Parabolele lui Iisus

În prealabil postat de delia31

Dupa cum singur a facut (auto)critica ratiunii exegetice in capitolul final al cartii despre parabole, si oarecum, in a nutshell, si la conferinta, povestea de culise, de laborator, e ea insasi foarte interesanta.

Pentru un intelectual rafinat si riguros ca Plesu, demersul de a scrie o carte despre parabole nu putea incepe decat prin intentia de a acoperi cat mai exhaustiv bibliografia pe tema asta.

Pe cat de scrupulos ar fi vrut sa fie in zelul lui “de a defrisa livresc” rafturile bibliotecilor, pe atat de inhibat a ajuns sa fie de asfixianta cantitate a textelor si de inepuizabilul miez al zicerilor lui Iisus. E ceea ce se cheama “brain inhibitive phase”, faza de descurajare adica, de autosabotare in fata utopiei de a epuiza exhaustiv si autentic subiectul ( la ce bun inca o carte despre parabole?)

Cu toate astea, doar parcurgand un asemenea travaliu a ajuns sa afle cum se poate “rata” interpretarea parabolelor din cauza unor exegeze spectaculoase tehnic dar care risca sa obtureze drumul catre miezul si inima textului si mai ales catre inima Celui care le-a rostit.

Facand un inventar al lucrarilor catolice, protestante si iudaice in paralel cu cele ortodoxe, Plesu a observat ca cele dintai inclina spre studiul istoric al parabolelor, in timp ce teologii ortodocsi le abordeaza ca materie omiletica.

Dupa cum zicea si Ioana, am observat ca Plesu critica lucid atat aroganta exegezei moderne cu sobrietatea si precizia ei de tip luteran, dar si exegeza de la antipodul ei: omiletica sentimentalisto-moralizatoare care rateaza efectiv esentialul si transforma parabolele in “ora de dirigentie sau dadaceala duminicala”.
In termeni asemanatori, zice si Steinhardt:” cele mai bune si mai frumoase simtaminte ori mai folositoare invataturi sunt annihilate de tipizarea verbala, care-i simptom de lene, frica si uscaciune a inimii. Tot atat de dusmanoase sunt stilul pilduitor, edificator, onctuos, stilul emfatic, grandilocvent sau deprinderea comoda de a reduce predica la reprezentarea pericopei evanghelice”.

Aici pune Plesu un mare punct pe i. Preoti si predicatori plictisiti si de o platitudine exasperanta “arunca fara gratie de la amvon comorile Scripturii ca pe o gramada de pesti morti, ratand dimensiunea cosmica, miraculoasa, tainica si in fond scandaloasa a Intruparii.”

Kenoza unui Dumnezeu dispus sa treaca hotarul inimaginabilului, pentru a-si insusi un trup omenesc cu tot balastul si slabiciunile lui, ar suna ridicol, daca rezultatul acestui plonjon halucinant ar fi doar un compendiu de buna purtare. Nu e de crezut ca Dumnezeu a facut acest plonjon in lumea materiala doar pentru a tine un duios discurs de matusa cumsecade ("sa fii cuminte, sa nu minti, sa nu faci prostii”).

Foarte corecta surprindere esentei unei carti foarte interesante,mie personal mi-a placut chiar daca nu am subscris la toate opiniile autorului(nu cele ce m-ar plasa intr-un subiectivism confesional) si banuiesc ca nici el nu si-ar fi dorit asta :) din perspectiva unei analiza ce nu se doreste a fi un produs finit ci doar o usa deschisa.Am subliniat o parte din finalul mesajul tau pt ca,din ce in ce mai mult,sunt convins de faptul ca reducerea mesajului hristic la limitarile unei eticii orizontale fara nici un fior metafizic este doar o alta forma de ateism, pentru ca acele cuvinte ale Mantuitorului ,,Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?"(am dat un exemplu),isi afla mesajul nu intr-un formalism mort in justificarea sa fara de viata ci in alte cuvinte alte Mantuitorului,cele din Matei 7:21, care ridica fiinta umana spre ceva cu mult superior si transformator oricarei etici,notiune ce are tot atatea sanse sa genereze o nastere din nou pe cat avea Nicodim sanse sa se poata naste din nou :) Si pentru etica,ca si pentru acel batrin fariseu,raspunsul este acelasi :) ,eliberator de restrictiile intelegerii umane,fie ele si aparent morale: ,,Trebuie să vă naşteţi de sus.Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul."

Numai bine Delia,God be with you.