Ce parere aveti?

[iustin10]

În prealabil postat de FlaviusM

Ceea ce spui este complet incoerent si fara nici o legatura cu ce am scris eu mai sus.

Pai si tu supralicitezi,afirmind ca stii ce este minciuna si ce nu. Eu am incercat sa arat cum stim daca ceva este minciuna sau nu,dupa ce criterii ne luam.Si da,placerea,dar cea sufleteasca nu cea sensibila,e unul din criteriile cele mai puternice ale adevarului

[FlaviusM]

În prealabil postat de iustin10

Pai si tu supralicitezi,afirmind ca stii ce este minciuna si ce nu. Eu am incercat sa arat cum stim daca ceva este minciuna sau nu,dupa ce criterii ne luam.Si da,placerea,dar cea sufleteasca nu cea sensibila,e unul din criteriile cele mai puternice ale adevarului

Nu am spus ca eu stiu ce e minciuna si ce nu.
Doar ca din citatul pe care l-a dat mai sus lore86 se intelege ca ea alege credinta in Hristos indiferent daca e adevarata sau nu.

[glykys]

În prealabil postat de lore86

eu am gasit in Dostoievski un citat care mi-a placut atat de mult si in care ma regasesc:
"De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul."

Redau aici comentariul Deliei 31 cu privire la acest citat:

Imi dai voie sa zic ceva legat de celebrul citat al lui Dostoievski, preluat cu entuziasm de multi credinciosi? L-am vazut pus la semnatura unor useri de aici de pe forum, e lansat cu drag in discutii si vad ca aici are rezonante personale si pt Guru.inc.

Am mai scris despre asta pe un topic special cu citate din Dostoievski, initiat de Colaps - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...534#post286534 si o sa reiau si aici ideea.

Fraza asta a lui Dostoievski - „De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul”
s-ar parea ca e reversul unui alt dicton celebru: ''Amicus Plato, sed magis amica veritas'', „mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul”.

Zicea si userul Colaps atunci ca aceste cuvinte ar trebui sa ne fie un model de credinta in Hristos.

Eu una, as zice, din contra.

Poate o sa te scandalizeze si n-o sa-ti vina sa crezi, dar fraza asta e o capcana.
Desi pare o sfidare impotriva hiper-pseudo-corectitudinii reci, desi pare o provocare dispretuitoare la adresa unei lumi false, iluzorii, in favoarea lui Hristos, fraza e totusi o capcana prin aceea ca fascineaza si atrage tocmai printr-o ambiguitate ce lasa loc de interpretari cu final catastrofal.

Dupa cat de des e vehiculata fraza asta, se pare ca multi retin aceste cuvinte, de care sunt atrasi ca de un magnet, dar nu toti isi mai amintesc in ce context le-a spus Dostoievski.

Cuvintele astea le-a spus marele autor ortodox , insa prin gura personajului Stavroghin din romanul Demonii.
Daca decupam citatul din context si nu stim cine e Stavroghin, suntem tentati sa-l luam de bun ca doar l-a zis Dostoievski, fara sa ne mai uitam la semnificatia de dedesubt.

Pt. cei care stiu cine e Stavroghin, faptul ca el l-ar alege pe Hristos si nu adevarul, e una din dilemele care-i bantuie mintea si pe care nici Dostoievski n-a dezlegat-o in roman.

Stavroghin e un personaj teribil de contestat. E de notorietate publica faptul ca e un ateu fara remuscari. Si totusi ar prefera sa ramana cu Hristos.

Cum spuneam , eu n-as sfatui pe nimeni sa se ghideze dupa aceste cuvinte si sa se ia dupa mintea imbibata de contradictii a paradoxalilor lui Dostoievski.

Ideile lor sunt seducatoare iar daca nu le gandesti pana la capat, risti sa-ti virusezi mintea cu subtilitati care odata acceptate nu fac decat sa-ti paraziteze ''sistemul de operare''.

Ce propune Stavroghin aici e o idee hazardata si absurda, as zice chiar
antihristica.
De ce? Pt. ca in subtilitati perfide sta viclesugul sarpelui expert in a jongla cu adevaruri injectate cu otrava.

La o analiza mai de adancime, a-L prefera pe Hristos in locul Adevarului, nu e deloc o virtute. Ba din contra. Asa apar si asa se mentin sectele.

Daca te uiti bine, ideea are doua puncte coincidente, sinonime dar despartite brutal, obligate sa fie incompatibile: Hristos si Adevarul
"Daca s-ar demonstra ca Hristos nu e Adevarul, as ramane cu Hristos, nu cu Adevarul".

Ipoteza de la care pleaca Stavroghin e falsa din start si nu poate duce decat la un cortegiu de falsuri. Demonul necredintei ce-l bantuie, insinueaza perfid prin gura lui Stavroghin o ruptura care in realitate nu exista, o incompatibilitate fortata, obligatorie.

Un Hristos in care n-ar fi Adevarul si care n-ar fi Adevarul, acela va inceta sa mai fie Hristos-Fiul lui Dumnezeu. Ar fi un lowercase hristos. Sunt destui hristosi mincinosi in lume. Demonul din mintea lui Stavroghin propune unul in plus. Sa fie identic cu Hristos dar neadevarat.

Pt. un credincios e inadmisibila existenta unui Dumnezeu al neadevarului. Prin insasi dumnezeirea Lui, Hristos nu poate sa nu fie in Adevar.
E ca si cum ar zice cineva: ‘’daca s-ar demonstra ca lumina poate fi separata de soare, as prefera soarele’’. Si inca printr-o operatie matematica! E o imposibilitate ontologica si logica sa separi disjunct soarele de lumina si Adevarul de Hristos.

A accepta un Hristos al neadevarului e echivalent cu a accepta erezia de bunavoie si nesilit de nimeni.

Stavroghin e un personaj coplesit pana in maduva oaselor de negatii. In mintea lui de nihilist, Hristos si Adevarul nu se intalnesc niciodata, tocmai pt. ca necredinta ii largeste ruptura, scindarea launtrica intre minte si inima.

Pt. el, Hristos e un personaj acceptat cu inima dar respins de ratiune, un personaj demn de iubit si luat ca exemplu de vietuire dar imposibil de crezut rational ca e Dumnezeu Atotputernic.

Prin urmare, Hristosul cu care ar ramane Stavroghin e si el un hristos scindat, incomplet, un fals, un Mesia iluzoriu de tip Fata Morgana, o iluzie perceptibila in stari alterate de constiinta. Iar constiinta lui Stavroghin e intr-adevar alterata de prezenta duhurilor intunericului care i s-au strecurat treptat in suflet prin fisura creata de necredinta.

Stavroghin pare intr-adevar, prin aceste cuvinte, un nobil fidel care a ramas credincios suveranului sau detronat. Tocmai pe capcana asta mizeaza demonul care i-a insuflat ideile.
Se poate sa fie vorba de acel mecanism psihologic, prin care in general, omul empatizeaza cu victima, cu suveranul detronat.
In mintea scindata a lui Stavroghin, Hristos e doar omul-victima de pe Cruce cu care empatizeaza, nu si omul-Dumnezeu, Cel ce a despecetluit din interior mormantul.

De aceea, pt. mine, fraza lui Stavroghin e inacceptabila ca marturisire de credinta. Hristos nu are cum sa fie scindat de Adevar iar ideea unui Hristos in afara Adevarului ar fi o farsa sinistra.

scuze daca postarea e prea lunga

Hristos Domnul sa ne lumineze pe toti!

[iustin10]

As vrea sa aud si eu o demnostratie care sa dovedeasca ca Hristos nu e adevarul. Ce sa dovedeasca? Ca nu a existat? Ca a mintit in ce a spus? Ca exista un adevar mai mare ca El?
Dar eu stiu ca Hristos e adevarul prin aceea ca toata viata porunciile Sale s-au adeverit in viata mea si in jur.Acesta e adevarul lui Hristos: poruncile Sale.Cine le implineste sau macar e constient de ele,este cum spune psalmistul : 'Gustati,si vedeti ca Domnul e bun"
Oare ce argumentatie l-ar mai putea intoarce din drum pe cel ce a gustat viata si fericirea?
Hristos nu se cunoaste doar cu mintea,sau din vreo axioma,ci cu intreaga ta viata ,cu faptele tale,si intreaga minte si intregul suflet.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

As vrea sa aud si eu o demnostratie care sa dovedeasca ca Hristos nu e adevarul. Ce sa dovedeasca? Ca nu a existat? Ca a mintit in ce a spus? Ca exista un adevar mai mare ca El?
Dar eu stiu ca Hristos e adevarul prin aceea ca toata viata porunciile Sale s-au adeverit in viata mea si in jur.Acesta e adevarul lui Hristos: poruncile Sale.Cine le implineste sau macar e constient de ele,este cum spune psalmistul : 'Gustati,si vedeti ca Domnul e bun"
Oare ce argumentatie l-ar mai putea intoarce din drum pe cel ce a gustat viata si fericirea?
Hristos nu se cunoaste doar cu mintea,sau din vreo axioma,ci cu intreaga ta viata ,cu faptele tale,si intreaga minte si intregul suflet.

" Nimic nu este mai sarac decat o minte care , stand in afara de Dumnezeu , filozofeaza despre Dumnezeu "
( Fericitul Diadoh al Foticeii )