anafora

[maria55]

Cine ne spune ceva in legatura cu anafora ?
Eu nu stiu mai nimic .

maria

[prflorin]

În prealabil postat de maria55

Cine ne spune ceva in legatura cu anafora ?
Eu nu stiu mai nimic .

maria

anafora sau antidorul=in loc de.Se da ca mangaiere celor opriti de la Impartasanie. E o aparitie tarzie in cultul ortodox, odata cu practica crestinilorde a nu se mai impartasi la fiecare Liturghie

eu stiu ca anafura este paine binecuvantata.

de obicei se taie din prescuri, dar poate fi si paine obisnuita data de credinciosi la altar.

Anafora sau ritualul Sfintei Jertfe euharistice
Dialogul dinaintea Anaforei euharistice.

a) Anuntarea Sfintei Jertfe. Prima parte a Liturghiei credinciosilor se poate considera incheiata prin recitarea Simbolului credintei. A doua parte a acestei Liturghii o formeaza ritualul pentru aducerea Sfintei Jertfe euharistice, sau anafora (inaltare, ofranda, jertfa). Ea reprezinta punctul culminant al Liturghiei crestine, deoarece in cursul acestui ritual se atinge obiectul catre care tinde intreaga slujba, si anume "prefacerea darurilor in dumnezeiescul Trup si Sange", realizandu-se in acelasi timp si scopul Liturghiei, care este "slavirea lui Dumnezeu" si "sfintirea credinciosilor".

Sosirea momentului pentru aducerea Sfintei Jertfe este semnalata de diacon sau de preot, cand liturghiseste singur, imediat dupa Simbolul credintei, printr-o fraza rostita solemn si cu sublinieri impresionante : "Sa stam bine, sa stam, cu frica, sa luam aminte : Sfanta Jertfa in pace a o aduce".

Dialogul introductiv

Rugaciunea anaforei nu incepe direct, ci este precedata de un dialog introductiv, intretinut intr-o forma stransa cu credinciosii, nu de diacon, ci de preotul insusi. "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!" (II Cor. 13, 13), binecuvantandu-i in acelasi timp cu sfanta cruce. Aceasta binecuvantare este insa in acelasi timp si o rugaciune. Este ca si cum preotul, ar vrea sa spuna: Pentru marturisirea pe care o faceti ca veniti cu jertfe spirituale, ma rog ca sa fie neintrerupt cu voi "harul Domnului nostru Iisus Hristos", Care S-a jertfit in dar pentru mantuirea noastra.

O data cu intonarea imnului "Cu vrednicie si cu dreptate..." de catre credinciosi, preotul incepe rostirea in taina a Rugaciunii anaforei. Textul ei difera in cele doua Liturghii bizantine, atat din punct de vedere verbal, cat si ca extindere. "Cu vrednicie si cu dreptate este (se cuvine si este drept) a-Ti canta Tie, pe Tine a Te binecuvanta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina in tot locul stapanirii Tale ; ca Tu esti Dumnezeu negrait si necuprins cu gandul..." incepe textul anaforei din formularul Sfantului Ioan Gura de Aur. Nu se remarca aproape nici o deosebire fata de urmatoarele propozitii cu care se deschide anafora Sfantului Vasile cel Mare : "Cel ce esti (existi), Stapane, Doamne Dumnezeule, Parinte atottiitorule, Cel inchinat, vrednic cu adevarat si drept si cuvenit lucru este maretiei sfinteniei Tale pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti canta, pe Tine a Te binecuvanta, Tie a ne inchina, Tie a-Ti multumi, pe Tine a Te slavi, Cel ce singur esti Dumnezeu cu adevarat...".

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite fiind de fapt un serviciu solemn pentru administrarea Sfintei impartasiri, iar nu pentru aducerea Sfintei Jertfe, care a fost savarsita la Liturghia dintr-o sarbatoare precedenta, nu are Rugaciunea anaforei.

Rugaciunea anaforei este o singura rugaciune, de la inceput pana la sfarsit. Asa-zisele ecfonise ("Cantarea de biruinta...", "Luati, mancati...", "Ale Tale dintru ale Tale...", "Mai ales pentru Preasfanta, curate..." s. a.) nu sunt de fapt decat pasaje din cuprinsul ei, rostite tare, pentru a orienta cantarea ce se executa paralel de catre credinciosi. Deci numai o privire superficiala in cuprinsul Liturghiei ar putea lasa impresia ca anafora este compusa din mai multe rugaciuni deosebite, asa cum se obisnuieste a se vorbi si in liturgica, pentru consideratii de metoda.

Anafora se incheie cu ecfonisul : "Si ne da noua cu o gura si cu o inima a slavi si a canta preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau : al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor".

Marea Rugaciune euharistica.
a) Rugaciunea teologica.

Dupa continutul ei, Rugaciunea anaforei se infatiseaza ca expresie a laudei si a multumirii, pe care preotul le aduce lui Dumnezeu in numele Bisericii. Primul fragment al Rugaciunii euharistice este consacrat Laudei si slavirii lui Dumnezeu, acte in care se exprima ofranda mintii si a vointei noastre. In acelasi sens de adoratie a fost completata si transformata in imn si formula "Cu vrednicie si cu dreptate", probabil in epoca disputelor hristologice.

In Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, prima Rugaciune a anaforei este consacrata exclusiv elementului eulogic si doxologic. Aceasta graire a maririlor lui Dumnezeu ia insa ca punct de plecare, in ambele anafore, expunerea atributelor puterii si perfectiunii Lui : "Cel ce esti fara de inceput, nevazut, neajuns, necuprins, neschimbat..." (Sfantul Vasile cel Mare, rugaciunea I ; a se vedea rugaciunea I si la Sfantul Ioan Gura de Aur). Prin aceste eulogii se exprima, intr-o forma sublima si desavarsita, teocentricitatea sau caracterul prin excelenta teocentric al anaforei din cele doua Liturghii principale ale Bisericii Ortodoxe. Lauda si adoratia sunt adresate, in principiu, lui Dumnezeu, "unica si prima realitate..., existenta vesnica si creatorul transcendent al cosmosului". Aceasta pozitie, axata pe linia gandirii Sfintilor Parinti ai crestinismului primar, apare deosebit de accentuata in anafora Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare : "Cel ce esti (existi), Stapane, Doamne Dumnezeule..., Cel ce singur esti Dumnezeu cu adevarat..., Stapane al tuturor, Doamne al cerului si al pamantului si a toata faptura vazuta si nevazuta, Cel ce sezi pe scaunul slavei si privesti adancurile..., Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, al marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru..." (Sfantul Vasile cel Mare).

b) Trisaghionul serafimic. Primul fragment din Rugaciunea euharistica, adica cel care constituie rugaciunea teologica, isi atinge punctul culminant in momentul Imnului serafimic. In anafora Sfantului Ioan Gura de Aur aceasta cantare se desfasoara ca final al formulei prin care se multumeste lui Dumnezeu pentru ca, binevoind a primi din maini omenesti Liturghia, a creat in acest chip oamenilor o imprejurare de a-si uni strigarea lor de bucurie cu aceea a cetelor ingeresti, "care se inalta zburand, cantarea de biruinta cantand, strigand, glas inaltand si graind: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot; plin este cerul si pamantul de marirea Ta. Osana intru cei de sus ! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului. Osana Celui dintru inaltime". In Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, amintindu-se, in general, ca toate puterile ingeresti slujesc lui Dumnezeu, inaltand pururea cantari de slavire, se descrie mai amanuntit tinuta serafimilor, "cei cu cate sase aripi, care cu doua isi acopera fetele, cu doua picioarele, iar cu doua zburand, striga unul catre altul, ou neincetate graiuri, cu laude fara tacere, cantarea de biruinta cantand" etc. Formula "Cantarea de biruinta cantand, strigand, glas inaltand si graind", prin care preotul introduce cantarea Trisaghionului serafimic, avand acelasi text in ambele Liturghii si fiind singura ce se rosteste cu voce tare in prima parte a Anaforei, face ca oficiul ambelor Liturghii sa nu apara diferit in fata comunitatii. Acest ecfonis da ocazie credinciosilor sa cante Imnul triumfal sau serafimic.

In timp ce credinciosii sau corul canta Trisaghionul serafimic, diaconul agita usor ripida deasupra vaselor cu cinstitele daruri, in primul rand cu un scop practic, desigur, si anume de a impiedica sa cada ceva in ele. Actul a capatat insa totodata si o semnificatie simbolica, mai ales ca ripida poarta pe dansa imaginea serafimilor, inchipuind astfel prezenta multimilor ingeresti, dar mai ales participarea reala a serafimilor, preinchipuita deja in Vechiul Testament prin serafimii care umbreau cu aripile lor chivotul Legii din Sfanta Sfintelor.

[cod_gabriel]

Cu regret, n-am inteles nimic.
Pana la urma, anafora si anafura sunt acelasi lucru, sau anafora e o rugaciune, iar anafura e painea sfantita?

[dan73]

Nu sunt acelasi lucru. Anafura este painea binecuvantata.Primirea anafurei este menita numai sa intretina viu in suflete simtul lipsei Sfintei Euharistii si deci aspiratia neincetata de a ne invrednici de ea printr-o viata imbunatatita, asa precum sublinia in Scrisoarea sa pastorala mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei (1668-1672 si 1678-1708) : "Iara anafura nu iaste Taina, nici Trupul si Sangele lui Hristos, ci iaste paine blagoslovita, din care se scoate Sfantul Agnet. Si au socotit Sfintii Parinti sa sa dea... intru aducerea aminte de Sfanta Cuminecatura, ca sa sa gateasca si sa sa curateasca mai inainte pana ce nu sa cuminica...".
Anafora reprezinta punctul culminant al Liturghiei crestine, deoarece in cursul acestui ritual se atinge obiectul catre care tinde intreaga slujba, si anume "prefacerea darurilor in dumnezeiescul Trup si Sange".

Dragii mei, eu am binecuvantare de la duhovnic sa iau in fiecare dimineata (toata fam. nu, numai eu) sf. Anafora si Aghiazma. Mai putin in zilele, oprite! Am facut un locusor "la indemna" unde tin cele sfinte. Acolo am si Sf. Mir. A devenit un obicei e drept..dar cu toate astea in fiecare dimineata cand ne trezim ne inchinam ne ungem cu mir si luam Anafora si Aghiazma. E ca un sfat umil pe care indraznesc sa vi-l dau tuturor.
cu drag jenica

[GEORGIANA22]

EU STIU CA ANAFURA EATE TRUPUL MAICII DOMNULUI ( din sf. traditie) si inseamna din greceste ANTIDORON SI INSEAMNA IN LOCUL SF. DARURI

[GEORGIANA22]

IN LOCUL SF. TAINE DAR NU INLOCUIESTE. AMAFORA ESTE ATINSA DE SF. TAINE

[georgeval]

În prealabil postat de GEORGIANA22

EU STIU CA ANAFURA EATE TRUPUL MAICII DOMNULUI ( din sf. traditie) si inseamna din greceste ANTIDORON SI INSEAMNA IN LOCUL SF. DARURI

Ai dreptate ca inseamna in loc de dar, insa despre simbolismul ei nu am intalnit nicaieri. Sa legam anafora de Trupul Maicii Domnului inseamna deja prea mult din punc de vedere teologic, ar insemna un paralelism intre Hristos si Maica Domnului, asta se intampla in teologia catolica.
Anafura in raport cu Sfanta Euharistie

Instituirea anafurei, atunci cand impartasirea obsteasca a incetat de a mai fi un uz regulat la fiecare Liturghie, a fost inspirata si s-a gasit autorizata, desigur, prin caracterul religios pe care deja il aveau in conceptia bisericeasca evloghiile sau darurile aduse pentru savarsirea Sfintei Euharistii. Fiind pregatite cu intentia de a fi aduse ca dar lui Dumnezeu, ele erau scoase deci prin insasi destinatia lor initiala din categoria alimentelor comune. Indeosebi painea, prosforele sau prescurile aveau marcat acest caracter prin crucea si monograma Mantuitorului imprimate pe ele.
Anafura nu inlocuieste deci Sfanta Euharistie. Primirea anafurei este menita numai sa intretina viu in suflete simtul lipsei Sfintei Euharistii si deci aspiratia neincetata de a ne invrednici de ea printr-o viata imbunatatita, asa precum sublinia in Scrisoarea sa pastorala mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei (1668-1672 si 1678-1708) : "Iara anafora nu iaste Taina, nici Trupul si Sangele lui Hristos, ci iaste paine blagoslovita, din care se scoate Sfantul Agnet. Si au socotit Sfintii Parinti sa sa dea... intru aducerea aminte de Sfanta Cuminecatura, ca sa sa gateasca si sa sa curateasca mai inainte pana ce nu sa curninica...".
Asta este invatatura Bisericii.