Despre puterile ceresti

[fallen]

Dupa atata timp, spre rusinea mea, n-am reusit inca sa ma pun la punct cu tot ce vroiam sa stiu.
Tot ce stiu este ca am un inger pazitor, de care sunt foarte multumita, so far, insa daca ar da gres cu ceva, as intelege ca nu e nici el atotputernic.
Intrebarea mea e : daca si ingerii sunt coruptibili (vezi ingerii cazuti), atunci si al meu mai poate fi corupt? Presupun ca nu. Sau ei sunt imediat "detectati" si "zburati" din ceruri? Recunosc cu teama ca chiar eu eram odata pe cale sa-l ispitesc, ma gandeam ca ce mandra sunt de el, si ce mandru trebuie sa fie si el printre confratii lui, si mi-am dat seama ca mandria e unul din putinele pacate pe care le poate avea un inger, si mi-a parut rau ca l-am ispitit. Dar.. sper ca el e mai destept ca mine. Am incredere in el.

Fii liniştită, îngerul tău nu este coruptibil. Spre deosebire de om, îngerii au avut o singură dată posibilitatea de a alege, după care s-au statornicit pentru totdeauna în alegerea făcută.
De aceea diavolii nu se pot întoarce (pocăi). Cred că sunt fiinţe lipsite de dileme, de îndoieli, şi din cauza asta alegerile lor sunt definitive.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Dupa atata timp, spre rusinea mea, n-am reusit inca sa ma pun la punct cu tot ce vroiam sa stiu.
Tot ce stiu este ca am un inger pazitor,

De fapt, nici nu este necesar să ştiţi mai mult.

de care sunt foarte multumita,

Asta e bine. Acuma, întrebarea care apare imediat în minte: dar el ? Este mulţumit de dv ?

as intelege ca nu e nici el atotputernic.

Deşi nu sunt atotputernici, totuşi puterea îngerilor este considerabil mai mare decât a oamenilor. Ca poziţie în cadrul ierarhiei cereşti, deşi ei ocupă poziţii diferite în funcţie de cinul căruia aparţin, totuşi chiar şi îngerii "inferiori" sunt pe o treaptă mai înaltă în comparaţie chiar cu sfinţii. Face excepţie Sfânta Fecioară, care se află nu numai deasupra oricărui alt sfânt, ci şi deasupra îngerilor, având un cuvânt hotărâtor de spus în privinţa mântuirii noastre.

Intrebarea mea e : daca si ingerii sunt coruptibili (vezi ingerii cazuti), atunci si al meu mai poate fi corupt? Presupun ca nu. Sau ei sunt imediat "detectati" si "zburati" din ceruri?

Revolta îngerilor s-a petrecut înainte de creaţia vizibilelor, prin urmare înainte de apariţia timpului istoric. În consecinţă, îngerii au beneficiat de liber arbitru în afara timpului, alegerile lor fiind irevocabile. Mai simplu spus, nu e posibil ca îngerul dv bun să se înrăiască pe parcursul vieţii dv. Se poate întâmpla, însă, să se întristeze de anumite aspecte pe care le vede neîncetat.

Recunosc cu teama ca chiar eu eram odata pe cale sa-l ispitesc, ma gandeam ca ce mandra sunt de el, si ce mandru trebuie sa fie si el printre confratii lui, si mi-am dat seama ca mandria e unul din putinele pacate pe care le poate avea un inger, si mi-a parut rau ca l-am ispitit. Dar.. sper ca el e mai destept ca mine. Am incredere in el.

Îngerii (buni) nu cunosc mândria. Dar, spre deosebire de Dumnezeu, au emoţii. Pot fi bucuroşi, pot fi supăraţi. Îngerul dv este foarte supărat ori de câte ori trebuie să meargă cu un raport prost despre dv la Dumnezeu. Acolo, el vede mulţi îngeri bucuroşi, care aduc rapoarte bune despre oamenii cărora le sunt gardieni. Cât de mult ar dori să aducă şi el un raport bun despre dv! Deci, de dragul îngerului dv, păziţi-vă de rele şi ascultaţi sugestiile lui bune. Ca să aibă ce scrie.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De fapt, nici nu este necesar să ştiţi mai mult.



Asta e bine. Acuma, întrebarea care apare imediat în minte: dar el ? Este mulţumit de dv ?



Deşi nu sunt atotputernici, totuşi puterea îngerilor este considerabil mai mare decât a oamenilor. Ca poziţie în cadrul ierarhiei cereşti, deşi ei ocupă poziţii diferite în funcţie de cinul căruia aparţin, totuşi chiar şi îngerii "inferiori" sunt pe o treaptă mai înaltă în comparaţie chiar cu sfinţii. Face excepţie Sfânta Fecioară, care se află nu numai deasupra oricărui alt sfânt, ci şi deasupra îngerilor, având un cuvânt hotărâtor de spus în privinţa mântuirii noastre.



Revolta îngerilor s-a petrecut înainte de creaţia vizibilelor, prin urmare înainte de apariţia timpului istoric. În consecinţă, îngerii au beneficiat de liber arbitru în afara timpului, alegerile lor fiind irevocabile. Mai simplu spus, nu e posibil ca îngerul dv bun să se înrăiască pe parcursul vieţii dv. Se poate întâmpla, însă, să se întristeze de anumite aspecte pe care le vede neîncetat.



Îngerii (buni) nu cunosc mândria. Dar, spre deosebire de Dumnezeu, au emoţii. Pot fi bucuroşi, pot fi supăraţi. Îngerul dv este foarte supărat ori de câte ori trebuie să meargă cu un raport prost despre dv la Dumnezeu. Acolo, el vede mulţi îngeri bucuroşi, care aduc rapoarte bune despre oamenii cărora le sunt gardieni. Cât de mult ar dori să aducă şi el un raport bun despre dv! Deci, de dragul îngerului dv, păziţi-vă de rele şi ascultaţi sugestiile lui bune. Ca să aibă ce scrie.

Va multumesc pentru raspunsuri.
Cred ca ingerii nostri s-ar putea intrista, de exemplu, cand nu avem incredere in ei si in protectia lor si ca urmare nu indraznim sa facem un lucru bun, de teama ca nu vom reusi. Dar totodata tot ei pot fi cei care ne transmit mesaje subconstiente ca anumite lucruri nu e bine, nu trebuie sa le facem, sunt periculoase.
Adevarul e ca noi, muritorii, mai ales cei tineri si neexperimentati, nu stim intotdeauna ce e bine si ce e rau, ce e mai bine de facut intr-o anume situatie. Cum sa ma exprim: am de ales intre varianta A si varianta B, si nu stiu care e cea buna, am argumente pro si contra pt amandoua. Dar daca sunt o persoana credincioasa si imi pun toata increderea in Dumnezeu ca imi va da gandul cel bun, iar mintea mea inclina sa aleaga o anumita varianta, inseamna ca aceea e cea buna.
Cat despre Sfanta Fecioara, am avut multa vreme impresia ca e indreptatita sa fie suparata mai ales pe noi, femeile, si ca toate suntem nevrednice sa-i cerem ajutorul, dar mai ales eu. Odata eram foarte suparata, nu mai stiu de ce, si mi-a trecut prin gand ca atunci ar fi putut sa vina Maica Sfanta la mine, sa ma aline, ca in cantecul acela al lui "Beatles", parca. Dar mi-am dat seama imediat ca nu merit asemenea mangaiere. Dar asta pentru ca eu am respins-o, nu pentru ca ea nu ar fi venit. La fel e si cu ingerul pazitor, probabil. Atunci cand un om comite o fapta rusinoasa, poate chiar el il roaga pe ingerul pazitor sa se intoarca cu spatele.

Referitor la categoria opusa, cea a "intunecatilor", a caror influenta, se pare, e mult mai mare asupra noastra, ce efect ar putea avea asupra noastra cand zicem "lua-m-ar .....", pe noi sau pe ceilalti? Presupun ca noi ca muritori n-avem nici o putere sa trimitem pe altcineva acolo, la ei, e doar o vorba in vant, dar pe noi insine avem toata 'libertatea" s-o facem. Cand facem un lucru bun, ei contraataca vehement, dar dupa un timp, o mai slabesc, sau ne intarim noi, Dumnezeu prin ingerii Lui ne creaza ca un scut de protectie. Cand mai cadem in ispita lor, ne dam seama imediat si ne cerem iertare, si nu ne mai fac asa mult rau. Cu siguranta ajuta si Sfantul Maslu foarte mult la capitolul aparare impotriva intunecatilor. Scuzati exprimarea usor puerila, pe cea (putin mai) "academica" am trimis-o la culcare, probabil. Sau am concediat-o...

[Ekaterina]

Un topic foarte interesant. Pentru ca tocmai l-am praznuit pe Sfantul Dionisie Areopagitul, redau un fragment dintr-un articol ce trateaza opera acestui mare Sfant.

Cele nouă coruri angelice

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. Prima treaptă, cea mai apropiată de Sfânta Treime, este alcătuită din Tronuri, Heruvimi şi Serafimi. Stăpâniile, Domniile şi Puterile fac parte din ceata a doua. Iar Îngerii, Arhanghelii şi Începătoriile reprezintă cel de-al treilea ordin angelic. Numele evreiesc de serafim se referă la 'cei ce ard' sau 'încălzesc', 'Heruvimii cu ochi mulţi' simbolizează bogăţia cunoaşterii. Tronurile împărtăşesc deopotrivă calitatea de a încălzi şi preaplinul înţelepciunii. Această primă treaptă de fiinţe celeste se bucură de o cunoaştere a lui Dumnezeu neintermediată de nimic.

Domniile arată caracterul liber de orice supunere sau 'înălţimea nerobită şi liberă de toată dorinţa după cele de jos'. De asemenea, Puterile sfinte comunică energie şi 'exprimă o bărbăţie puternică şi neclătinată în toate lucrările lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăţie ce nu slăbeşte deloc în primirea luminărilor dumnezeieşti ce li se împărtăşesc'. Stăpâniile întruchipează calitatea de generozitate a fiinţelor angelice situate pe această treaptă, care nu abuzează de autoritatea de stăpân pe care au primit-o, ci 'le înalţă şi pe cele de sub ele cu bunăvoinţă'.

Începătoriile exprimă trăsătura acestora de a fi începătoare şi conducătoare spre cele dumnezeieşti, în cadrul celui de-al treilea ordin angelic. Arhanghelii fac legătura între Începători şi Îngeri, de la care primim şi noi iluminările dumnezeieşti, pe care le captează minţile îngereşti începând de la prima ceată. Ordinul din urmă deţine şi rolul de a conduce ierarhiile bisericeşti (episcop, preot, diacon), în efortul tuturor de asemănare cu Dumnezeu. Curăţia, luminarea şi deşăvârşirea sunt paşii ce se cuvin urmaţi pe parcursul duhovnicesc al asemănării cu Dumnezeu.

Astfel, 'cei ce se curăţesc trebuie să transmită altora, prin abundenţa curăţiei lor, din neîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează (...) trebuie să reverse spre alţii lumina lor (...). În sfârşit, cei ce se desăvârşesc, ca cei ce cunosc comunicarea desăvârşitoare, trebuie să desăvârşească pe cei ce se împărtăşesc de iniţierea atotsfântă în ştiinţa celor sfinte văzute'.
http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfan...mana_3692.html

[Ekaterina]

"Din prezentarea pe care Sfântul Dionisie a făcut-o ordinelor angelice, înţelegem că este de datoria noastră să trăim în armonie cu cei care se întâmplă, în viaţa aceasta, să ne fie superiori sau subalterni. Nu trebuie să ne comportăm despotic, să fim neîndurători cu greşelile celor de lângă noi, ci să le dăruim din prisosul ştiinţei noastre, să îi luminăm în tainele meseriei, nu să păstrăm doar pentru noi secretele ei, dominaţi de egoism. Totodată, ca subalterni, avem de evitat invidia şi tulburarea să trăim în pace şi cu toţi, comunicând curăţia inimii noastre celor din jur. Pe de altă parte, ni se cere persistenţă în tot ceea ce facem, lucrând ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. La fel, îngerii sunt numiţi şi 'roţi înaripate' pentru că 'se învârtesc fără întoarcere şi neclintit spre cele dinainte, determinând puterea lor de mişcare pe drumul drept şi neabătut, spre ţinta întregii lor învârtiri spirituale, aflată mai presus de lume'.

Ca şi heruvimii, vom descoperi că acolo unde este conştiinţă multă, este şi o suferinţă mai mare. Căci, cu cât iubeşti mai mult, cu atât suferi mai tare. Odată cu serafimii 'cei cu multe aripi', ni se descoperă iubirea în tăria ardorii sale, şi în vulnerabilitatea pe care o plasticizează multele perechi de aripi ce filtrează intensitatea luminii dumnezeieşti. Tronurile ne vorbesc şi ele despre iubirea ce încălzeşte şi mângâie, mânată de compasiune şi înţelegere faţă de cei muşcaţi de suferinţe. Domniile trezesc în inima noastră imboldul de a nu ne lăsa cuceriţi de nimic din această lume, emanciparea faţă de condiţionări, dependenţe şi adicţii; grija de a ne păstra demnitatea de fiinţe spirituale libere, al căror destin nu se reduce la satisfacerea nevoilor materiale specifice orizontului istoric mărginit. Iar asemenea Puterilor, avem şi noi datoria de a fi 'bărbaţi', în ordinea duhovnicească a lucrurilor, indiferent de genul nostru, masculin sau feminin. În sensul acesta interpretează şi Sfântul Vasile cel Mare substantivul 'bărbat' din 'fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor' (Ps. 1, 1), ca referindu-se nu la cel care este bărbat prin gen, ci la cel care îşi însuşeşte bărbăţia ca virtute.

Aşadar, reţinem ideea că fiinţele comunică între ele ceea ce au primit de la treptele spirituale superioare, energia curăţitoare, luminătoare şi desăvârşitoare. Îngerii înşişi ne descoperă şi nouă voia lui Dumnezeu, aşa cum 'Scriptura ne-a învăţat clar că Legea a venit la noi prin îngeri'. Pe de altă parte, este evident că toate fiinţele comunică celorlalte ceea ce poartă întru sine. În consecinţă, şi demonii, şi fiinţele înrăite transmit altora negativitatea proprie, de unde şi lupta duhovnicească la care suntem chemaţi, dar şi responsabilitatea imensă pentru răul sau binele pe care îl putem face semenilor noştri. Rezultă că putem face bine celorlalţi prin simplul fapt de a gândi cu bunătate despre ei, în rugăciune, căci le comunicăm starea noastră de curăţie, pe care aceştia o pot respinge, dar o pot şi primi. La fel, nervozitatea şi ura sau osândirea în ascuns a semenilor noştri le transmit acestora negativitatea noastră, creându-le dificultăţi şi piedici în viaţă, de care şi noi va trebui să dăm seamă".
http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfan...mana_3692.html

[cristiboss56]

Dupa natura lor , ingerii sunt duhuri curate, adica imateriale si necorporale , mult inferioare lui Dumnezeu , superioare omului, dar marginite si nemuritoare. " TOTUL DESPRE INGERI " - un scurt , dar de folos articol , publicat pe siteul de fata !

[Demetrius]

În prealabil postat de N.Priceputu

De aceea diavolii nu se pot întoarce (pocăi). Cred că sunt fiinţe lipsite de dileme, de îndoieli, şi din cauza asta alegerile lor sunt definitive.

Alegerile lor sunt definitive pana se razgandesc.
Ca si ingerii, si diavolii au vointa si pot "cadea"(pocai) si ei; si posedatii pot fi salvati impotriva propriei "vointe"(lipsita de libertate).Oricine(parerea mea) poate fi iertat.

[fallen]

S-ar putea sa existe printre noi si o categorie de oameni, mai putin informati, care cred ca noi oamenii am fi de fapt "ingerii cazuti". Ca si noi am fi sot facuti la inceput sa fim asemeni ingerilor si fiindca nu am ascultat am "cazut din cer" si am devenit muritori de foame ca restul dobitoacelor de pe aceasta planeta. Dar teologii adevarati considera ca noi de la inceput am fost fiinte de sine statatoare, diferite de ingeri prin aceea ca aveam trup? sau nu stiu exact ce anume, asta tot dansii ar trebui s-o stie si sa ne lamureasca.
Altiii ii vad pe ingerii cazuti ca pe niste victime, care au facut o greseala fatala candva,find inselati de diavolul "suprem", dar acum regreta si spera si ei la mantuire.
Mai exista o diferenta sesizabila intre teologi si biologi, si anume aceia ca teologii considera ca noi oamenii am fi o specie privilegiata, pe care Dumnezeu o iubeste mai mult decat pe celelalte de pe pamant, pe cand biologii considera ca avem sanse egale de supravietuire cu celelalte specii. Adica la fel suntem de afectati de factorii de mediu, la fel ne imbolnavim, suferim si murim, cateodata ne mai mananca si pe noi lupii, alteori noi pe ei, si deopotriva de vulnerabili suntem cu totii in fata necrutatoarelor bacterii si virusuri, cu toata stiinta noastra, tot mai ne dovedesc pana la urma.
Mai au aparut pe la tv o categorie de eretici care sustin (chiar entuziasmati, unii) ca noi, specia umana, am fi fost modoficati genetic de catre civilizatiile extraterestre, ca sa devenim mai destepti ca restul animalelor de pe Terra. Si culmea, multa lume chiar ii crede... si prefera teoria asta in locul celei "divine". Oare de ce? Fiindca asa nu ii mai ameninta nimeni cu osanda de dupa moarte, daca fac lucruri rele?

[fallen]

Din pacate de la o vreme e posibil sa fii cazut intr-o grava ratacire. E posibil ca ratacirea se aiba drept sursa o carte pe care o citesc (de altfel amuzanta, in alte conditii, dar a picat pe un "teren' putin labil) , in care personajul principal mosteneste de la predecesorii sai un pact cu diavolul (pe scurt, acesta le-a promis ca le indeplinste orice dorinta, dar daca aceasta nu ii face fericiti, sufletele lor ii apartin, iar pana la personajul in cauza nici unul din stramosii lui nu-i scapase; ramane de vazut daca el va reusi, n-am terminat cartea).
In fine, problema mea e ca am inceput sa banuiesc ca unele dintre "meritele"pe care i le-am atribuit ingerului pazitor, si de care eram foarte mandra, sa nu ii apartina cumva celui rau. De ce zic asta? Pentru ca m-a ajutat si m-a protejat de multe ori atunci cand am gresit si am facut rau (m-a ferit sa nu ma accidentez cand am spalat, intins si calcat rufe duminica pe timpul slujbei, m-a ajutat pe vremuri sa ajung acasa in siguranta dupa ce am consumat alcool, m-a ferit sa nu patesc absolut nimic rau cand am facut niste "interventii", daca ma-ntelegeti), in schimb cand am facut sau am vrut sa fac bine, ori nu am reusit, ori am fost aspru pedepsita. Nu cumva, oare, ingerul pazitor a plecat rusinat de cand am facut primele pacate, iar acum ma "pazeste" cel rau, incercand sa ma pacalesca ca imi face bine, cand el de fapt vrea sa-mi arate ca orice as face, nu ii mai pot scapa?