Mai sunt baieti crestini? Unde?

[mela me]

Doamne ajuta, fratilor!

Am si eu o nelamurire: in zilele anului 2015 mai sunt baieti seriosi, credinciosi care isi doresc o prietenie care sa duca la casatorie? Nu de alta, dar in ultima vreme in jurul meu numai despre dezamagiri, despartiri aud, prietenii rupte. Si culmea, de la oameni traitori ai ortodoxiei. Cunosc multe fete care tin randuiala, post, spovedanie, fac canon dupa canon, merg in pelerinaje/ iesiri ortodoxe etc si tot singure sunt, desi au o anumita varsta si-si doresc pe cineva; si ma refer aici la fete frumoase la chip, inteligente, harnice.
O faza recenta care m-a si determinat sa scriu aici, este despre o fata din biserica , i-a facut parintele cunostinta cu un baiat si baiatul dupa 4 luni a zis ca nu mai vrea sa fie impreuna...
Si nu e caz singular, stiu situatii multe in care tot baieti din biserica au parasit fetele, ba chiar si cu nunta stabilita, nasi etc.+ alte cazuri in care ei s-au dovedit neseriosi/ nehotarati. Nu te poti juca cu sufletul unei fete chiar asa - e ucidere sufleteasca sa-i faci cuiva promisiuni si apoi sa dispari, sa te desparti hop-top.
Sa-mi fie cu iertare, nu vreau sa judecam pe nimeni, dar daca cei din biserica fac asa , de ce sa ne miram de cei din lume.
Sunt multe fete cuminti, posibil si aici pe forum, care sufera ca nu au pe cineva, nu stiu unde sa cunoasca, parca toti baietii buni sunt luati.
Da, stim deja cu totii, ca trebuie sa te rogi, sa astepti, sa te faci placuta Domnului , dar pana cand? si unde mai gasesti baieti crestini si serosi? Fiecare fata isi doreste la un moment dat copii, dar ce facem cand nu mai apare dupa ani si ani de rugaciune, post, asteptare, el , alesul. Unde sunt baietii care vor o casnicie spre mantuire?

[Ioan_Cezar]

Majoritatea sunt la mânăstire. S-au căsătorit acolo, pentru vecie.
Alţii sunt pe aici, printre noi şi îşi pun aceleaşi întrebări ca şi fetele. Din nefericire...
Poate că au auzit, de la alţii deja păţiţi (de pildă chiar de la taţii şi bunicii lor), că, după ce îşi fac debutul evlavios în căsnicie, fostele fete înlăcrimate încep să aibă ba o pretenţie, ba alta, încep să aibă apucături deloc ortodoxe etc. etc. Şi au devenit foarte circumspecţi băieţii, ba, îndrăznesc să zic, chiar un pic agresivi faţă de mâţa blândă care în curînd va zgâria rău, foarte rău.
Nu vă supăraţi pe mine, dar eu aşa cred (că aşa aud mereu în jurul meu) şi, mai ales, vă atrag atenţia că milioanele de avorturi de la noi şi zecile de mii de divorţuri nu le fac femeile hinduse ori musulmane, ci fostele noastre fete cuminţi, creştine. Ortodoxe, chiar! Acelea care umblă cu acatistele la ele şi umplu bisericile patriei.
Dacă nu mă credeţi, vă rog să verificaţi. Nu e greu deloc.

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Majoritatea sunt la mânăstire. S-au căsătorit acolo, pentru vecie.
Alţii sunt pe aici, printre noi şi îşi pun aceleaşi întrebări ca şi fetele. Din nefericire...
Poate că au auzit, de la alţii deja păţiţi (de pildă chiar de la taţii şi bunicii lor), că, după ce îşi fac debutul evlavios în căsnicie, fostele fete înlăcrimate încep să aibă ba o pretenţie, ba alta, încep să aibă apucături deloc ortodoxe etc. etc. Şi au devenit foarte circumspecţi băieţii, ba, îndrăznesc să zic, chiar un pic agresivi faţă de mâţa blândă care în curînd va zgâria rău, foarte rău.
Nu vă supăraţi pe mine, dar eu aşa cred (că aşa aud mereu în jurul meu) şi, mai ales, vă atrag atenţia că milioanele de avorturi de la noi şi zecile de mii de divorţuri nu le fac femeile hinduse ori musulmane, ci fostele noastre fete cuminţi, creştine. Ortodoxe, chiar! Acelea care umblă cu acatistele la ele şi umplu bisericile patriei.
Dacă nu mă credeţi, vă rog să verificaţi. Nu e greu deloc.

O fi cum spui,numai ca ele singure nu au ramas insarcinate precum hermafroditii; au avut si ele prin preajma aceiasi barbati romani,crestini,cu patalama ortodoxa pe crestet care stiu si ei cum functioneaza organele de reproducere.
Ma surprinde ca responsabilitatea avorturilor cade intotdeauna pe femei de parca barbatii sunt aia care viseaza casatorie si familie inca din adolescenta!

[aubergine]

În prealabil postat de Yasmina

O fi cum spui,numai ca ele singure nu au ramas insarcinate precum hermafroditii; au avut si ele prin preajma aceiasi barbati romani,crestini,cu patalama ortodoxa pe crestet care stiu si ei cum functioneaza organele de reproducere.
Ma surprinde ca responsabilitatea avorturilor cade intotdeauna pe femei de parca barbatii sunt aia care viseaza casatorie si familie inca din adolescenta!

Femeia este intotdeauna de vina pentru orice, barbatul este imaculat!

[adelina02]

Sunt baieti de toate felurile, la fel ca si noi, fetele. Cu siguranta sunt si seriosi... tu cunosti doar cativa baieti, dar asta nu inseamna ca toti sunt la fel ca ei. Cu siguranta nu ii stii chiar pe toti din toata lumea, asa ca nu poti generaliza.
De ce se despart cuplurile? Lumea are prostul obicei sa se arunce intr-o relatie fara a cunoaste mai intai persoana de sex opus foarte bine din toate punctele de vedere si sa judece cat mai obiectiv. Ne convine sau nu, oamenii isi formeaza masti sociale din diferite motive. Cu timpul insa, sub influenta factorilor de mediu si in diverse situatii, ea incepe sa cada si sa se vada adevarata fata. Procesul poate dura o luna, doua, trei, un an, 10 ani... timp in care trebuie pastrata doar o relatie de prietenie, fara a te implica in una de iubire.
Sa nu crezi ca in biserica toti oamenii sunt evlaviosi si practica ortodoxia cu fapta. Tot aud in stanga si in drepta sfaturi de genul ,,vrei o fata/un baiat cuminte? De ce nu cauti in biserica?" :)) De cand a devenit biserica loc de matrimoniale? Bun, nu e exclus sa iti gasesti aici jumatatea, cu voia Domnului, dar sa nu facem din mersul la slujbe un scop in a cauta pe cineva. Plus de asta, multi vor ca pers. de sex opus sa fie cuminte, serioasa, credincioasa. Bun, si ce ofera la schimb? Daca nu e si el/ea la fel, relatia nu are cum sa dureze pt ca nu se vor potrivi stilurile de viata.
De ce ai suferi daca nu ai pe cineva... un om care sufera din cauza ca nu are un partener este unul neimpacat cu sine si cu Dumnezeu. Iubesti copiii, bun, poti avea grija de ei si fara a-i face. Oferind dragoste nu te vei simti niciodata singur/a.
Sa ne amintim de ceea ce spunem in rugaciunea Tatal Nostru... ,,faca-se voia Ta". Daca Dumnezeu iti randuieste sa mergi pe calea casatoriei, va face in asa fel incat sa cunosti pe cineva, sa te simti atras/a de el/ea si lucrurile vin de la sine. Nu trebuie sa ne incapatanam noi sa gasim pe cineva.
Si inca ceva: postul, rugaciunea, etc nu se fac ca la targ. Scopul lor este mantuirea, nu poti redirectiona rugaciunea doar la nivel de cerere spre indeplinirea dorintelor ca daca nu se indeplinesc ce faci, renunti la credinta.... E adevarat ca Dumnezeu aude toate rugile noastre, dar le indeplineste doar pe cele ce ne sunt de folos.

[Mia Mia]

În prealabil postat de adelina02

Sunt baieti de toate felurile, la fel ca si noi, fetele. Cu siguranta sunt si seriosi... tu cunosti doar cativa baieti, dar asta nu inseamna ca toti sunt la fel ca ei. Cu siguranta nu ii stii chiar pe toti din toata lumea, asa ca nu poti generaliza.
De ce se despart cuplurile? Lumea are prostul obicei sa se arunce intr-o relatie fara a cunoaste mai intai persoana de sex opus foarte bine din toate punctele de vedere si sa judece cat mai obiectiv. Ne convine sau nu, oamenii isi formeaza masti sociale din diferite motive. Cu timpul insa, sub influenta factorilor de mediu si in diverse situatii, ea incepe sa cada si sa se vada adevarata fata. Procesul poate dura o luna, doua, trei, un an, 10 ani... timp in care trebuie pastrata doar o relatie de prietenie, fara a te implica in una de iubire.
Sa nu crezi ca in biserica toti oamenii sunt evlaviosi si practica ortodoxia cu fapta. Tot aud in stanga si in drepta sfaturi de genul ,,vrei o fata/un baiat cuminte? De ce nu cauti in biserica?" :)) De cand a devenit biserica loc de matrimoniale? Bun, nu e exclus sa iti gasesti aici jumatatea, cu voia Domnului, dar sa nu facem din mersul la slujbe un scop in a cauta pe cineva. Plus de asta, multi vor ca pers. de sex opus sa fie cuminte, serioasa, credincioasa. Bun, si ce ofera la schimb? Daca nu e si el/ea la fel, relatia nu are cum sa dureze pt ca nu se vor potrivi stilurile de viata.
De ce ai suferi daca nu ai pe cineva... un om care sufera din cauza ca nu are un partener este unul neimpacat cu sine si cu Dumnezeu. Iubesti copiii, bun, poti avea grija de ei si fara a-i face. Oferind dragoste nu te vei simti niciodata singur/a.
Sa ne amintim de ceea ce spunem in rugaciunea Tatal Nostru... ,,faca-se voia Ta". Daca Dumnezeu iti randuieste sa mergi pe calea casatoriei, va face in asa fel incat sa cunosti pe cineva, sa te simti atras/a de el/ea si lucrurile vin de la sine. Nu trebuie sa ne incapatanam noi sa gasim pe cineva.
Si inca ceva: postul, rugaciunea, etc nu se fac ca la targ. Scopul lor este mantuirea, nu poti redirectiona rugaciunea doar la nivel de cerere spre indeplinirea dorintelor ca daca nu se indeplinesc ce faci, renunti la credinta.... E adevarat ca Dumnezeu aude toate rugile noastre, dar le indeplineste doar pe cele ce ne sunt de folos.

Sunt in totalitate de acord cu ce ai scris tu; baieti crestini mai sunt, dar Dumnezeu cred ca ingaduie sa-l gasesti pe cel potrivit la momentul potrivit; poate nu esti pregatita tu, sau poate nu e pregatit el, Dumnezeu stie. Cred de asemenea ca Dumnezeu iti va trimite persoana potrivita la momentul potrivit , poate cand te astepti mai putin. In cazul meu asa a fost in privinta viitorului sot , iar in primavara avem nunta. Deci, curaj tuturor! :)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adelina02

De ce se despart cuplurile? Lumea are prostul obicei sa se arunce intr-o relatie fara a cunoaste mai intai persoana de sex opus foarte bine din toate punctele de vedere si sa judece cat mai obiectiv. Ne convine sau nu, oamenii isi formeaza masti sociale din diferite motive. Cu timpul insa, sub influenta factorilor de mediu si in diverse situatii, ea incepe sa cada si sa se vada adevarata fata. Procesul poate dura o luna, doua, trei, un an, 10 ani... timp in care trebuie pastrata doar o relatie de prietenie, fara a te implica in una de iubire.

Hm! Desi e o practica intalnita la tot pasul, cu siguranta NU este cea mai indicata.
Cuplurile se despart din multe motive, dar in principiu trebuie tinut cont mai intai de vocea inimii care nu-i altceva decat "sfatul lui Dumnezeu"! Dar chiar si-asa, asta nu inseamna ca viata in doi este plina de lapte si miere. Fiecare persoana este un unicat. Nici chiar gemenii nu se potrivesc total, astfel incat sa nu intre in conflict de idei din cand in cand. Ca sa nu mai vorbim de "cel ce baga vrajba"...
Alegerea de principiu trebuie sa fie bazata pe gandirea asemanatoare si mai putin pe trasaturile fizice, potrivirea la pat sau... starea materiala confortabila. S-ar putea sa-ti placa foarte mult aspectul exterior, dar sa existe pe interior "lacune" astfel incat sa se lase "testat/a" si de ceilalti care o/il plac. S-ar putea sa va potriviti perfect la asternut, (acesta este un detaliu important, dar nu 100% desavarsit), in schimb sa ganditi total diferit, iar asta nu poate dura la nesfarsit. S-ar putea sa aiba o stare materiala confortabila, dar acest avantaj sa constituie pretul unor umilinte greu de inghitit, sau mai grav, a unei consecinte grave, daca starea materiala are la baza suferinta si lacrimile altora.
Alegerea partenerului se face la un moment dat, de regula in... "saptamana oarba"! Dar daca tot am ales si ne-am casatorit din dragoste, trebuie sa ne ducem jugul casniciei cu demnitate, chiar daca de la un moment dat s-ar putea sa ni se para ca ne-am pripit. Sa nu uitam ca, asa cum noua ni se pare ca... meritam mai mult, la fel poate gandi si partenerul. Prea usor trecem peste slabiciunile noastre si uitam ca de fapt Dumnezeu a ales pentru noi exact ce ne trebuia, ca sa ne mantuim. Razvratirea e un semn de neincredere in voia Lui.

În prealabil postat de adelina02

Tot aud in stanga si in drepta sfaturi de genul ,,vrei o fata/un baiat cuminte? De ce nu cauti in biserica?" :)) De cand a devenit biserica loc de matrimoniale? Bun, nu e exclus sa iti gasesti aici jumatatea, cu voia Domnului, dar sa nu facem din mersul la slujbe un scop in a cauta pe cineva.

Ba chiar da, daca asta ne dorim. Nu neaparat sa-l gasim acolo, ci sa ni-l scoata Dumnezeu in cale, de oriunde ar fi, iar cu ocazia asta avem sansa sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, daca stim cum sa cerem.

Si inca ceva: postul, rugaciunea, etc nu se fac ca la targ. Scopul lor este mantuirea, nu poti redirectiona rugaciunea doar la nivel de cerere spre indeplinirea dorintelor ca daca nu se indeplinesc ce faci, renunti la credinta.... E adevarat ca Dumnezeu aude toate rugile noastre, dar le indeplineste doar pe cele ce ne sunt de folos.

Minunat spus, in final.
Doamne-ajuta

[Florinvs]

De acord cu dumneavoastra!

Si legat de discutia aparuta la acest topic, despre femeile care lucreaza in mediul corporatist, sau la companii multinationale, si care fac o munca de birou.

Deoarece si aceasta meserie este una demna, cinstita si utila societatii, femeile care aleg sa lucreze in acest domeniu si carora le place aceasta meserie, nu sunt cu nimic de condamnat, iar opiniile spuse de unii colegi de forum, cum ca aceste femei ar aveea anumite aspecte negative in comportament si in mentalitate, nu cred ca sunt intemeiate.

Pot fi si sunt destule cupluri si familii fericite, in care femeia sa lucreze in mediul corporatist, iar barbatul sa fie de exemplul muncitor calificat (electrician, fierar-betonist, strungar, etc).

Iar faptul ca aceste femei ar petrece mai mult timp la serviciul este adevarat, dar sunt si alte meserii care determina acest lucru (un mecanic de locomotiva sta 24 de ore la servici, un muncitor pe santier poate sta si mai mult de 12 ore/zi la servici, iar un marinar sta luni de zile la servici).

Insa este adevarat ca unele persoane (atat barbati cat si femei) , din pacate, pun afirmarea profesionala (indiferent de meseria care o practica, si un muncitor calificat poate face aceasta greseala) mai presus decat familia sau persoana iubita.

Aceasta greseala poate fi determinata de doua cauze:

-Din vina persoanei respective

-Din vina patronului sau firmei la care lucreaza persoana respectiva.

Din pacate exista si multi patroni care solicita si impun angajatilor sa stea la servici mai mult decat ar fi normal si rezonabil pentru indeplinirea sarcinilor de servici, cautand sa obtina profit cu orice pret.
Aici ar trebui sa intervina autoritatile statului (mai precis ITM-ul) si sa-i sanctioneze mai dur pe patronii care fac acest lucru.

[AlinB]

Mai ales, ca, nu-i asa, tovarasii comunisti nu cereau ore suplimentare si munca patriotica (neplatita) decat duminica (sambata se lucra), binenteles cu consimtamanul omului care stia ca nu e bine sa faca nota discordanta in noua societate a omului pentru om.

Acum, exista acealasi consimtamant tacit, se stie ca ITM -ul poate sa amendeze patronul, da' alt loc de munca nu-ti da.

Insa daca ai oleaca de bani si ambitie, poti lucra pentru sume si de 5 ori mai mari..peste granita, fara sa te impuste nimeni pentru trecere ilegala a frontierei dupa ce iti este refuzata sistematic formula legala.

[Mosh-Neagu]

Exista in sufletul romanului doua laturi distincte. O latura este aceea de a rabda si de a face ascultare, ceea ce ne-a atras involuntar sindromul mioritic sau zicala "mamaliga nu explodeaza"! Cealalta latura este aceea de a ne lamenta neincetat si de a da vina pe oricine in jur, pentru nenorocirile si saracia noastra.
Un lucru este cert: primim exact ce meritam, pe masura ostenelilor si a rabdarii noastre. Daca vrem sa ne mantuim (iar noi se presupune ca vrem), trebuie sa avem indelunga rabdare, iar mila lui Dumnezeu nu se va lasa mult asteptata. Da, genul acesta de exploatare va dura un an, sau 5, sau 15, dar la capatul ostenelilor fara de cartire va veni incununarea rabdarii. Am constatat asta de foarte multe ori la cei din jur, ca sa inteleg ca Dumnezeu lucreaza la mantuirea fiecaruia si nu ramane nimanui dator. Nenorocirea este ca, lamentarile noastre necontenite nu fac decat sa amane la nesfarsit momentul rasplatirii pentru propria osteneala...