ce sa fac

[daxaaa1]

Salut.O sa trec direct la subiect sa nu plictisesc pe nimeni.Eu de fel sunt destul de credincios.Merg la biserica de cand eram mic, ma duc bunicii, parintii apoi am inceput sa merg singur.Problema este ca eu de ceva timp nu m-am mai spovedit si asta datorita unui lucru.Eu pe preotul meu duhovnic il cunosc de cand eram mic.Suntem foarte apropiati eu de el, el de mine si de toata familia si ne stim bine.Problema este ca acum a inceput sa-mi fie rusine sa-i spun anumite pacate.Stiu ca toti o sa ziceti ca lasa rusinea, ca te spovedesti in fata lui Dumnezeu si e adevarat dar eu nu pot sa fac asta si nu vreau sa merg sa spun doar cateva pacate pentru ca spovedania ar fi incompleta.Ce ma sfatuiti sa fac sa scap de aceasta lacuna acum ca vine si Craciunul si as vrea sa-l primesc cum se cuvine.

Sfânta Taină a Spovedaniei - Parintele Arsenie Papacioc - http://www.sfaturiortodoxe.ro/prarse...nteletaine.htm

"N-ai nevoie să lasi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a usurat si te-a scos din adânc de ape. Tu esti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că esti numai la jumătate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca să te lauzi tu pe tine. Si pe urmă, vă mai spun si altceva, el este plin de har si te simte, nu este prost, îsi dă seama. Credeti că Dumhezeu a făcut duhovnic pe oricine? Si atunci, te simte si, delicat, poate să-ti spună: "De ce mă minti, măi frate?" Pentru că duhovnicul nu poate să-ti lase impresia că-ti cunoaste tie păcatele. Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Si pe urmă nu ne interesează atât de mult părerea duhovnicului, ne interesează că tu ai reusit să te salvezi în loc să te nenorocesti. Pentru că, fratii mei, ori la spovedit să spui păcatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsă ele se vor vădi, dar nespuse nu rămân! Asta să stie toată lumea. Si duhovnicul va fi de fată acolo, la judecată, unde n-ai ce să mai zici, si nici el."

[daxaaa1]

Am pacate nespuse de mult timp de cand ma spovedesc.De ce preotul nu si-a dat seama?Sunt intr-o postura foarte proasta acum si imi pare rau.Acum mai bine de o luna si ceva el a venit sa faca sfestanie la mine acasa si a zis ceva de genul "lasa ca stiu si eu ce fac tinerii, te intreb eu si tu zici da da :))" si a ras putin.Nu sunt intocmai cuvintele lui dar asta a spus.Poate ar fi mai usor sa ma intrebe el si eu sa zic da dar daca nu e asa?Iarasi voi pleca cu spovedania incompleta?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de daxaaa1

Am pacate nespuse de mult timp de cand ma spovedesc.

Asta este o problema serioasa. Fiindca, pentru ca o spovada sa fie buna (=valida), trebuie spovedite TOATE pacatele de care va amintiti.

Prin urmare, ultimele spovezi au fost invalide.

Pentru a remedia acest lucru, procedati dupa cum urmeaza: amintiti-va, mai intai, cand ati facut ultima data o spovada buna (valida). Pe urma, recapitulati toate pacatele de care va amintiti de atunci (prin urmare si cele pe care le-ati "spovedit"). Spuneti preotului confesor ca ati ascuns pacate si ca v-ati impartasit in aceasta stare. Prin urmare, trebuie spovedite toate pacatele (de care va amintiti) de la ultima spovada adevarata, plus pacatul omisiunii voluntare, plus pacatul sacrilegiului.

In legatura cu rusinea, ea este un simtamant care vine de la Dumnezeu ca sa ne impiedice sa pacatuim. Ca orice har lucrator, si acesta poate fi deturnat de diavol, care o foloseste ca sa nu ne mai spovedim (ori ca sa facem "spovezi" invalide, in care cel mult avem impresia subiectiva ca ne-am spovedit, dar care nu schimba cu nimic nici starea cazuta a sufletului, nici aderenta la pacat).
Daca, insa, nu va puteti invinge acest aspect al rusinii, atunci mai bine mergeti la alt preot. A schimba duhovnicul poate fi uneori o eroare prudentiala, dar niciodata un pacat. Dimpotriva, a face spovada cu omisiune voluntara este intotdeauna un pacat, de regula urmat de unul si mai mare: cuminecarea sacrilega.

Ajutor de la Domnul,
M.D.

[gabriela8]

Spovedania incompleta incarca sufletul deoarece nu sunt iertate nici macar pacatele marturisite. Una e sa uiti un pacat, altceva este sa ascunzi cu stiinta. Poti alege un alt duhovnic dar nu te mai marturisi formal, caci tie iti faci rau.

În prealabil postat de daxaaa1

Salut.O sa trec direct la subiect sa nu plictisesc pe nimeni.Eu de fel sunt destul de credincios.Merg la biserica de cand eram mic, ma duc bunicii, parintii apoi am inceput sa merg singur.Problema este ca eu de ceva timp nu m-am mai spovedit si asta datorita unui lucru.Eu pe preotul meu duhovnic il cunosc de cand eram mic.Suntem foarte apropiati eu de el, el de mine si de toata familia si ne stim bine.Problema este ca acum a inceput sa-mi fie rusine sa-i spun anumite pacate.Stiu ca toti o sa ziceti ca lasa rusinea, ca te spovedesti in fata lui Dumnezeu si e adevarat dar eu nu pot sa fac asta si nu vreau sa merg sa spun doar cateva pacate pentru ca spovedania ar fi incompleta.Ce ma sfatuiti sa fac sa scap de aceasta lacuna acum ca vine si Craciunul si as vrea sa-l primesc cum se cuvine.

Gandeste ca probabil nu esti prima persoana care face acel pacat, si ca probabil mai toata lumea il face. Probabil nu e nici prima oara cand o sa-l auda, nici ultima. Deci da-i inainte si spune-i ce ai pe suflet.

[daxaaa1]

Ai dreptate dar nu asta e problema.Problema e ca eu si preotul meu duhovnic avem o relatie foarte stransa si e ca si cum i-as zice mamei ca m-am apucat de droguri(doar un exemplu aleatoriu).Adica e clar ca ma simt prost sa zic unele lucruri fata de relatia care o avem poate pentru ca ma gandesc ca ma va privi cu alti ochi, sau isi va schimba parerea despre mine sau ma va certa.

[CristianR]

Păcatul tău este foarte mare pentru tine. Te apasă și îți este nesuferit, ai vrea să scapi de el. Pentru părinte, însă, este un păcat ca oricare altul. Iar dacă îl mărturisești, te va prețui, cred, mai mult, ca pe unul care a avut curajul sincerității.
Hristos, căruia îi mărturisești, de fapt, păcatul, te cunoaște mult mai bine decât duhovnicul. Nici El și nici duhovnicul nu te vor judeca. Tot ce așteaptă este să ceri ajutor pentru a te dezlega de păcatele tale și a-ți da puterea de a nu le mai face. Dumnezeu să-ți ajute!

[Monnis]

Eu, intr-o astfel de situatie, m-as duce la un alt duhovnic sa-i spun acele pacate si sa scap de povara. Adica, intre a ramane cu pacate nespovedite si a schimba duhovnicul, as alege varianta a doua.
Dar ideal ar fi sa va invingeti reticenta si sa fiti sincer cu duhovnicul actual.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de daxaaa1

Ai dreptate dar nu asta e problema.Problema e ca eu si preotul meu duhovnic avem o relatie foarte stransa si e ca si cum i-as zice mamei ca m-am apucat de droguri(doar un exemplu aleatoriu).Adica e clar ca ma simt prost sa zic unele lucruri fata de relatia care o avem poate pentru ca ma gandesc ca ma va privi cu alti ochi, sau isi va schimba parerea despre mine sau ma va certa.

Cu alte cuvinte ţii mai mult la imaginea ta în ochii altcuiva decât la sufletul tău.
Oare cum s-o numi asta? (îmi trec prin minte câteva expresii - slavă deşartă, autosabotare)
Oricum s-ar numi, face parte din boala tuturor oamenilor, împotriva căreia au luptat toţi cei care au dorit să se mântuiască. Biserica e o bolniţă; ca urmare, Doctorului se cade să nu Îi ascundem nimic dacă voim să fim vindecaţi.

Şi la ce bun o relaţie strânsă dacă ea e bazată pe ascundere şi dorinţa de a culege doar aprecieri? În ce constă această "strânsoare"? Eu cred că, dimpotrivă, preotul te va aprecia cu adevărat (şi multă bucurie va fi şi în Ceruri) dacă află că nu te-ai împopoţonat ca fariseii (de azi şi dintotdeauna) cu platoşa de faţadă a virtuţii sub care zace necurăţia ("Morminte frumos văruite...") ci, precum sfinţii, ţi-ai mărturisit slăbiciunile şi păcatele.
Smerindu-te, spre a primi ajutor întru însănătoşire şi mântuire.

Doamne ajută!