O provocare la gandire...

[Alexandr_Bazil]

Toti useri de aici par sa se bazeze puternic pe conceptele de bine si rau, se afunda adanc, ignorand de multe ori ideea de "punct de vedere" sau "perceptie". Eu am sa urc un nivel mai sus de problemele de perceptie a unor notiuni cum ar fi binele si raul, divinitatea, etc. si lansez o provocare pentru oricine poate sa ma contrazica(cu argumentele de rigoare bineinteles)

"Avand in vedere ca existenta noastra se bazeaza strict pe perceptia noastra, este imposibil sa afirmam cu certitudine absoluta ca noi existam."

Pentru a elimina orice neclaritate, fraza sustine urmatoarea idee: noi sustinem ca suntem fiinte reale doar pentru ca noi percepem in acest mod realitatea din jurul nostru. Dar perceptia nu este un lucru sigur, si este condamnata la subiectivitate. O minte antrenata(sau bolnava) poate percepe universul intr-un mod profund diferit...dar nu are neaparat dreptate. La fel orice "adevar" bazat pe perceptie nu este neaparat o realitate, dar nici nu e neaparat un fals.

Provocarea mea este urmatoarea: demonstrati ca putem afirma cu certitudine ca noi, si universul din jurul nostru, intradevar exista.

Chiar daca nu reuseste nimeni(eu pana acum nu am reusit sa infirm aceasta idee),exercitiul de gandire este, in opinia mea, benefic.

(Am mai facut o referire vaga undeva la problema perceptiei, dar am zis sa elaboram)

[ARHANGHELUL]

Faptul ca existam nu trebuie demonstrat se vede.
Cu perceptia e alceva ,depinde de gradul de evolutie a fecarui om.

[Alexandr_Bazil]

Tocmai asta spuneam..."se vede"...asta inseamna de fapt noi vedem realitatea asa. Ea nu este neaparat ceea ce pare. Noi percepem luna ca fiind o sursa de lumina, ceea ce dpdv stiintific este fals. Noi nu suntem capabili sa percepem anumiti stimuli pe care alte fiinte le simt fara sa aiba probleme. Si astea sunt doar exemple la nivel senzorial. Noi percepem durerea ca fiind ceva neplacut, dar sunt oameni pentru care durerea fizica provoaca placere psihica(masochisti). Schizofrenicii spre exemplu percep lumea foarte diferit de noi. Intradevar datorita conditiei lor mintale, dar demonstreaza ca nu toti vad la fel realitatea.

[catalinped]

interesant.Este adevarata fraza pana la un anumit punct adica este posibil sa si afirmam cu certitudine absoluta ca noi existam.Si pentru ca exact pe acelasi subiect exista o expunere cu argumente frumos expuse iti dau mai jos unde gasesti argumentatia numai sa ai rabdare sa citesti pana la capat.
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA151_7/GA7_Cap1.html

[sovidiu]

"Avand in vedere ca existenta noastra se bazeaza strict pe perceptia noastra, este imposibil sa afirmam cu certitudine absoluta ca noi existam."

poi nici nu existam. ca sa existam trebuie sa fim siguri. ca sa fim siguri trebuie sa existam. Q.E.D.
ba existam. ca sa nu existam trebuie sa fim siguri. ca sa fim siguri trebuie sa existam. deci rezulta ca nu existam. QED ; Ambele leme sunt valabile.
Si atunci, cum putem demonstra ca demonstratzia demonstraza ce vrea ea si nicidecum ca noi am exista, fiindca doar daca existam suntem siguri ca putem demonstra cate ceva QEDEN :)

[Alexandr_Bazil]

As vrea sa stiu ce am omis...am citit textul cu atentie...cu toate astea nu am gasit nici un argument solid care sa infirme ipoteza noastra. E un joc de cuvinte interesant..si desi accept ca exist(de dragul obisnuintei), a fost ideea care m-a introdus in terenul accidentat al gandirii raportate la "Poate".

[ory]

Daca existam sau nu existam....asta da provocare!Mi se pare cunoscuta aceasta abordare a perceptiei,deci este una care framanta oamenii de stiinta,ce sa facem cu mintile noastre "infime",adica infime le facem noi,ele au aceiasi putere de perceptie si creeare ca si geniile,trebuie sa le descoperim si constientizam,doar.
deci,daca existam sau nu?!!........pana acum se punea problema daca exista ceva dincolo de noi,in nefiinta,sau daca exista ceva pe Luna,sau pe Marte,acum acestea sunt la baie,am ajuns sa cercetam,daca cercetarea noastra in orice domeniu,exista de fapt.Istoria este singura care ne poate potoli aceasta curiozitate,dar daca nici ea n-a existat,ce facem?Cat mai continuam sa nu existam in existenta la nivel de perceptie?
Celulele creierului sunt hranite de proteine si aminoacizi,oxigenul isi face si el turul obisnuit,si de-acolo pornesc perceptiile,la nivel de individ,acum depinde cat de bine este alimentat acest alternator al organismului.Dar suntem atat de diferiti incat ma-ntreb,ce rol mai au aceleasi proteine si substante care hraneste acelasi gen de creier?Si-atunci de unde vin perceptiile,din exterior?oare?
Uau ce tocanita am facut?...asta mi-a dictat puterea mea de perceptie!,dar tot nu m-am ridicat din stadiul de existenta,spre cel de inexistenta,deci exist!
Intra-devar daca privim per ansamblu,lumea care este atat de desamblata,vedem ca bogatia si saracia ajung la un moment dat intr-un punct in care sunt identice,adica nule,asa se-ntampla si cu dragostea si ura...cam la acestea se rezuma omenirea.
In consecinta,nu existam per ansamblu,ci individual,si deci,perceptia ne e proprie si-n fiecare dintre noi exista o lume diferita,o lume necunoscuta.

[ory]

Pentru poporul roman sintagma este,"indur,deci exist!",pentru parlamentari;"fur,deci exist!",pentru credinciosi;"ma rog,deci exist!",pentru japonezi;"muncesc,deci exist!",pentru alcoolici;"beau,deci exist!"...samd,deci pana la urma existenta imbraca forme diferite,in functie de atatea trasaturi sociale.Si daca existenta "calitatilor"acestora este de fapt inexistenta,atunci nu trebuie sa-si mai faca probleme nimeni.....

[Alexandr_Bazil]

Sa mai adaug ceva:avand in vedere definitia noastra asupra existentei, noi existam, chiar daca am fi doar ideiile unei alte fapturi(o teorie...cam bizara), noi tot existam. In schimb aici provocarea tine de realitatea noastra. Si omuletii dintr-un joc virtual exista sub forma de date digitale, si sub forma de idei, dar ei nu sunt neparat reali...sunt in fond doar niste fabulatii ale unei minti...
Acum unii s-ar putea gandii care ar fi scopul unei asemenea intrebari. Dincolo de exercitiul de imaginatie, are si o aplicatie:avand in vedere ca noi nu putem afirma ce este real si ce nu, ne deschide pentru prima oara ochii la posibilitati ce le credeam imposibile.

[Annamarria]

Dar daca o sa-ti demonstreze cineva in mod perfect si logic ca nu existi, o sa-l crezi?
Oricum, cred ca nu putem raspunde la intrebarile tale pentru ca omului ii scapa esenta propriei persoane, numai Dumnezeu o cunoaste. Dupa parerea mea nu e "Gandesc deci exist" ci "Exist, deci exist". Adica e ceva ce nu se poate demonstra. E acolo si gata.