Despre sinodul cretan ,pareri

[sofiaiuga]

https://romanortodox.info/bisericile...ksa-al-odesei/

[catalin2]

În prealabil postat de sofiaiuga

cartea nu se refera la impartasania fara pregatire ci aduce argumente de ce este bine sa ne impartasim des si invalideaza toate motivatiile care ar putea aparea.

Parintii colivari (unii din ei, unii nu au adoptat aceasta practica) propovaduiau si practicau impartasirea zilnica. Calugarul Neofit se impartasea in acest fel la Brasov si scrie ca si pe strada oamenii il priveau ca un ciudat din aceasta cauza. Ce pregatire poate sa fie la un mirean care se impartaseste zilnic? Doar un sfant poate face asta, daca ar vrea. Chiar si imbunatatita de Sfantul Nicodim, care a preluat aceste idei de la prima generatie de parinti colivari, cartea contine argumente eronate si interpretari partizane. Baza fiind, asa cum am zis, un canonist din sec. XI, care avea interpretari eronate ale unor canoane, de exemplu talcuia un canon ca ar spune ca toti cei ce participa la Sfanta Liturghie trebuie sa se impartaseasca, altfel sa fie afurisiti. E interpretare aberanta, chiar si canonistii din acel secol si-au dat seama de acest lucru (aceste talcuiri sunt date in cartea diac. Ica). Calugarul Neofit (si Sfantul Nicodim, daca a contribuit la a doua editie) a luat doar talcuirea acelui canonist, neglijand ce au spus ceilalti doi. In realitate, cel mai probabil, calugarul Neofit si primii parinti colivari au luat acesta practica de la catolici, care o adoptasera, la randul lor, doar cu putin timp inainte. Nu existase asa ceva in ortodoxie, ca practica obisnuita (existand doar la cativa parinti care atinsesera sfintenia) si nu a rezistat nic dupa aceea, reaparand doar in sec. XX, preluata tot de la catolici.

Practica impartasirii dese din timpurile noastre a fost insusita de ecumenisti de la catolici. Ca un argument au invocat pe parintii colivari si cartea calugarului Neofit. Am citit articolele celor ce propovaduiesc astfel de practici, contin doar lucruri gresite si citate scoase din context, invataturi diferite de cea ortodoxa despre impartasire si spovedanie, invataturi de tip protestant. Este minimalizata importanta spovedaniei, ba chiar se considera ca impartasirea tine loc si de spovedanie, iertand pacatele. Daca nu se mai propovaduieste impartasirea zilnica, se spune, in schimb de impartasirea duminicala fara o spovedanie inainte (doar cand ar aparea pacate de moarte) si, evident, fara post. Adica exact practica existenta la catolici. Ti-am scris, pe scurt, tot ce era important de stiut despre o astfel de practica, sper ca ai inteles, daca iti place adevarul. Dar am observat ca celor ce se departeaza de ortodoxie nu le place nici adevarul, sper ca nu esti asa.

În prealabil postat de sofiaiuga

De altfel si in acatistul SF.NICODIM SCRIE DESPRE SF.IMPARTASANIE:
ICOS7;MULTE neintelegeri si rastalmaciri,multe acuze.calomnii si chiar condamnari s-au abatut asupra tacind impreuna cu mitropolitul MACARIE al Corintului ai publicat cartea despre deasa impartasanie.Insa de sus intarit si crucea ti-ai purtat ,neparasind locul virtutii,si ca o gura a Cuvintului,Biserica o ai luminatcu marturisirea evlaviei si credintei tale drepte,pentru care cu bucurie iti cintam....

Cum am spus, intotdeauna cand scriu despre un subiect ma si informez. M-am uitat sa vad de unde e acel acatist, parea facut de cineva care e partizan al acestei practici. Si am gasit ca a fost scris de parintele Ghelasie de la Frasinei. https://www.crestinortodox.ro/acatis...ul-139045.html Despre parintele Ghelasie a spus Parintele Iustin Parvu ca e un inselat, a fost criticat si de Parintele Staniloae, Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Ioanichie Balan. De altfel, chiar sunt pe net citate din cartile sale, niste aiureli ce tin de conceptiile din paranormal. Deci nu are nicio relevanta ce scrie in acel acatist.
Pe de alta parte, am scris chiar in mesajul precedent ca editia a doua a cartii lui Neofit se presupune ca a fost editata si imbunatatita de Sfantul Nicodim Aghioritul, asta nu inseamna ca sfantul nu s-a putut insela. Chiar si partizanii Sfantului Nicodim (pentru ca unii din Grecia il contesta) spun ca a avut si ceva influente din catolicism, a si tradus doua carti catolice. Asta nu inseamna ca nu e sfant, si unii sfinti pot avea unele greseli, din nestiinta, nu sunt infailibili.

[catalin2]

În prealabil postat de sofiaiuga

EREZIA ECUMENISTA este de mult timp sustinuta de ierahia romana ,doar ca la creta ea a devnit oficiala ,adica prin pct.22.vrea sa sileasca credinciosii ortodocsi romani sa adere la ea si daca nu vor.De-a lungul timpuluimulti sfinti s-au ingradit de ereziile timpului lor ,am scris mai sus intr-o postare care sunt aceia.
La ce bun sa ramii intr-o biserica nemintuitoare ,c sa mergi la iad cu ierarhii respactivi ,cind vedeti ce scrie si SF.ANATOLIE AL OPTINEI ,ceva mai sus.

Stiu multe despre istoricul acestui sinod, nu stiu daca le cunosti si tu. Conceptiile ecumeniste au aparut in ortodoxie oadata cu patriarhul Meletie, acum 100 de ani. Acesta a dorit intrunirea unui sinod pan-ortodox care sa pregateasca unirea cu protestantii si catolicii. Nu a reusit sa convinga pe nimeni sa organizeze un sinod, s-a tinut doar o conferinta in care s-a adoptat doar o schimbare minora, modificarea calendarului. Totusi, unii au vazut asta ca o erezie si au iesit din Biserica. In perioada interbelica BOR a purtat discutii cu anglicanii, pentru venirea acestora in Biserica. Sfantul Sinod a recunoscut preotia anglicanilor. Nu e aceasta o eroare cu mult mai mare decat erorile de la Creta? Si totusi, nimeni nu a iesit din Biserica (afara de stilisti, care o facusera deja). Deci argumentele nepomenitorilor sunt complet false.

Actualul sinod a fost conceput, initial, de patriarhul Athenagoras, tot pentru unirea cu catolicii. Vazand ca nu-l baga nimeni in seama a actionat de unul singur, ridicand anatemele. In afara de cativa care au iesit iar din Biserica nu s-a intrat in schisma. Ideea tinerii unui sinod panortodox s-a tot continuat in aceatsa perioada, s-au tinut intruniri pregatitoare etc. Probabil patriarhul ecumenic actual a dorit intrunirea sinodului tot pentru a adopta niste hotarari ecumeniste, in vederea apropierii de catolici. Vechile hotarari au fost aprobate de aproape toate Bisericile, dar cand au fost date publicitatii, multi credinciosi si monahi au aratat ca sunt eronate. De aceea unele Biserici nu au mai vrut sa participe, in urma obiectiilor venite de la credinciosii din Biserica. Ierarhii romani sunt cei care au cerut modificarea documentelor, a fost aprobata o modificare in bine, dar tot cu multe neclaritati. Din fericire nu a iesit cum a dorit Patriarhia Ecumenica, ba chiar invers, din documente reiese ca celelalte nu sunt biserici, o lovitura data ecumenismului. Chiar si asa au fost si neclaritati si lucruri scrise gresit, dar intotdeauna cand au fost astfel de cazuri, nu le-a mai bagat nimeni in seama peste ceva timp. Chiar si punctul 22, nimeni nu-l baga in seama, tot invatatura corecta o tin toti. Tot invatatura corecta o sa fie in Biserica, pe cand nepomenitorii or sa ajunga probabil schismatici, in afara Bisericii.

[catalin2]

În prealabil postat de sofiaiuga

acesta este teoria falsa a lui SAVA LAVRIOTUL.SF.TEODOR STUDITUL NE SPUNE CA LA NIVEL DE IERARHIE DACA UN IERER POMENESTE PE ALT IERARH AFLAT IN EREZIE ,DIN ANUMITE CONSIDERENTE SAU DIN FRICA ASTA NU ARE NICI O RELEVANTA DACA ACEL EPISCOP NU A SEMNAT DOCUMENTE ERTICE SI NU A SLUJIT CU ERETICII.
Iconomia şi acrivia în relaţiile cu ereticii în învăţătura Sf. Teodor Studitul

În ce caz ne putem împărtăşi la un episcop ortodox ce nu a întrerupt comuniunea cu ereticii*
„Dacă episcopul nu s-a aflat la sinodul preacurvar și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă se cuvine deci să avem comuniune cu un preot al unui astfel de episcop ortodox? La aceasta am răspuns şi în altă scrisoare, către Evodie, că se cuvine, din iconomie, numai dacă el nu a slujit împreună cu ereticii. Căci când episcopul ce se pomeneşte este ortodox, nimic nu înseamnă dacă el pomeneşte din frică pe mitropolitului său eretic.” [Epistola 49. Către fiul Naucratie]

E cu totul alta situatia la care se referea Sfantul Teodor Studitul. Era vorba de iconoclasti si de sinodul tinut de acestia. Acestia marturiseau o erezie clara, cu capul descoperit si ii persecutau pe ortodocsi. Este si o alta deosebire, fundamentala. Ierarhii din tarile care nu au participat la Sinod sunt in comuniune cu ierarhii care au participat la sinod si oricand ar sluji impreuna. Deci daca tu vrei sa fii in comuniune doar cu acei ierarhi esti automat in comuniune si cu ierarhii ortodocsi. Asa cum si-a dat seama si acel Sava lavriotul (nu stiu cine este), recunoscand ca este in schisma, in afara Bisericii. Deci tu ori este in comuniune cu toti ierarhii romani, ori esti in schisma. Cei din afara Bisericii (inclusiv in schisma) nu au Sfinte Taine si nici mantuire, nu Biserica, cum spui tu. Lasa orgoliul deoparte si gadeste-te bine la ceea ce am scris eu, nu te mai lua orbeste dupa o mana de nestiutori, ca ajungi in afara Bisericii. E absurd sa spui ca doar vreo 100 de nepomenitori sunt biserica, restul sunt cazuti. Asa au ajuns si stilistii sa spuna, pana la urma. Inca un lucru important, cei ce n-au fost la sinodul din Creta nu spun ca a fost un sinod eretic, ci ca nu semnaeaza acele documente pentru ca sunt neclaritati si lucruri gresite. Asa cum Sinodul BOR a aprobat documentele de la intrunirile cu necalcedonienii si catolicii, in timp ce alte Biserici le-au respins, fara sa spuna ca ierarhii romani sunt eretici si nu mai sun tin comuniune. E totul foarte clar. Poti sa critici cat vrei din interiorul Bisericii si sa scrii impotriva conceptiilor ecumeniste, din afara Bisericii o faci degeaba, esti in aceeasi situatie cu orice eterodox sau chiar pagan.

[catalin2]

În prealabil postat de sofiaiuga

https://romanortodox.info/bisericile...ksa-al-odesei/

Nu spune nimic despre Sinodul din Creta, doar nepomenitorii au vazut aceasta legatura.

[sofiaiuga]

În prealabil postat de catalin2

Nu spune nimic despre Sinodul din Creta, doar nepomenitorii au vazut aceasta legatura.

spune despre sinodul al optulea
[COLOR=#111111]PROROCIA CUVIOSULUI KUSCA AL ODESEI DESPRE SINODUL TILHARESC[/COLOR]
[COLOR=#111111]Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una.[/COLOR]
[COLOR=#111111]Posturile vor fi anulate, călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor să se recăsătorească. Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.[/COLOR]
[COLOR=#111111]Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.[/COLOR]
[COLOR=#111111]Fiţi vigilenţi![/COLOR]
[COLOR=#111111]Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se duca la biserica apostată, însa nu trebuie sa mergem într-acolo în nici un caz.[/COLOR]
[COLOR=#111111]Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.[/COLOR]

unii ,multi sunt orbi si surzi pt.ce ne sf.Teofan Zavoritul

DEPRE PILDA LA DEMONIZTUL DIN GADARA
SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL:
„Nu se vede sa se fi purtat fata de El cu dusmanie (gadarenii, n mea), dar nici de credinta n-au dat dovada.
I-a cuprins o frica nelamurita, care-i facea sa doreasca doar atat: “Pleaca unde stii, doar lasa-ne in pace ” .
Acesta este chipul oamenilor care traiesc linistiti din avutul lor.
In jurul lor, lucrurile s-au randuit nu prea rau; ei s-au obisnuit cu aceasta randuiala; nu au nici un gand, nici trebuinta s-o schimbe, ori s-o inlocuiasca si se tem sa faca vreun pas nou.
Simtind totusi ca daca va veni porunca de sus, frica de Dumnezeu si constiinta ii vor sili sa lepede cele vechi si sa primeasca cele noi, ei fug din rasputeri de astfel de prilejuri, asa incat, luand ca indreptatire nestiinta, sa poate vietui linistiti cu vechile lor obiceiuri.
Asa sunt cei care se tem sa citeasca Evanghelia si cartile Sfintilor Parinti, precum si sa poarte convorbiri duhovnicesti, de frica sa nu-si zgandare constiinta, care daca se va trezi, va incepe sa-i sileasca a lepada unele si a primi altele”.

[sofiaiuga]

https://danielvla.wordpress.com/2019...-in-bucuresti/



[COLOR=#000000]CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)[/COLOR]
[COLOR=#000000]Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârseasca ceva ca clerici (să săvârseasca cele sfinte), să se caterisească.[/COLOR]
[COLOR=#000000](10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)[/COLOR]
[COLOR=#003366]CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)[/COLOR]
[COLOR=#003366]Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtașire (înțelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne*credinciosul? (II Cor. 6,15).[/COLOR]
[COLOR=#003366](47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare) [/COLOR]
[COLOR=#000000]CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECREȘTINII SI ERETICII)[/COLOR]
[COLOR=#000000]Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se și caterisească si să se și afurisească.[/COLOR]
[COLOR=#000000](7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.) [/COLOR]
[COLOR=#003366]CANONUL 6 Laodiceea (ERETICII SĂ NU INTRE ÎN BISERICĂ)[/COLOR]
[COLOR=#003366]Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă staruie în eres.[/COLOR]
[COLOR=#003366](10, 45, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)[/COLOR]
[COLOR=#000000]CANONUL 9 Laodiceea (OCOLIREA AȘEZĂMINTELOR ERETICILOR)[/COLOR]
[COLOR=#000000]Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngăduit să meargă la cimitirele ori la cele ce se zic locuri mucenicești ale oricăror eretici pentru rugăciune ori pentru vindecare; și unii ca aceștia, de vor fi credincioși, să se excomu*nice pâna la un timp anumit. Iar pocăindu-se și mărturisindu-se că au greșit, să se primească.[/COLOR]
[COLOR=#000000](10, 11, 45, 46, 64, 70 ap.; 2, 4 sin. III ec; 6, 32, 33, 34, 37 Laod.; 83 Cartag.; 9 Tim. Alex.) [/COLOR]
[COLOR=#003366]CANONUL 32 Laodiceea (BINECUVÂNTAREA ERETICILOR NU E BINECUVÂNTARE)[/COLOR]
[COLOR=#003366]Nu se cuvine a primi binecuvântarile ereticilor, care mai mult sunt ab*surdități decât binecuvântari.[/COLOR]
[COLOR=#003366](10, 11, 45, 46, 64 ap.; 19 .sin. 1 ec; 7 sin. 1} ec; 2, 4 sin. IU ec; 11, 95 TruL; 6, 7, 8, 9, 10, 14, 31, 33, 34, 37 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare; 9 Tim. Alex.) [/COLOR]
[COLOR=#000000]CANONUL 33 Laodiceea (SE OPREȘTE RUGĂCIUNEA CU ERETICII ȘI SCHISMATICII)[/COLOR]
[COLOR=#000000]Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.[/COLOR]
[COLOR=#000000](10, 11, 45, 46, 64 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. II ec; 2, 4 sin. III ec; 11,95 TruL; 6, 7, 8, 10, 14, 31, 32, 34 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare; 9 Tim. Alex.) [/COLOR]
[COLOR=#003366]CANONUL 34 Laodiceea (MARTIRII ERETICILOR NU SUNT MARTIRI)[/COLOR]
[COLOR=#003366]Nici un creștin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos și să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceștia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânșii să fie anatema.[/COLOR]
[COLOR=#003366](10, 11, 45, 46, 64, 70 ap.; 2, 4 sin. IU ec; 6, 9, 32, 33, 37 Laod.; 83 Cartag.; 9 Tim. Alex.) [/COLOR]
[COLOR=#000000]CANONUL 37 Laodiceea (ESTE OPRIT A PETRECE CU NECREDINCIOȘII ȘI CU ERETICII)[/COLOR]
[COLOR=#000000]Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbă*tori, nici a serba împreuna cu ei.[/COLOR]
[COLOR=#000000](64, 70, 71 ap.; 11 Trul; 9 Ancira; 6, 9, 29, 33, 34, 38, 39 Laod.) [/COLOR]
[COLOR=#003366]CANONUL 46 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul (†818) – (BISERICILE ERETICILOR NU SUNT BISERICI)[/COLOR]
[COLOR=#003366]Vă sfătuim ca în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca în*tr-o casă simplă și să se cânte numai din nevoie, asezându-se cruce la mij*loc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvâr*șească rugăciune, nici să nu se aprindă candele și lumânare.[/COLOR]

[sofiaiuga]

SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.

[sofiaiuga]

https://ortodoxinfo.ro/sfintele-cano...ne-apostolice/


ale sinoadelor ecumenice,
ale sinoadelor locale
ale sf.parinti
sf.canoaneintregitoare


dati clic sus dreapta la sfintele canoane

NIMENI sa nu mai aiba motive ca nu le cunoaste,ci doar ca este nepasator si indeferent fatza de credintza ortodoxa.

[sofiaiuga]

Varianta integrală (necenzurată) a interviului acordat de Profesorul Dimitrios Tselenghidis după „Sinodul” din Creta

Acest profesor e un mare teolog grec contemporan.


https://www.marturisireaortodoxa.ro/...dul-din-creta/
O SPICUIREDOAR;
Cred ca ideea de a căuta ce ne unește și a trece sub tăcere ceea ce ne desparte este oricum foarte recentă în practica Bisericii…
La Sinoadele Ecumenice se discuta dacă Hristos este „deoființă” (ὁμοούσιος) sau „asemenea ca ființă” (ὁμοιούσιος) cu Tatăl. Cu Nestorie se discuta despre modul de unire a firilor în Hristos. Cu alte cuvinte, vedem insistența Părinților nu pe ceea ce ne unește cu ereticii, ci pe ceea ce ne diferențiază de ei, pentru că acest „puțin” care făcea diferența era foarte mare, de vreme ce avea ca și consecință tăierea din Trupul Bisericii.
Acest lucru este practica Bisericii. Există canoane care au fost consacrate și care au caracter universal. Ele nu pot fi relativizate de o asemenea mentalitate, cum că important ar fi doar să credem în Dumnezeul Treimic sau să credem în Hristos, în general.
Un exemplu elocvent în acest sens sunt anumite personalități ale Bisericii ca, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfântul Grigorie Palama, care au fost prigoniți. Sfântul Maxim a ajuns până la mărturisire din cauza diferenței fine dintre voințe, firi și energii în Persoana lui Hristos, iar Sfântul Grigorie Palama, din cauza caracterului necreat al harului. Vedem că pentru acești sfinți aceste aspecte nu erau ceva marginal, de vreme ce, în fond, sunt expresia acestei uniri cu Dumnezeu, care este o experiență, o trăire a lui Dumnezeu. De aceea, cu prețul vieții lor înseși nu au făcut compromisuri legat de aceste „amănunte”. Noi însă cu ce preț și cu ce trăire a lui Dumnezeu spunem astăzi că acest lucru nu contează?
Pentru un creștin ortodox, marile adevăruri dogmatice au o atât de mare însemnătate pe cât au și adevărurile dogmatice foarte mici. De aceea, le-a spus Hristos în porunca sa către ucenici, că El va fi garanția lor în veacul veacului și Duhul Sfânt pe care Îl va trimite le va aminti lor toate câte le-a spus. Prin urmare, diferențierea între marile dogme și micile adevăruri ale credinței este pur seculară și artificială. Deci, atunci când aceste lucruri, adică credința, sunt relativizate, fie că este vorba de dogme mari, fie de dogme mici, acest lucru se reflectă în viața de zi cu zi a fiecărui credincios, în gândirea, în discursul și în faptele sale.
La toate întrebările care se nasc acum din această analiză am răspuns prin referirea mea la cuvântul lui Hristos dinaintea Înălțării Sale care spune: „să îi învățați să țină toate câte v-am spus vouă”. Toate! Nu doar pe cele mai importante, ci pe toate! Și acest „toate” presupune și adevărul, și viața, și moduL/
Încercarea de a transforma iconomia în regulă nu cumva este încercarea de acoperire a conștiinței unor oameni stăpâniți de patimi?
Voi răspunde scurt: scoateți pe „nu cumva” din întrebare și aveți răspunsul. Da, așa este.
Dar ca să revenim în zona dogmatică, v-aș întreba care credeți că este astăzi erezia cea mai periculoasă?
Ceea ce astăzi este contestat prin excelență este Biserica Însăși ca Trup unic al lui Hristos. Biserica Ortodoxă este promovată ca o religie oarecare, deși, potrivit conștiinței noastre de sine ca ortodocși nu ne considerăm o religie între alte religii. Biserica are conștiința că este poporul lui Dumnezeu care l-a înlocuit pe vechiul Israel prin nașterea nemijlocită și harismatică a mădularelor acestui Trup din Dumnezeu Însuși. Aceasta înseamnă că noi, ca și credincioși, suntem de alt neam. Nu avem o simplă particularitate care ne distinge de ceilalți, ci o unicitate și exclusivitate: noi și numai noi suntem Biserica. Prin urmare, această erezie reprezintă o încercare de a contesta această identitate și această exclusivitate a Bisericii. Această erezie are un vector, un vehicul care în mod perfid vatămă acest Trup și acesta vehicul se numește ecumenism.