vorbind...Daca Hristos este piatra si Hristos Insusi i-a dat numele de Petru lui Simon, inseamna ca Hristos a vrut sa ne spuna un lucru destul de important despre relatia Lui cu Petru....

[catalin2]

În prealabil postat de Traditie1

Și dacă sunt revendicate înseamnă că sunt adevărate? Tu nu ești conștient de cantitatea de mit care există în tradiția ortodoxă, ca și în cea catolică. Și probabil nu vei deveni niciodată pentru că ți-e teamă să chestionezi problemele de credință, tradițiile Bisericii.

E clar, eu credeam ca sunteti ortodox. Stiti cum e, in lume sunt cam 6-7 miliarde de oameni, deci tot atatea pareri personale. Nu le ascultam pe toate ca nu avem timp. Nu ma refer doar la pasajul acesta ci la tot mesajul.
In Dobrogea au fost descoperite sfinte moaste ale unor sfinti care aveau povestita viata si omorarea lor. Studiindu-se osemintele s-a constatat ca avusesera aceleasi torturi si moarte ca cea descrisa in viata lor.
Bineinteles ca exista si date care sunt incerte sau necunoscute.

În prealabil postat de Traditie1

Autorii aceia au făcut facultăți serioase, au studiat ani sau zeci de ani documentele pe care se bazează tradițiile bisericești catolice și ortodoxe. Sunt experți în acest domeniu față de noi, care nu cunoaștem nimic. În Occident este adevărata școală de exegeză a Scripturii și a textelor vechi, nu la noi.

Majortiatea ateilor au facut facultati serioase. Ca sa nu mai spunem de oamenii de stiinta care sustin evolutionismul (care are doar vag de-a face cu stiinta). Adica tu respingi invatatura ortodoxa ca sa crezi pe oricine iti vinde gogosi?

În prealabil postat de Traditie1

Tu ai impresia că preoții din veacul 1 sau 2 erau ca preoții de mai târziu. Greșit. Funcția de preot a evoluat treptat, inițial fiind vorba de bătrâni, de niște personaje cu autoritate, asemenea sfatului bătrânilor de la țară. Deci la început nu aveau rol sacerdotal.

Iustin martirul face o descriere la mijlocul secolului II:
"În aşa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce trăiesc la oraşe sau la sate şi se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profeţilor (Vechiul Testament n.n.), câtă vreme îngăduie timpul. Apoi, după ce cititorul încetează, întâistătătorul (episcopul sau preotul n.n.) ţine un cuvânt prin care sfătuieşte şi îndeamnă la imitarea acestor frumoase învăţături. Apoi, ne ridicăm în picioare toţi laolaltă şi înălţăm rugăciuni; după care, încetând noi rugăciunea, [ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu sărutarea păcii - vezi cap. 65] - şi se aduce pâine şi vin şi apă, iar întâistătătorul înalţă deopotrivă rugăciuni şi mulţumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde într-un singur glas, rostind Amin. Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească din cele ce au fost consfinţite prin euharistie, iar celor care nu sunt de fată li se trimite euharistia acasă, prin diaconi."

În prealabil postat de Traditie1

Mai bine începe și caută să te documentezi,

Doar asa am devenit credincios, cercetand, pana acum 7-8 ani nu eram credincios.

[Traditie1]

În prealabil postat de catalin2

E clar, eu credeam ca sunteti ortodox. Stiti cum e, in lume sunt cam 6-7 miliarde de oameni, deci tot atatea pareri personale. Nu le ascultam pe toate ca nu avem timp. Nu ma refer doar la pasajul acesta ci la tot mesajul.
In Dobrogea au fost descoperite sfinte moaste ale unor sfinti care aveau povestita viata si omorarea lor. Studiindu-se osemintele s-a constatat ca avusesera aceleasi torturi si moarte ca cea descrisa in viata lor.
Bineinteles ca exista si date care sunt incerte sau necunoscute.

Nu am zis că totul e fals, ci că există o cantitate importantă de mit. E important să nu credem în lucruri false fiindcă asta afectează raportarea noastră la Dumnezeu. Un om care înclină să creadă ceva din fanatism sau din patimi (iubirea de lume) va înclina și să distorsioneze principiile morale după bunul plac.

Prin asta nu spun că ne putem face o părere completă asupra unor detalii cum sunt cele din aceste subiecte istorice, dar e esențial să nu credem orice, să ne curățăm credința de ceea ce poate fi fals. Dumnezeu este Adevărul și numai cine caută adevărul se apropie de El.

Cazul acelor Sfinți dobrogeni nu e o dovadă că toată tradiția bisericească e autentică. Asta e o greșeală de logică. Faptul că o parte e adevărată nu înseamnă că și întregul e adevărat.

Majortiatea ateilor au facut facultati serioase. Ca sa nu mai spunem de oamenii de stiinta care sustin evolutionismul (care are doar vag de-a face cu stiinta). Adica tu respingi invatatura ortodoxa ca sa crezi pe oricine iti vinde gogosi?

Eu nu contest și nu resping ceva categoric. Nu văd lucrurile în alb și negru. Nu-i cred nici pe aceia (am identificat, inclusiv pe paginile de unde am citat, interpretări tendențioase sau eronate) dar sunt deschis ideilor lor, care pot fi corecte în unele aspecte. Și mai ales, mă folosesc de nivelul lor de informare care e net superior nouă, chiar și în problemele ce țin de istoria Bisericii.

Este o prejudecată că Ortodoxia poate fi cunoscută, sub aspect istoric, în țările ortodoxe. Sursele de informare cele mai bogate sunt în occident, acolo s-au scris cele mai multe lucrări asupra acestor probleme, acolo există cele mai vaste traduceri de Părinți bisericești, cele mai complete bibliografii și baze de date. Acolo există sute de universități și facultăți care se ocupă cu studiul Bibliei și al scrierilor paleocreștine.

Deci e un paradox: izvoarele documentare ale Ortodoxiei se află în occident, nu la noi.

Iustin martirul face o descriere la mijlocul secolului II:
"În aşa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce trăiesc la oraşe sau la sate şi se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profeţilor (Vechiul Testament n.n.), câtă vreme îngăduie timpul. Apoi, după ce cititorul încetează, întâistătătorul (episcopul sau preotul n.n.) ţine un cuvânt prin care sfătuieşte şi îndeamnă la imitarea acestor frumoase învăţături. Apoi, ne ridicăm în picioare toţi laolaltă şi înălţăm rugăciuni; după care, încetând noi rugăciunea, [ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu sărutarea păcii - vezi cap. 65] - şi se aduce pâine şi vin şi apă, iar întâistătătorul înalţă deopotrivă rugăciuni şi mulţumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde într-un singur glas, rostind Amin. Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească din cele ce au fost consfinţite prin euharistie, iar celor care nu sunt de fată li se trimite euharistia acasă, prin diaconi."

Aproape identic cu imaginea pe care o au protestanții despre creștinismul primar și pe care cei mai mulți dintre ei încearcă s-o recreeze. Eu nu zic că protestanții au dreptate, am convingerea că protestantismul e o erezie care lipsește oamenii de Dumnezeu prin lipsa Sfintelor Taine, dar cred că aceste Taine nu au existat de la început în forma actuală, cu excepția Euharistiei. De pildă Taina Spovedaniei a fost introdusă abia în secolul 14, atunci fiind preluată în răsărit de la catolici. Prin asta nu spun nici că cei de dinainte de constituirea Sfintelor Taine nu se mântuiau. Dar Preoția și celelalte s-au constituit mai târziu decât se crede.

Doar asa am devenit credincios, cercetand, pana acum 7-8 ani nu eram credincios.

Credința e de multe feluri. Omul în general evoluează, trece de la lipsa de preocupare sau o credință primitivă, cum e ateismul, la ceva mai evoluat, dar asta nu înseamnă că noua credință nu conține multe elemente false.

Trebuie să fim preocupați de adevăr, de depășirea culturii în care ne-am născut. Adevărul nu se poate căuta atât timp cât îți promovezi propria identitate. Nu știu dacă adevărul istoric poate fi cunoscut, dar, repet, e important să nu credem lucruri false, fiindcă asta afectează felul cum ne raportăm la Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui.

Și poate cel mai important: Dumnezeu fiind infinit, ascensiunea în cunoașterea Lui și a creației e infinită. Dacă noi ne vom opri la idoli ai falsei cunoașteri, la credințe în lucruri false, această ascensiune va fi stânjenită sau oprită. Deci este important să verificăm ce credem, să fim obiectivi, fiindcă subiectivitatea crează o înclinație spre deformarea adevărului, care ne va opri de la a pătrunde esența lucrurilor și în final de a ajunge la Dumnezeu.

Practic ar trebui sa ne intrebam cate scaune apostolice exista, caci sunt mai multe:

În prealabil postat de Danut7

De altfel intr-un fel Biserica s-a zidit si pe Petru impreuna cu intreg colegiul Apostolic.Toate metropolele Bisericii au fost petrine : Ierusalim , Antiohia , Alexandria si Roma.. Nu inteleg de ce doar Roma presupune pretentii petrine.Din ceea ce spune Traditia, in misiunea sa de Apostol, Petru a mers, a uns si a intarit Biserici cam peste tot Imperiul Roman si in Bizant si pe langa Pont.. Din punctele de vedere prezentate aici daca ar fi sa ne luam doar dupa Petru , Petru nici macar nu a fost episcop in Roma.. Dar primatul Romei de onoare s-a datorat mai multor factori... intre care si datorita importantei orasului Roma in Imperiu.. si datorita lui Petru si lui Pavel ..

[catalin2]

În prealabil postat de Traditie1

De pildă Taina Spovedaniei a fost introdusă abia în secolul 14, atunci fiind preluată în răsărit de la catolici. Prin asta nu spun nici că cei de dinainte de constituirea Sfintelor Taine nu se mântuiau. Dar Preoția și celelalte s-au constituit mai târziu decât se crede.

Gresit. Cineva care vrea sa-si faca o parere obiectiva, pentru ca nu are incredere in traditia si invatatura ortodoxa, normal ar fi sa citeasca din ambele parti. Dar daca noi credem ca adevarul il stiu altii, fara macar sa citim ce spune si ortodoxia nu numai ca nu suntem obiectivi, dar capatam parerile celor care vor sa sape Biserica. Deci nu doar ce zice John de la New-York, fara sa stim si ce zice chiar invatatura ortodoxa. Va asigur ca sursele ortodoxe sunt cu mult mai bine documentate. Asta ramane sa descoperiti.
Ceea ce scrieti despre Taina Spovedaniei e legat de rugaciunea care se rosteste la final, nu de instituirea Tainei. Iata si explicatia completa: http://www.crestinortodox.ro/editori...ie-123066.html
"Cand vorbim de rugaciunea de la finalul Spovedaniei, trebuie sa afirmam ca in primele secole, nu erau prezente rugaciuni pentru Spovedanie. Ele apar incepand cu secolul al XI lea. Dar nici in aceasta perioada nu exista o rugaciune sau formula "de dezlegare" la sfarsit. Se crede ca in trecut, preotul rostea dupa fiecare pacat marturisit de credinciosi, cuvintele "Dumnezeu sa te ierte". Alti cercetatori sustin ca ele erau spuse la finalul marturisirii. Se pare ca de la aceste cuvinte s-a ajuns la formula de dezlegare existenta in cadrul Spovedaniei."

[Traditie1]

În prealabil postat de catalin2

Gresit. Cineva care vrea sa-si faca o parere obiectiva, pentru ca nu are incredere in traditia si invatatura ortodoxa, normal ar fi sa citeasca din ambele parti. Dar daca noi credem ca adevarul il stiu altii, fara macar sa citim ce spune si ortodoxia nu numai ca nu suntem obiectivi, dar capatam parerile celor care vor sa sape Biserica. Deci nu doar ce zice John de la New-York, fara sa stim si ce zice chiar invatatura ortodoxa. Va asigur ca sursele ortodoxe sunt cu mult mai bine documentate. Asta ramane sa descoperiti.
Ceea ce scrieti despre Taina Spovedaniei e legat de rugaciunea care se rosteste la final, nu de instituirea Tainei. Iata si explicatia completa: http://www.crestinortodox.ro/editori...ie-123066.html
"Cand vorbim de rugaciunea de la finalul Spovedaniei, trebuie sa afirmam ca in primele secole, nu erau prezente rugaciuni pentru Spovedanie. Ele apar incepand cu secolul al XI lea. Dar nici in aceasta perioada nu exista o rugaciune sau formula "de dezlegare" la sfarsit. Se crede ca in trecut, preotul rostea dupa fiecare pacat marturisit de credinciosi, cuvintele "Dumnezeu sa te ierte". Alti cercetatori sustin ca ele erau spuse la finalul marturisirii. Se pare ca de la aceste cuvinte s-a ajuns la formula de dezlegare existenta in cadrul Spovedaniei."

Discuția cu tine e absurdă, nu e rațională. Tu nu ești interesat de stabilirea adevărului ci de promovarea Ortodoxiei. Nu admiți în ruptul capului că Ortodoxia poate avea elemente false. De aceea vii cu pseudo-argumente, cu afirmații ilogice, cum că cutare nu e ortodox deci nu are cum să spună adevărul, sau că noi știm mai bine pentru că suntem ortodocși, sau că cei cu păreri contrare sunt doar niște autori care scriu vrute și nevrute.

Dacă vreau să studiez islamul nu voi lua afirmațiile unui musulman, fiindcă el e interesat să-și protejeze minciunile religiei lui. La fel, nu voi lua un site ortodox pentru a afla adevărul despre Ortodoxie fiindcă evident e subiectiv.


Nu mai găsesc acum (o să mai caut) sursa, dar am citit că Taina Spovedaniei nu exista înainte de secolul 14. Existau confesiuni ocazionale, dar nu era o regulă a Bisericii, nici o cerință pentru Împărtășire sau pentru altceva. Și nu era un sacrament ci o practică facultativă. Multă vreme Biserica a avut doar două Taine, Botezul și Împărtășirea. Abia în evul mediu târziu (după anul 1000) au fost ridicate și celelalte practici la rangul de Taine urmărindu-se atingerea numărului simbolic de 7, număr pentru care au fost introduse și practicile mai puțin importante ale Maslului și Mirungerii.

Deci Spovedania nu a fost Taină pe timpul Părinților Deșertului (secolele 4-5, nici pe timpul lui Ioan Damaschin (secolul 8), probabil nici în timpul Sf. Ioan Teologul (secolul 11). Acesta e motivul pentru care lipsesc referirile la această Taină în cuvintele lor. Nu vei găsi referiri la Spovedanie nici la Grigorie Palama (secolul 14) nici în Filocalie. Primul Părinte important care vorbește despre Spovedanie e Nicodim Aghioritul (secolul 18).

Scriptura de asemeni arată că creștinii se împărtășeau fără Spovedanie:

Să se pună la încercare fiecare pe sine însuși, și așa să mănânce din această Pâine și să bea din acest Pahar; căci cine mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nedeosebind Trupul Domnului (1 Cor 11, 28).

[catalin2]

În prealabil postat de Traditie1

Discuția cu tine e absurdă, nu e rațională. Tu nu ești interesat de stabilirea adevărului ci de promovarea Ortodoxiei. Nu admiți în ruptul capului că Ortodoxia poate avea elemente false. De aceea vii cu pseudo-argumente, cu afirmații ilogice, cum că cutare nu e ortodox deci nu are cum să spună adevărul, sau că noi știm mai bine pentru că suntem ortodocși, sau că cei cu păreri contrare sunt doar niște autori care scriu vrute și nevrute.

Dacă vreau să studiez islamul nu voi lua afirmațiile unui musulman, fiindcă el e interesat să-și protejeze minciunile religiei lui. La fel, nu voi lua un site ortodox pentru a afla adevărul despre Ortodoxie fiindcă evident e subiectiv.

Evident ca e absurda, pentru ca sustii niste lucruri care nu au legatura cu ortodoxia. Eu nu am spus ca altii nu spun adevarul, ci ca nu trebuie sa credem pe orice Dan Brown ca ne arata adevarul. Si din cate vad iei de bun oricine spune ceva care contrazice invatatura. De exemplu la subiectul cu mormantul lui Iisus tu ai sustinut ca acela e cu adevarat mormantul, desi asta nu mai are legatura cu crestinismul.
Mai spui ca daca vrei sa studiezi ortodoxia nu cauti surse ortodoxe, ci ce scriu altii despre ortodoxie. De unde stii daca aceia spun sau nu adevarul, din moment ce nu stii ce spun ortodocsii? Nu trebuie sa stii ambele variante?
Despre Taina Sfintei spovedanii in primele secole am gasit aici un istoric http://www.scribd.com/doc/19474854/D...orul-mantuirii
Sunt date multe citate. Chiar la primul Sinod ecumenic exista canoane cum sa se faca spovedania.

[Traditie1]

În prealabil postat de catalin2

Evident ca e absurda, pentru ca sustii niste lucruri care nu au legatura cu ortodoxia.

Deci pentru tine tot ce contravine ortodoxiei e absurd. Ăsta e fanatism, o atitudine bolnavă. Tu practic declari că nu gândești, că nu alegi ci urmezi orbește o doctrină.

Eu nu am spus ca altii nu spun adevarul, ci ca nu trebuie sa credem pe orice Dan Brown ca ne arata adevarul. Si din cate vad iei de bun oricine spune ceva care contrazice invatatura. De exemplu la subiectul cu mormantul lui Iisus tu ai sustinut ca acela e cu adevarat mormantul, desi asta nu mai are legatura cu crestinismul.

Bineînțeles că nu trebuie să credem pe oricine, am zis și eu exact același lucru cu un mesaj în urmă:
Eu nu contest și nu resping ceva categoric. Nu văd lucrurile în alb și negru. Nu-i cred nici pe aceia (am identificat, inclusiv pe paginile de unde am citat, interpretări tendențioase sau eronate) dar sunt deschis ideilor lor, care pot fi corecte în unele aspecte.

Ce faci acum, mă imiți, sau nu citești ce am scris?

Mă acuzi că iau de bun orice lucru care e împotriva Ortodoxiei. Să inventezi așa ceva e de-a dreptul paranoic, mai ales când abia ți-am spus că am găsit greșeli la acei autori străini. Și când am spus de atâtea ori că Ortodoxia are părțile ei bune.

Nu am susținut că e adevărat mormântul, ai înțeles tu greșit. Nici nu resping ipoteza să fie autentic. Nu am nici o părere și nici nu mă interesează prea tare. Așa cum am zis de mai multe ori, e important să-L cunoaștem pe Dumnezeu în prezent, nu în istorie.

Mai spui ca daca vrei sa studiezi ortodoxia nu cauti surse ortodoxe, ci ce scriu altii despre ortodoxie. De unde stii daca aceia spun sau nu adevarul, din moment ce nu stii ce spun ortodocsii? Nu trebuie sa stii ambele variante?

Teoretic nu resping nici ce zic ei, dar probabilitatea ca ei, ca și tine, să apere din fanatism dogmele oficiale e de cel puțin 90%. De aceea părerea unor cercetători dezinteresați are mai multe șanse să fie obiectivă. Mai ales atunci când există dovezi împotriva dogmelor oficiale, dovezi care sunt excluse din prezentările făcute de cultul respectiv și pe care le poți găsi doar la surse exterioare.

Despre Taina Sfintei spovedanii in primele secole am gasit aici un istoric http://www.scribd.com/doc/19474854/D...orul-mantuirii

Cartea aceea e plină de minciuni. Sunt interpretări tendențioase ale unor pasaje din Părinți și e exemplificativ pentru felul cum fanatismul și îndoctrinarea funcționează din păcate și în Biserica Ortodoxă. Prin faptul că o astfel de lucrare este acceptată într-un institut teologic, se dovedește că cel puțin o parte dintre preoți și ceilalți funcționari ai Bisericii sunt ori lipsiți de discernământ ori mint conștient.

Dau niște exemple de interpretări tendențioase din primele pagini:

În Epistola lui Barnaba. Adresându-se creştinului, îi spune: „Să-ţi mărturiseşti păcatele tale”(cap.19). Clement Romanul ne zice astfel: „E mai bine să-ţi mărturiseşti păcatele decât să-ţi împitreşti inima” (I Cor. 15, 5).
.....
În veacul al doilea Sfântul iustin Martirul şi Filosoful, afirmă în Dialogul său cu iudeul Trifon că „apostolii credinţei creştine nu se pot mântui decât prin pocăinţă sinceră
...
Tertulian ne vorbeşte despre mărturisirea păcatelor ca fiind „un act prin care mărturisim păcatul nostru, Domnului"

Prin insinuarea că în aceste citate ar fi vorba de mărturisirea în fața preotului se dovedește caracterul necinstit a celui care a scris lucrarea. În toate aceste citate nu e vorba de mărturisirea în fața unui preot ci lăuntric, în fața conștiinței, a lui Dumnezeu.

În lucrare se mai vorbșete și de Didascalia Apostolilor, un fals scris în secolul 3 și atribuit în mod tendențios Apostolilor. Un exemplu despre felul cum unii oameni ai Bisericii creau deliberat lucrări false, instituind prin ele practici și rânduieli ale Bisericii.

Chiar la primul Sinod ecumenic exista canoane cum sa se faca spovedania.

Nu există nici un canon despre spovedanie la primul sinod. Citatul care este dat în lucrare este din canonul 12, care nu se referă la spovedanie ci la serviciul militar. Practic, canonul spune că a-ți face serviciul militar e un păcat care trebuie pedepsit de Biserică.

CANON XII.

As many as were called by grace, and displayed the first zeal, having cast aside their military girdles, but afterwards returned, like dogs, to their own vomit, (so that some spent money and by means of gifts regained their military stations); let these, after they have passed the space of three years as hearers, be for ten years prostrators. But in all these cases it is necessary to examine well into their purpose and what their repentance appears to be like. For as many as give evidence of their conversions by deeds, and not pretence, with fear, and tears, and perseverance, and good works, when they have fulfilled their appointed time as hearers, may properly communicate in prayers; and after that the bishop may determine yet more favourably concerning them. But those who take [the matter] with indifference, and who think the form of [not] entering the Church is sufficient for their conversion, must fulfil the whole time.


În concluzie, așa cum am zis și mai înainte, nu exista Spovedania ca sacrament în primul mileniu. Poate că exista ca ierurgie, dar sper că știi diferența între ierurgie și Taină.

[Erethorn]

Domnule, ideea ca Didahia Apostolilor ar fi un fals face parte din categoria Codul lui DaVinci.

Indicati-ne un singur nume de cercetator serios in domeniul crestinismului primar care sustine asa ceva.

[Traditie1]

În prealabil postat de Erethorn

Domnule, ideea ca Didahia Apostolilor ar fi un fals face parte din categoria Codul lui DaVinci.

Indicati-ne un singur nume de cercetator serios in domeniul crestinismului primar care sustine asa ceva.

Domnule, eu am spus Didascalia, nu Didahia. Oricum, și Didahia e falsă, adică nu a fost scrisă de Apostoli ci de cineva care s-a folosit de numele lor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Didache
http://en.wikipedia.org/wiki/Didascalia_Apostolorum


The Didache, thus, is the first of those fictitious Church Orders which edit ancient material and claim apostolic authorship.
http://www.ccel.org/ccel/richardson/....viii.i.i.html