Avort - pro sau contra?

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Omenește, da. Și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte dacă nu putem fi mai mult decât oameni (măcar de n-am coborî mai jos de atât, cum se întâmplă adesea când e vorba de a omorî); că nu putem să răsplătim răului cu bine, așa cum ne învață El. Așa cum e dumnezeiește, iar nu natural.

Dar ăsta ar fi un subiect diferit, pentru că situațiile pe care le descrii mai jos nu presupun uciderea unui prunc fără nicio putere de a se apăra și care ne „agresează” doar pentru că îndrăznește să existe; ca urmare a faptelor noastre, totuși.

[Mihnea Dragomir]

Pe acest topic, dar si cu orice alt prilej in care vine vorba de legitimitatea avortului, citesc si aud ca argument situatia in care continuarea sarcinii ar pune in primejdie viata mamei. Cei care invoca asemenea posibilitate au discursul setat pe schema: "In general vorbind, avortul este ilegitim moral. Daaaar, daca a nu recurge la avort ar insemna moartea mamei, atunci avortul devine legitim".

Obiectez. Obiectez cu faptele. Nu am intelnit niciodata, in 30 de ani de cariera, vreun caz in care neefectuarea avortului ar fi dus la moartea mamei. Nici nu am auzit de astfel de cazuri. Si atunci ma intreb: de unde vin asemenea idei ? Sa fie "constructii medicale teoretice" in lipsa de spete reale ? De fapt, cine a auzit, in anturajul sau, de astfel de cazuri este invitat sa le descrie. Subiectul ma intereseaza mult. Multumesc.

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca exista porunca Sa nu ucizi!

Dar sunt cazuri extreme, in care omeneste vorbind, este foarte greu sau imposibil sa nu ucizi!

Aceste cazuri ar fi

.

Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu ne gasim in cazurile respective.

[sophia]

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

A gasit Sohia solutia: eutanasia.

Sa nu uitam ca mai exista si alcoolici, someri, batrani, bolnavi cronici, oare cat de mult putem lungi lista cu candidati?

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea.

Te-ai interesat, in prealabil, daca nu cumva pe forum sunt destui oameni care "au trecut prin situatii din astea"?
Uite, eu cred ca sunt cativa.
Dar tu te astepti probabil ca, daca au trecut, sa se centreze numai pe lamentatii/vaicareli/jelanii. Eventual proteste, reprosuri, recomandari istete, schimbari revolutionare etc.
Oare ce insemna, de fapt, pentru tine ca "au trecut"?
Cunoscindu-ti deja logica, inseamna, desigur, aceeasi contradictie ca de obicei, pe care o cultivi cu seninatate: anume ca, de fapt, n-au trecut.
Dar nu toti oamenii sunt ca tine, sophia.... Poate ar fi interesant si folositor sa iti largesti un pic rama de la ochelari. Sau sa ii dai jos, de-a binelea.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Mihnea, eu am citit in presa despre cazuri extreme in care se punea cumva problema de a face o alegere, un sacrificiu.
Exista situatii in care de ex. o femeie sufera de o boala grava si trebuie sa fie tratata si ea este insarcinata ( de ex. chemioterapii etc.), sau apar alte probleme grave.
In general in astfel de cazuri mamele se sacrifica. Uneori totul se termina cu happy-end, desi sincer nu inteleg cum, cand o mama (si medicii) isi face problema cand este insarcinata, si pentru o aspirina.
Nu sunt medic si m-ar interesa si pe mine sa stiu cum sunt tratate mamele in acest caz. Cum se iau deciziile?

Eu stiu in schimb multi medici care fac anumite recomandari. Este de datoria lor.
Pana la urma mama decide si sunt convinsa ca decizia aia nu se ia usor.
Nici o mama pe lumea asta n-ar vrea sa renunte la copil.
Dar parintii (ca si tatii sunt implicati acolo) sunt absolut singuri in fata unei decizii de viata si de moarte. Cine le garanteaza pentru viitorul copilului, al lor etc.?
Cine ii ajuta? Cine ii sfatuieste concret?
N-am auzit de nici o consiliere de acest fel, fie ea prin psiholog sau alti competenti.
Este o raspundere. Cine si-o asuma? Oare preotul isi asuma asa o raspundere cand sfatuieste in asa o situatie?
Eu cred ca numai mama isi ia raspunderea, numai ea decide. Pentru ea si copilul ei. In multe situatii: de a pastra un copil, de a-l da in adoptie, sau la un camin, sau, sau.
Pe hartie medicii scriu ceea ce stiu ei din meseria lor.
Sunt datori sa-ti spuna riscurile.
Fiecare gravida are de facut anumite investigatii pentru a determina riscul anumitor boli: rubeola, hepatita, HIV, si nu mai stiu ce.
Pentru ce?

In general cred ca trebuie analizat fiecare caz in parte si sfatuit si ajutat concret de oameni competenti.
Aici vad ca aruncam pe toti in aceeasi oala si...le dam foc. Nu e normal.
Si parintii sunt tot oameni si pot avea insisi probleme mari.

Nu pot sa nu ma gandesc la cei care lasa oameni sa moare pentru ca nu permit medicului sa intervina cu tratament (de ex. transfuzii de sange)...

Nimeni nu doreste avortul! Toti isi doresc familii normale si sanatoase.
Si nu e vorba, asa cum scriu unii in bataie de joc, ca altii au o parere prea buna despre ei, ci dimpotriva.
E vorba de o responsabilitate. Si aia vine de cand iei decizia sa ai relatii care se pot incununa cu un copil.
Dar...exista camine de copii orfani, sau cu handicapuri, copii ai strazii, etc.

Eu mi-as dori sa vina sa scrie aici si unii care au trecut prin situatii din astea. Nu numai cei care nu au probleme si au copii si sanatosi si cei mai cei. Vad ca aia se inghesuie aici sa dea sfaturi.

A fost candva aici o femeie amarata cu o fata care s-a chinuit si a si murit. Atunci sa fii citit ce era in familia aia.
Aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15080

Depinde de oameni, dumneata Sophia in general esti axata pe experiente mai lugubre,negre,nefericite si deprimante.
Eu am intalnit mai multe marturii fericite pe internet ,a unor mame crestine care au avut de ales intre avort si "nu-stiu-ce-complicatii"...
Stii ce au facut prima oara?cred ca au plans,s-au vaicarit vreme de un minut dar in secunda urmatoare si-au luat picioarele in spate si duse au fost la vreo biserica ,manastire sau mormant cu moaste sa se roage fierbinte sa faca Domnul la un fel,sa iasa bine incat sa nu fie puse situatia sa renunte la copil.

Si lucrurile au iesit bine,drept urmare ca au nascut in regula si au facut cunoscut si ajutorul Domnului.
Credinta lor a fost mare!

Cunoastem cazul fetei. Nu este singura bolnava din lume,intr-o familie.
Crestinii nu sunt neaparat absolviti de boala,batranete si neplaceri. Se pare ca de la Adam incoace toti ne chinuim si apoi murim...
Iar asta ar insemna o tragedie daca nu ar fi existat viata vesnica;daca gandim cu mintea unui ateu ca totul se intampla in viata asta si apoi ne inghite neantul in care nu mai suntem nimic,atunci da,punem toatele mizele pe viata asta de parca ea ar fi tot ce mai avem!
In alte cuvinte ,nu conteaza ce greutati avem si cum le depasim,cu ce atitudine! Unii cu gandul de slava la Dumnezeu,altii cu ganduri de hula

Suferinta ,durerea fizica si emotionala isi are rostul ei-se vede- in calirea omului,in pregatirea lui viitoare.

[Yasmina]

Eu una,am fost programata pt avort si chiar daca viata a fost EXTREM de grea,intai fara tata,apoi fara mama-pt ca ani buni am fost crescuta de nasii de botez, chiar si asa nu mi-as fi inchipuit cum ar fi fost sa nu cunosc lumea asta cu bune si rele,sa nu-l cunosc pe Dumnezeu ,sa nu am experintele mele de om...??

Mai rau a fost sa traiesc printre rude de genul acelora care ma considerau un angajament inutil, o conserva legata de coada pisicii; ei ar fi vrut ca mama sa faca avort si sa traiasca "fericita"si "linistita",comfortabil ,fara rezultatul concret al unui cuplu proaspat despartit. Ce se mai alegea de ea ,o mama singura cu un copil?

Idea este ca nu am murit de pe urma greutatilor ,nici mama nici eu.
Sunt si oameni buni care ajuta o mama singura,unii cu timpul,altii cu lucrurile materiale,altii cu sprijinul moral si o vorba buna.
Iar prin oameni lucreaza Dumnezeu ,ca doara nu o sa ne punem la nadejdea oamenilor?

[Iorest]

.................................................. ..............

[Florinvs]

Intradevar, cazurile in care o sarcina si o nastere poate decurge prost (dar o sarcina care sa puna realmente in pericol viata acelei femei este- asa cum a spus colegul Mihnea- mai greu de crezut sa se intample), sunt generate de obicei de

-Malpraxis din partea personalului medical (generat uneori din indolenta, neatentie, sau din pacate in cazul situatiei din Romania, din cauza ca femeia respectiva sau familia ei nu a avut de unde sa dea spaga)

-In cazul unor tari sau regiuni subdezvoltate (un coleg a aminitit de Sahara africana sau de favela braziliana), ori a unor tari macinate de razboaie civile, de lipsa conditiilor elementare pentru asistenta medicala

-Din cauza unor vicii grave a femeii respective (consum de droguri, alcoolism, etc).