Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Slujbele Bisericii Ortodoxe > Reguli in Biserica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 25.05.2007, 02:05:11
mihaela75 mihaela75 is offline
Member
 
Data înregistrării: 27.03.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 37
Implicit

asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 26.05.2007, 06:49:29
dillema dillema is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.12.2006
Mesaje: 385
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihaela75
asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?
Oh Domane ce pot sa aud! In locul tau eu nu as putea sa indur asta. In plus e violenta fizica si psihica asupra a doua persoana, tu ca mama si copilul.Daca a ridicat mana asupra ta o data, cu siguranta o va repeta si mai ales daca e rupt cu Biserica. Daca e pentru prima data cand face asta si ai puterea sa il ierti, iarta-l dar e necesara si o discutie foarte foarte serioasa cu sotul tau referitor la aceasta crima: cum te-ai simtit, la umilinta fizica si psihica la care te-a supus fara nici un drept, faptul ca a incalcat legile societatii si legile lui D-zeu la viitorul relatiei etc. In cazul in care va mai repeta trebuie neaparat sa te indepartezi , sa pleci la parinti la o prietena la cineva care te poate intretine o perioada cat sa il "pedepsesti" sa inteleaga ca se pot intampla multe te poate chair ucide si va fi vai si amar de curul lui (nenorocitul!), sa inteleaga ca te paote pierde dar nu in ultimul rand sa mergi la politie de fiecare data cand te loveste. Si daca ai urme...din nefericire dar si fericire pentru tine ar fi un avantaj in plus ...sa dovedeasca faptul ca e violent si nu ar fi capabil sa aiba grija de baietel. baiatul te va ierta nu iti fie grija ai facut ce era bine pentru el in primul rand . Si sa ai o discutie foarte serioasa cu familia ta (mama tata, frate prieteni) in prezenta lui si familiei lui de asemenea. Si daca continua violenta verbala si te simti amenintanta tesfatuiesc sa divortezi ca o astfel de viata e sinucidere. viata ta cat si a copilului pot fi amenintate oricand. si preotul ar avea o astfel de atitudine . Si el are familie si stie ce inseamna un astfel de caz
Reply With Quote
  #3  
Vechi 28.05.2007, 09:19:02
mihaela75 mihaela75 is offline
Member
 
Data înregistrării: 27.03.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 37
Implicit

iti multumesc pentru raspuns,dilema.as vrea sa aud si parerea unui slujitor al bisericii,al unui preot.exista vreunul aici?as vrea sa stiu,el ce ar sfatui o femeie aflata in acesta situatie?nu sunt fara pacat,dar oare cine este in lumea asta!?si ce trebuie facut ?sa iti ispasesti pedeapsa o viata intreaga intr-o astfel de casnicie sau sa dai copiilor o a doua sansa?
Reply With Quote
  #4  
Vechi 28.05.2007, 20:30:57
Mirean Mirean is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.03.2007
Mesaje: 1.660
Implicit

Biserica are diferite programe destinate victimelor violentei domestice. Bine ar fi sa te adresezi preotului de la tine din parohie, care te poate indruma spre un asemenea centru unde vei primi consiliere de specialitate, atat din partea unui preot cat si din partea unui psiholog.

In ultima instanta, daca "metodele" pe care ti le-a dat dillema nu dau roade, specilistii dintr-un asemenea centru te pot ajuta sa iti evaluezi in mod realist "sansele" in cazul in care divortul ramane singura scapare din "iadul" familial.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 28.05.2007, 22:46:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihaela75
asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?
Inainte de a face pasul in intemeierea unei familii , este foarte importanta cunoasterea reciproca , dragostea sa fie una curata lipsita de interese pur trupesti sau materiale. Credinta adevarata intru Bunul Dumnezeu este un factor hotaritor in inchegarea unei familii reusite. Daca totusi s-a ajuns la nechibzuinta si neintelegeri grave, divortul este singura rezolvare, iar cel sau cea ce a generat neintelegerea isi va purta greul pacat in fata Lui Dumnezeu. Unde credinta si dragoste nu e, nimic nu exista !
Reply With Quote
  #6  
Vechi 28.05.2007, 23:19:16
erzbet erzbet is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2007
Mesaje: 535
Implicit

Nu sunt nici de departe un slujitor al bisericii, dar totusi as vrea sa sugerez ca in postura de mama interesul si binele copiilor vin pe primul loc. Sincer, violenta nu este un mediul propice pentru dezvoltarea lor. Iti doresc numai bine si sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine si copii tai, indiferent care va fi aceasta
Reply With Quote
  #7  
Vechi 29.05.2007, 00:27:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

O casnicie fortata pina la limitele insuportabilitatii, de dragul copiilor poate avea un efect mult mai nociv,decit in cazul transant al divortului.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 31.05.2007, 11:04:14
mihaela75 mihaela75 is offline
Member
 
Data înregistrării: 27.03.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 37
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Citat:
În prealabil postat de mihaela75
asa cum multi stim,la noi in tara,violenta in familie este foarte des intalnita!si eu vorbesc din experienta personala...nu doar familia mea poate fi aici un exemplu,ci majoritatea familiiilor pe care le-am cunoscut pana acum...stiu,sunt familii unde totul se rezolva rezonabil,prin discutii si respect.din pacate,eu nu am avut norocul sa vad foarte des asa ceva!as vrea sa stiu ce comentarii poate face un slujitor al bisericii vis-a-vis de acest subiect!bineinteles,toata lumea este binevenita sa isi spuna parerea.biblia ne spune ca atunci cand primim o palma,sa intorcem si celalalt obraz...chiar asa trebuie facut?daca sotul vine nervos de la lucru si incepe sa isi aminteasca pacatele mele(pe ale lui nu le mai vede) si primesc o lovitura,trebuie sa indur tot in numele dragostei si al sacrificiului familial si religios?cu copiii cum ramane?cum ii voi putea spune baietelului meu,care isi adora tatal,ca acesta a gresit,iar el cand va fi mare nu trebuie sa ii faca sotiei lui asa ceva??cum ii voi putea spune fetitei mele ca atunci cand va fi mare sa nu suporte ceea ce suport eu?si atunci?divortul si moartea spirituala?sau resemnarea si tranformarea copiilor nostri in potentiale victime?ce e de facut?voi ce spuneti?
Inainte de a face pasul in intemeierea unei familii , este foarte importanta cunoasterea reciproca , dragostea sa fie una curata lipsita de interese pur trupesti sau materiale. Credinta adevarata intru Bunul Dumnezeu este un factor hotaritor in inchegarea unei familii reusite. Daca totusi s-a ajuns la nechibzuinta si neintelegeri grave, divortul este singura rezolvare, iar cel sau cea ce a generat neintelegerea isi va purta greul pacat in fata Lui Dumnezeu. Unde credinta si dragoste nu e, nimic nu exista !
spui ca "cel sau cea ce a generat neintelegerea isi va purta greul pacat in fata Lui Dumnezeu".dar in viata totul e complicat.nu e totul alb sau totul numai negru...nu e unul vinovat,iar celalalt fara pata.insa ,spre deosebire de femeie,barbatul utilizeaza ca metoda de constrangere si de convingere ,forta...si abuzul psihic,care se rasfrange si asupra copiilor.la noi in tara,ca element culpabilizator pentru femeie,spre exemplu,este viata sexuala inceputa inainte de casatorie...daca la inceput totul e in regula din partea barbatului,cu timpul,cand frustrarile si presiunea sociala devin din ce in ce mai mari,el clacheaza.incepe sa isi aminteasca "pacate " de tinerete ...doar ale nevestei,ca de,el e barbat...si atunci,as fi curioasa,biserica ce solutiii ofera unei femei?sa intoarca si celalalt obraz?
si as vrea sa stiu daca esti slujitor al bisericii.multumesc!
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.06.2007, 01:51:37
cozia cozia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.01.2007
Mesaje: 2.467
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihaela75
cu copiii cum ramane?
Mihaela, parerea mea este sa nu te grabesti sa iei vre-o hotarire pripita. Pe acest forum bintuie un spiril liberal-feminist care una si buna stie: -"Du-te la Tribunal, politie, DIVORT, nu mai sta pe ginduri"...si ti-ai face un mare serviciu sa le ignori tocmai pe motiv ca trebuie sa te gindesti la copii, subiect la care o sa revin.

Pe de alta parte, din exemplu dat de tine nu se poate intelege cit de mare este problema ta, nimeni de aici nu este in masura sa inteleaga ce se petrece, insa din mindrie, cum aud un zvon cum sar imediat cu sfaturile de despartire. Cel mai bine asa cum ti s-a sugerat de catre unii este sa te duci la un Duhovnic, sa STATI MAI MULT de vorba cu el, nu asa in treacat, iar de sfaturi de pe internet stai departe, deoarece sunt multi suferinzi care, fara sa-si dea seama, se uita in oglida cind iti vorbesc...

Copiii:
Eu lucrez cu foarte multi copii din familii despartite si-ti spun cu mina pe inima sa nu faci prostia sa divortezi doar pentru o palma(chiar si doua) ocazionala, certuri, abuz verbal.
Cu multa tristete in suflet vad cum majoritatea copiiilor cu parinti divortati sau separati sunt pur si simplu DEVASTATI sufleteste. Este o suferinta CUMPLITA cum numai cineva care a trecut in copilarie prin asa ceva, si face efortul sa-si aminteasca poate intelege. Nu exista cuvinte care sa descrie sentimentul efectiv ca de moarte, de iad, fara exagerare prin care trece copilul cind un parinte isi face bagajul si pleaca, mai ales daca copiii au tinut mult la el/ea. Iti spun din ce am vazut si auzit din guritele lor cind ni se destainuiesc si pling. Asta este un aspect. Altul este cel IREVERSIBIL, al sechelelor si gravelor dereglari de comportament( in rau, social) in urma acestui soc sufletesc, iar daca unii se bucura initial ca copilul lui nu are nimic si nu are nici o dereglare PREA mare, se inseala amarnic. Unii copii stiu sa ascunda si imping aceste stari cumplite cit mai adinc in subconstient, insa dupa un timp explodeaza intr-un fel sau altul ...si nici atunci, parintele care a ramas in egoismul feroce de care des da dovada, va nega ca ceva este in neregula cu copilul sau....sunt multe de spus dar eu una iti spun si te implor

NU DIVORTA, asa bun rau cum este, tine-l pe aproape, exista legaturi sufletesti intre copil si tata care nu se vad, si nevazindu-le tindem sa credem in orbirea noastra ca ele nu exista si deci nu sunt asa de "vitale" si putem sa-l trimitem la "plimbare"

Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.06.2007, 06:11:49
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cozia
Cu multa tristete in suflet vad cum majoritatea copiiilor cu parinti divortati sau separati sunt pur si simplu DEVASTATI sufleteste. Este o suferinta CUMPLITA cum numai cineva care a trecut in copilarie prin asa ceva, si face efortul sa-si aminteasca poate intelege. Nu exista cuvinte care sa descrie sentimentul efectiv ca de moarte, de iad, fara exagerare prin care trece copilul cind un parinte isi face bagajul si pleaca, mai ales daca copiii au tinut mult la el/ea. [...] NU DIVORTA, asa bun rau cum este, tine-l pe aproape, exista legaturi sufletesti intre copil si tata care nu se vad, si nevazindu-le tindem sa credem in orbirea noastra ca ele nu exista si deci nu sunt asa de "vitale" si putem sa-l trimitem la "plimbare"
Andrei, m-a impresionat tare mult mesajul tau... si eu gandesc la fel dar nu cred ca as fi putut-o spune atat de bine cum ai facut-o tu. Nu am avut parte de despartiri in familie, slava Domnului, iar eu si sotul meu nici nu avem copii deocamdata, dar ma gandesc cu groaza de ex. cat ar suferi nepoteii mei, in sufletelul lor, daca parintii lor s-ar desparti, cum mai zice cumnata-mea cateodata, mai in gluma mai in serios. Sper ca Mihaela sa tina seama de sfatul tau si de altele asemenea. Doamne ajuta!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Violenta in familie? alexaa Generalitati 56 12.01.2015 22:51:12
Atitudinea fata de atei anisoara Generalitati 7 07.11.2013 11:17:23
Atitudinea fata de homosexuali coralina Generalitati 218 14.08.2011 22:05:09
Despre atitudinea oamenilor fata de crestinism Mihai. Generalitati 15 09.03.2007 20:37:18