Ce ne spun Învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre : Ură

[cristiboss56]

Pentru că din ce în ce mai mult, pe acest forum se vehiculează în mod direct sau indirect termenul de ură, înverşunare, de judecată a răului şi a urii aproapelui, am căutat câte ceva despre ură în cele lăsate de Sfinţii Părinţi. Ura, ca şi celelalte patimi, se naşte din iubirea de sine, egoismul, care este maica şi rădăcina tuturor păcatelor, după Sfinţii Ioan Damaschin şi Efrem Sirul. Iar iubirea de sine este " iubirea neraţională faţă de trup", după Sfântul Maxim Mărturisitorul ( Filocalia , vol . al II-lea , p. 67 ) . Ura este uciderea de om ( I Ioan 3, 15 ) ; ea este permisă numai împotriva diavolului şi a păcatului ( Psalm 96, 11 ; Pilde 8, 13 ; Amos 5, 15 ) ; ura este permisă asupra nedreptăţilor , după cuvântul psalmistului- " nedreptate am văzut si m-am scârbit" ( Psalmi 118, 163 ; Romani 12, 19 ; Pilde 13, 5 ; 17 , 13 ) . Creştinii trebuie să urască minciuna ( Psalm 118, 163 ) , trebuie să urască căile nedrepte ( Psalm 118, 104 ) , precum şi "adunarea păcătoşilor" ( Psalm 25, 5 ) . Trebuie să urască sfatul celor ce urăsc pe Dumnezeu ( Psalm 138, 21 - 22 ). Ura se biruieste prin dragoste de Dumnezeu şi de aproapele, iar dragostea de Dumnezeu o câştigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată. Care este deosebirea între ură, mânie, invidie, zavistie, certare şi pizmă şi care sunt urmările lor ? Ura este rădăcina patimilor arătate mai sus, iar acestea sunt ramurile ei, cum vorbeşte Sfânul Efrem Sirul în cuvântul său pentru deosebirea patimilor. Urmarea urii şi a ficelor ei este moartea sufletului. < Extras din Convorbiri duhovniceşti cu părintele Cleopa >

Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit.

(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos)

Trebuie să vă siliţi, rugându-vă lui Dumnezeu şi sfinţilor, a le*păda toate împătimirile lumeşti faţă de oameni şi de lucruri, altfel spus orice părtinire faţă de oameni şi de lucruri, şi a-i iubi pe toţi ca pe nişte fraţi şi surori cu toată bunăvoinţa, ca pe voi înşivă.



(Sfântul Ioan de Kronstadt - Ultimile însemnări)

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care veţi ju*deca, cu aceea veţi fi judecaţi (Mt. 7,1). Doamne, dă-ne să nu-i judecăm pe vii, şi cu atât mai puţin pe morţi. Tu, ca Făcător şi Legiuitor, eşti singurul Judecător drept al viilor şi al morţi*lor. Iar nouă dă-ne să ne osândim cu asprime pe noi înşine şi să cerem pentru cei adormiţi iertarea şi lăsarea păcatelor de voie şi fără voie.

(Sfântul Ioan Kronstadt - Ultimile însemnări)