Patima desfranarii

Fragment din "- Viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon
de Protosinghel PETRONIU TANASE

Drumul nostru trecea pe langa o casa cu nume rau, de femei desfranate. Afara, la blestemata intrare, vedem un om cu o infatisare distinsa si foarte mahnit. Isi acoperea fata cu palmele si plangea, apoi isi ridica mainile spre cer, rugandu-se cu suspinuri si iarasi plangea plin de deznadesjde. Apropiindu-se de acel om necunoscut si distins, Nifon a inceput sa planga si el.

- Pentru numele Domnului, frate, i-a zis el, ce ti s-a intamplat de esti asa de trist si plangi nemangaiat, in fata intrarii? Spune-mi, te rog, pentru ca tanguirea ta imi frange inima.

- Cinstite Nifone, eu sunt ingerul lui Dumnezeu. Precum stii, fiecare crestin, la botez primeste de la Dumnezeu un inger pazitor al vietii lui. Am fost randuit si eu pazitor unui om; acesta insa, ma amaraste, pacatuind necontenit. Uite, acum se afla in casa de desfranate si pacatuieste cu o femeie de pe drum. Vazand aceasta cadere a lui, cum sa nu plang pentru chipul lui Dumnezeu cazut in asa intuneric?

- Dar de ce nu-l indemni sa fuga de pacat? L-a intrebat iarasi Nifon.

- Din nefericire nu pot, i-a raspuns ingerul, nu pot sa ma apropii de el, caci din ceasul in care a inceput sa faca pacatul, s-a facut rob diavolilor si eu nu mai am nici o putere asupra lui.

- Dar cum nu mai ai nici o putere? Nu ti-a incredintat Dumnezeu mantuirea lui?

- Asculta-ma, robule al lui Dumnezeu. Domnul a creat pe om cu voie libera si l-a lasat sa mearga pe calea pe care o vrea el. I-a aratat si calea cea stramta, i-a aratat-o si pe cea larga si i-a spus: stramta si cu intristare este calea ce duce la viata si, mare-i poarta si larga-i calea care duce spre pieire. I-a arata inca si sfarsitul fiecarei cai: una se bucura de putina placere trecatoare si ajunge in iadul cel vesnic; iar cealalta are putina osteneala, dar castiga vesnica odihna in vecii vecilor. Ce indemn sa-i dau omului pe care mi l-a incredintat Dumnezeu, de vreme ce Insusu Hristos, Domnul nostru, cu gura Lui ii indeamna pe toti, invatandu-i si rugandu-i sa fuga de faptele cele necurate?

- Si de ce ridici mainile spre cer, suspinand cu amar?

- Am vazut pe diavoli in jurul lui cantand din gura si din chitare, batand din palme si razand batjocoritor de el. Ma doare inima vazand pe acei blestemati triumfand. De aceea, ma rog lui Dumnezeu sa mantuiasca faptura Sa de batjocura intunecatilor draci si sa-mi dea bucuria intoarcerii lui. Ma mai rog sa ma invredniceasca sa-I predau acest suflet neintinat si curatit prin pocainta.

Acestea a zis ingerul si a disparut din fata noastra. Apoi am plecat si noi. Pe drum, Cuviosul Nifon, mi-a zis ca nu exista fapta mai murdara decat desfranarea. Cu toate acestea, daca nelegiuitul se pocaieste, Preabunul Dumnezeu il primeste mai repede decat pe toti nelegiuitii si pacatosii, pentru ca patima aceasta se inradacineaza in firea omului si, pe deasupra si diavolul o atata mai mult cu tot felul de ispite. Pentru a birui cineva aceasta patima, trebuie sa se nevoiasca mult cu priveghere si post. Apoi a adaugat:

"Am vazut candva un om mergand pe calea cea larga a pacatului. Atunci mi s-au deschis ochii sufletului si am vazut in jurul lui vreo treizeci de diavoli: unii bazaiau ca mustele in fata lui, altii tiuiau in urechile lui ca tantarii, iar ceilalti il legasera de picioare si de gat si il trageau cu sila incoace si incolo. La aceasta priveliste mi s-au umplut ochii de lacrimi si ma gandeam ce sa insemneze funiile cu care il trageau pe om. Mi-a descoperit atunci Dumnezeu, ca fiecare funie corespunde unui fel de pacat. Diavolii, care zumzaie in urechi, il afunda in deznadejde, iar cei cere ii bazaie in fata, il fac sa fie nerusinat si obraznic.

Deodata vad, urmandu-l de departe, pe ingerul sau, tinand in mana ceva ca un toiag de lemn, care la un capat avea un crin minunat. Mergea cu capul plecat, trist, adanc deznadajduit. Toata intristarea lui era din pricina acelui om. Il vedea cu totul in gura iadului, pentru ca era robit de tot felul de patimi. Am ridicat si eu mainile si ochii la cer, sa rostesc cateva cuvinte de rugaciune spre folosul lui. Dar viclenii diavoli, ca tantarii s-au repezit asupra mea intepandu-mi mainile, socotind ca astfel ma vor putea impiedica sa ma mai rog pentru el.

Multumim anca. Din pacate acest pacat a devenit "virtute" in ziua de azi.:(

[C-tin]

În prealabil postat de jenica

Multumim anca. Din pacate acest pacat a devenit "virtute" in ziua de azi.:(

Insa, hai sa nu deznadajduim si nici macar sa nu ne plafonam zicand in sinea noastra ca nu mai e nimic de facut, atata timp cat mai inca vreme de rugaciune!
Cine stie, pt rugaciunile altor crestini s-o milostivi Dumnezeu sa le le miste inimile si acestor sarmani, pt care ingerii lor pazitori nu mai poate sa faca mare lucru.
Caci din spusele Sfintilor Parinti, pt rugaciunile semenilor nostri, Dumnezeu chiar intervine in schimbarea acestor sarmane suflete si mare o fi si bucuria ingerilor pazitori, primind astfel de sprijin neasteptat :).

[Nosam]

Patima desfranarii se naste din repetarea pacatelor din aceasta categorie. Dar, din ce se naste desfranarea?

[vsovi]

În prealabil postat de Nosam

Patima desfranarii se naste din repetarea pacatelor din aceasta categorie. Dar, din ce se naste desfranarea?

din mania stramba shi scurta care shi judeca de osanda iar mania din mancare, iar mancarea din carne iar carnea din vierme iar viermele din fluturle shi fluturele din varza shi varza din cafea shi cafeaua din arbore shi arborele din pamant, acolo unde mergem cu totzii...??? te-am lamurit? :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Nosam

Patima desfranarii se naste din repetarea pacatelor din aceasta categorie. Dar, din ce se naste desfranarea?

Patima desfranarii , este ca orice patima, dar mult mai cruda si mult mai bine -nfipta in noi. Iubirea de sine si iubirea placerii imediate prin robirea frumusetii trecatoare prin pofta sadica de stapanire de trup ce se alimenteaza continuu prin imaginatia gandului si mintii bolnave , dornice de cele pieritoare si parsive. O minte golita partial sau total de cele folositoare si o dragoste de sine exacerbata, ajunsa la panaroie este calea cea mai sigura spre desfranare.

[C.tin]

Desfrinatul nu are iubire si nici macar nu se gandeste la ea. De aceea, el face semnul iubirii fara iubire. Acest semn are obiectiv un sens, dar desfranatul nu-l umple cu continutul persoanei iubite, asa incat acest semn devine golit de sens; mai mult, el devine fals, mincinos, deoarece nu corespunde situatiei launtrice a pervetitului. Relatiile trupesti sunt expresia iubirii, iar pervetitul le exprima numai in patima sa. Iata de ce desfranarea inseamna minciuna. In ea nu exista corespondenta intre semnul obiectiv si dorinta subiectiva. Aparent, depravatul se da cu totul celuilalt pentru ca il iubeste. Insa in realitate el doar se foloseste de trupul celuilalt ca de un instrument pentru propria-i satisfactie. In loc de iubire, in desfrau se infiltreaza iubirea de sine.

Desfraul, in esenta lui, este o minciuna: minciuna nu prin cuvant, ci prin trup, iar prin intermediul acestuia, a intregii personalitati. Aceasta este minciuna in cel mai inalt grad si in cea mai autentica manifestare, caci in orice alt pacat participa numai spiritul nostru, dar in desfrau participa si trupul, prin urmare intreaga noastra personalitate. Relatiile trupesti dintre o femeie si un barbat nu constituie altceva decat semn al iubirii. Oferirea trupului celuilalt inseamna numai desavarsirea a ceea ce s-a savarsit deja prin oferirea sufletului catre celalalt prin iubire. Iubirea fiind un bun socializat, conduce absolut natural la socializarea avutului, spatiului, timpului, a starilor si trairilor intime, a credintei si rugaciunii, dar si a trupului, in care este lumea noastra launtrica si prin care ne adresam, prin cuvant aproapelui nostrul. Oferindu-ne trupul nostru altuia, ii oferim ultimul nostru bun, care este cel mai greu sa fie comun si care se impotriveste cel mai mult acestui lucru.

Insa iubirea depaseste obnubilarea trupului, laudandu-l in serviciul iubirii. Insa numai ea, iubirea eliberea aceste relatii de robia demonismului, de aservirea duhului dezagregarii si nimicirii, care se ascunde in patima. Insa desfranarea neaga toate lucrurile. Iar trupul nu se transforula intr-o expresie a iubirii si in desavarsirea acesteia, ci intr-un instrument al patimii. Pana si cel mai desfranat nu pate face in asa fel incat unirea barbatuluisi femeii sa nu fie un simbol al iubirii. De aceea si el, prin relatia sa, da obiectiv acest semn. Si el simbolizeaza iubirea prin oferirea trupului sau. Insa in realitate el nu are ceea ce exprima si simbolizeaza. Desfranatul nu are iubire si nici macar nu se gandeste la ea. De aceea, el face semnul iubirii fara iubire. Acest semn are obiectiv un sens, dar desfranatul nu-l umple cu continutul persoanei iubite, asa incat acest semn devine golit de sens; mai mult, el devine fals, mincinos, deoarece nu corespunde situatiei launtrice a pervetitului.

Relatiile trupesti sunt expresia iubirii, iar pervetitul le exprima numai in patima sa. Iata de ce desfranarea inseamna minciuna. In ea nu exista corespondenta intre semnul obiectiv si dorinta subiectiva. Aparent, depravatul se da cu totul celuilalt pentru ca il iubeste. Insa in realitate el doar se foloseste de trupul celuilalt ca de un instrument pentru propria-I satisfactie. In loc de iubire, in desfrau se infiltreaza iubirea de sine.
Magda

[C.tin]

Irodiade, irozi…sunt la tot pasul!
Femeile - stiu ce spun! Ferice de femeile care n-au facut avort!
Va spune o irodiada care a facut avort cu multi ani in urma; viitorul tata promisese ca o i-a de sotie, ca se va bucura de cati copii vor venii, samd…dar care, pus in fata faptului implinit sa se sperie ingrozitor si sa tagaduiasca rodul iubirii si, sa refuze venirea pe lume a unui copil la care a participat in deplina cunostinta de cauza; s-a aratat las, mincinos si iresponsabil; ce-a facut ‘viitoarea mama’?! S-a infuriat, s-a speriat de posibilitatea nasterii unui copil fara acordul/sprijinul tatalui, s-a sfatuit cu familia proprie si….a ajuns la concluzia ca, acel copil nu este dorit; drept urmare - a facut avort: ce-a urmat?! Mustrari de constiinta, la fiecare data din an cand venea data in care a incuviintat uciderea, visa un baietel frumos imbracat in costum tinut de un tanar caruia nu i se vedea fata si care, ii aparea intrebandu-o ” mami, ce faci mamii? de ce nu m-ai vrut?” Acest copil ar fi avut acum 15 ani; acest vis s-a repetat in fiecare an pana intr-o zi cand n-am mai visat.

Asemenea crime au loc datorita putinatatii credintei in Dumnezeu, a ‘fricii’ de a nu te oglindii in ochii tuturor (familie, societate) care te vad dintr-o data precum o paria, una care, in ciuda faptului ca si-a daruit trupul impreuna cu sufletul celui pe care-l iubea dar care, i-a fost inselata nu numai iubirea ci, i s-a facut dovada totalei iresposnasibilitati din partea tatalui cautand - se pare - numai placerea din actul sexual, nu si ‘consecinta’ acestui act; stiu, am intrebat si mi s-a spus ca vina se imparte in trei: mama care a incuviintat, tatal care neaga rodul iubirii si nu-l doreste si medicul care a infaptuit actul medical dar, ce folos?! Tot crima se numeste chiar daca ‘vina’ apartine si celorlalti doi! Daca as fi fost tare, pe pozitii…as fi infruntat situatia delicata si as fi mers mai departe! Dar n-a fost asa!

Asa ca, atentie mare pentru tineri: ele sa nu se ofere in afara casatoriei, iar daca tot s-a intamplat, barbatii sa-si asume in mod responsabil ceea ce au zamislit! Iar parintii - si de-o parte si de cealalta - sa arata ingaduinta si toleranta in privinta fetelor/femeilor care au ‘gresit’ si, sa nu se faca partasi la o nelegiuire.
Magda

[cristiboss56]

Daca celelalte patimi sunt ceva mai usor de tratat, de indreptat, desfranarea este patima, boala ce cu greu se trateaza, iar dezpatimirea este un proces lung si anevoios, as putea compara desfranarea cu un cancer, un cancer al sufletului .

[patinina34]

Patima desfranarii, ca si cea a betiei, ca si cea a fumatului, ca si cea a drogurilor - care ca veni vorba este mai raspandita decit cea a alcoolui - vin totate dintr-o suferinta interioara a individului respectiv; in momentul cind se gaseste sub astfel de infulente, persoana respectiva se simte mai tare, are mai mult curaj sa exprime ceea ce normal nu resueste.

Desfranarea oh, Anca, cit ai spus de bine in ceea ce ai postat.

Vine ca si orice alta patima: pe nesimtite, pana te cuprinde. Asta este foarte practicata in orice tara, orice religie, cu toate ca aici este ceva ce orice religie interzice.

Patima care duce sufletul la pierzare. Asta este motivul pentru care vine spovedita si se da impartasania, mai repede decit in cazul altor patimi.

Oamenii de stiinta sustin ca e o boala, ca poate fii tratata la un psiholog, insa eu cred ca e o boala a sufletului, ca si alte patimi. Unele mai grele, altele mai usoare, insa e o boala a sufletului.

Trebuie tratata la un foarte bun duhovnic, insa cel mai potrivit este o manastire, unde persoana respectiv sa stea pina psihica lui/ ei devine normala, apoi poate vedea psihiatrul + duhovnicul.

Persoanele care triesc in prejma acestor oameni supusi acestor patimi, sint inofensive, nu pot face practic nimic mai mult decit rugaciuni.

Exista societati, companii sau firme sociale care se ocupa cu asa ceva.
Am sa postez aici unul dintre ele:

[COLOR=red]How to Approach Treatment of the Sexual Addict[/COLOR]
[COLOR=red]By Robert Weiss, LCSW, CAS[/COLOR]
[COLOR=red]The provision of appropriate and genuinely helpful treatment to sexual addicts and their partners calls upon clinicians to meet challenges in practice areas which can often be uncomfortable and unfamiliar. Regardless of clinical training and background it can be disquieting to initiate discussions about the most intimate and personal details of a patient's sexual life and practices, particularly in early treatment phases. We may lack the confidence or understanding to explore specific details in areas such as compulsive masturbation, use of prostitutes, sexual massage, phone sex, affairs, anonymous sexual encounters and the various types of sexual behaviors prevalent in sexual addiction. Yet a primary complaint of many sexual addicts in treatment is that previous clinical interventions either didn't identify their problem at all or didn't provide clear intervention, direction and resources to aid them in addressing their sexual acting-out behaviors.[/COLOR]


[COLOR=black]Dupa cum vedeti sint multe tipuri de astfel de sexual addictions, ultima si cea mai nenorocita fiind pornogrfia cu copii, pedofilia.[/COLOR]
Fiecare caz se trateaza separat si considerat particular tratament.