Ce este sufletul?

"Va spun ca pentru orce cuvint desert,pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si tot din cuvintele tale vei fi osindit"-Sfintul Apostol si Evanghelist Matei XII-36.37

Cred ca sufletul este acea parte din noi care cauta mereu pe Dumnezeu si atunci cind l-a gasit vrea sa fie cu El in veci.

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Cred ca sufletul este acea parte din noi care cauta mereu pe Dumnezeu si atunci cind l-a gasit vrea sa fie cu El in veci.

In conditiile acestea, pe pamant exista extrem de putini oameni cu suflet.

Din experienta proprie stiu ca exista oameni care cauta zilnic paine...
Asta e realitatea si nu trebuie nici s-o ocolim nici s-o ignoram...

Dumnezeu a conlucrat cu parintii nostri si ne-a daruit sufletul, ca sa fim fiinte vii şi doreste ca sufletul nostru sa se intoarca la El, dar ne-a lasat posibilitatea de a alege: calea ingusta care duce la mantuire sau calea cea larga a pacatelor care ne duce la pierzare.

In timpul vietii, fiecare dintre noi, dupa modul cum alege sa-si poarte crucea suferinţelor, opteaza pentru o cale sau alta. Daca optam pentru calea cea ingusta, atunci sufletul nostru poate deveni o particica de dumnezeire. Dimpotriva, daca ne punem in slujba celui rau, atunci sufletul nostru se innegreste si se face parte si o unealta a celui rau.

Am citit undeva ca in functie de lupta pe care o purtam pentru mantuire, sufletele noastre isi pot schimba culoarea. La moarte, ingerii stiu exact unde ne este locul dupa culoarea pe care o are sufletul nostru. Noi, insa nu o putem vedea cu ochii trupesti. Unii sfinti ne-au lasat marturii despre lumea nevazuta.

In cartea Mantuirea pacatosilor exista doua astfel de marturii: una care se refera la frumusetea Raiului si alta care marturiseste despre muncile celor din iad.

,,Lumea asta e asemenea unui avion, care,sigur, se va prabusi cand i se va termina carburantul. Singura scapare este sa sari cu o parasuta pe care nu stii sa o folosesti. Pana jos tebuie sa inveti sa o deschizi, trebuie sa-ti invii sufletul pentru Hristos, altfel, mori." (Sfantul Lavrentie de Cernigov, Viata..., p. 3) Dumnezeu sa ne ajute sa inviem in Hristos!

[sofiaiuga]

sufletul omului nu poate via fara DUHUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE IN EL .Cine acorda importanta acestui DUH este un suflet viu ,iar cine alearga numai dupa comoditatile acestei vieti poate sa fie un suflet mort ,pt credinta crestina mort ,si atunci in el se cuibaresc toate necuratiile.

[alynnna]

Sufletul este casa Lui Hristos in noi. :)

[mina94]

Daca as avea suflet a-si sti sa iubesc totul in jurulmeu...
Daca as avea suflet nu as judeca pe nimeni....
Daca as avea suflet as vedea ca de fapt toti oameni ma iubesc....
Daca as avea suflet nu as birfii....
Daca as avea suflet nu as dormi ci m-as ruga neincetat....
Dar nu am suflet....sint un om rau care birfeste,judeca,uraste,dorme neincetat......iertati-ma de veti putea....

[C-tin]

În prealabil postat de silverstar

Mi-a placut ce-ai povestit. Impresionant. Ar trebui ca cei care au trecut prin experiente asemanatoare, sa le povesteasca.
Cred ca ar trebui sa se termine cu mitul ca numai cainii si pisicile au sentimente si suflet. Tot ce exista pe lume are un suflet care trebuie descoperit. Numai ca trebuie sa iubesti foarte mult ca sa "vezi" sufletul unei flori, pasari sau copac...

Intresanta relatare! Dar sa nu facem confuzie intre suflet si duh!
Doar omul are si suflet si trup duhovnicesc, celelalte vietuitoare au doar duh de viata.

[Dacian]

Pt ca vad ca se vorbeste despre suflet! ...sa va relatez aici o intamplare mai veche - neobisnuita! Sper sa reusesc sa gasesc cuvintele potrivite!

Intr-o noapte in somn am simtit cum brusc am iesit din trup. Nu eram cu trupul eteric (duhovnicesc) ci cu cel astral (sufletul).
Deci, am iesit Iesirea a fos asa de rapida ca n-am apucat sa vad nimic,decat intuneric. Dupa acel intuneric am trecut ca printr-un zid despartitor in spatele careia m-am aflat intr-o zona cu un tziuit atat de strident si de nesuferit ca simteam, numai ca m-ar fi inebunit, dar ca mi-ar fi putut plesni creierii daca aveam capul material atunci. Asa de rau era! Aveam senzatia ca vreau sa-mi prind capul si urechile intre palme ca sa estompez sunetul acela nesuferit. Si cu o astfel de senzatie am trecut de zona asta intr-o alta lipsita de acel sunet strident. In care nu mai inaintam asa repede. Si mi-am dat seama de forma pe care o aveam. Eram o sfera cam de 40/60cm galbena ca un mic soare. Si atata cata lumina se emana din sfera asta care eram atunci, am putut vedea un pic in jurul meu! O imagine gri densa! Vedeam doar pana la distanta la care emanam lumina. Vre-o 5-6metri. Dar asta nu era nimic! In comparatie cu ceea ce simteam. Eram intr-un ocean de boala, durere, de chin, de suferinta, manie, furie, ura. Toate sentimetele astea negative formau la un loc amalgam cu o presiune diabolica. Dar totul era in afara si presa asupra mea! In jurul meu pe o raza de jumatate de metru ceva vibrant care pornea din interiorul sferei. Nu era altceva decat credinta care se manifesta aici ca o entitate vie, un scut protector. Si ma fortam teribil sa stau tare contra prsiuniii aceleai diabolesti. Am presimtit ca eram in iad! Nu putea fi altceva. Si nici n-am gandit bine asta ca apoi dintr-o data am simtit ca in jurul meu ca isi facusera prezenta niste fiinte. Erau ca niste norisori laptosi inchisi la culoare si foarte fioroase prin ceea ce puteau emana. Draci! Si m-au inconjurat cu o placere rautacioasa. Ca numar, atat cat reuseam sa simt in preajma mea, sa fi fost pana la 10 fiinte. Dar banuiesc ca dincolo de raza pe care o puteam percepe sa fi fost mult mai multe. Si odata inconjurat n-am mai avut putinta de miscare proprie. Ca ma trageau de colo-colo, ca pe o minge in bataie de joc. Si in acest timp am simtit ca sfera care eram, era legata de un fir elastic, ca ma trageau dracii de colo colo si nu se rupea, si firul ducea undeva departe ca nu -i simteam capatul dar simteam legatura foarte bine. Era tot credinta! Un fir de credinta cum ca as fi fost legat de Maica Domnului. Si aveau dracii atata indrazneala incat simteam cum intrau in propriul meu trup -sfera. Impingeau dracii in mine ca intr-un balon sa-l sparga! Si nu reuseau, ca eu credeam cu tarie ca Maica Domnului e la capatul firului. Apoi deodata mi-am auzit propria voce! Era vocea mea, dar nu eram eu cel care o rosteam, ori o gandeam. Era vocea mea distorsionata foarte hidos si batjocoritor. Cu vocea mea se rostea cuvinte de batjocura la adresa Maicii Domnului. Si eu eram ingrozit ca nu aveam putinta si stapanire asupra propriilor mele simturi. Continuam sa ma tin tare de acel fir de credinta la capatul careia eu credeam ca e Maica Domului. Si apoi tot acea voce hidoasa, m-a interpelat. -Esti sigur ca la celalat capat e Maica Domnului? Dupa care am auzit un ranjet hidos; -Satan este!, -Satan este! Buimacit de o asa replica, am ezitat un pic, am ezitat ca sa gandesc daca nu cumva au dreptate. Si ezitarea mea de-o clipa a facut sa-mi cada tot scutul acela pe care il simteam vibrand in jurul meu. Ce a urmat n-am cuvinte sa descriu! Norii aceea laptasi care doar ma impungeau din afara, acum erau ca si cum bagasera mana inauntrul meu tinandu-mi cu forta toate simturile si vointa. Erau stapani pe mine! Imi era o frica teribila dar cred ca n-am apucat sa deznadajduiesc prea mult ca deodata (cineva??) cu o smucitura m-a smuls dintre draci aceia si din zbor am vazut ca ma indreptam spre un punct luminos. Zburam infricosat si grabnic sa ies din iad, mai ales ca simteam ca ma intorc inapoi. Nu stiu daca am trecut tot prin zona cu tziuituri nesuferite, ca la intoarcere nu le-am mai simtit, ori poate acel cineva/ceva care m-a smuls dintre draci mi-a oferit protectie ca sa nu le mai simt??
Daca iesirea din trup s-a facut ff repede, intoarcerea in trupul material mi-am vazut-o si simtit-o insa foarte clar!
Eu-sfera am iesit prin podeaua apartamentului din propriul dormitor. Si desi in dormitor era intuneric, la lumina proprie mi-am recunoscut patul, cadrul metalic al patului. L-am inconjurat dinspre picioare spre cap. Cand am ajuns la nivel cu patul mi-am vazut rapid trupul intins in pat! Si eu-sfera infricosat cum eram din iad, am ajuns in dreptul capului material si acolo mi-am luat locul, pe perna! Apoi am avut un gand strasnic de puternic, pornit din sfera luminoasa catre trupul material:-Trezeste-te si apara-ma! Am simtit cum de la cap se activeaza trupul eteric/duhovnicesc. l-am vazut dublandul pe cel material (asta mi l-am vazut mai des) si e de un albastru fluorescent. Dupa care am simtit o mare caldura intre omoplati raspandita in tot organismul. Din momemtul asta am simtit furnicaturi in membre, semn ca se dezmorteau, ca si cand sangele era pus iarasi in miscare, temperatura se refacu la normal si asta foarte repede. Nu stiu sigur cat timp a durat toata tarasenia asta. Am simtit doar ca unele lucruri imi erau lasate sa le pricem altele nu. Dupa ce m-am trezit mai simteam inca spaima din iad, dar intrand in rugaciune, foarte repede pogara peste mine o boare linistitoare redandu-mi pacea si linstea interioara, ca si cand nimic nu se intamplase.

Mai tarziu mi-am dat seama ca zona cu acel tziut stident ar fi posibil sa fie ceva ca o bariera de siguranta a iadului. Prin care nici sa nu se poata intra, dar nici sa nu se poata iesi. Despre acest fel de tziuituri, ori frecventze sonore la nivel mental, doar pavel corut a mai scris prin cartile lui "fanteziste" . Era vorba acolo de unii care cautau comorile dacilor, sau ale lui Zamolxe. Si intr-o pestera n-au mai putut sa inainteze de o astfel de bariera sonora, care era dupa relatarea lui cam de aceeasi natura, adica asa urate ca le plesnea mintea si mureau pe loc.

Deci concluzia este ca omul este constituit din trei trupuri (treimea cea sfanta); material / eteric(duh) / astral(suflet)
Corpul eteric sau duhovnicesc dupa cum am spus mai sus este de un albastru transparent-fluorescent si poate fi de marimea si de forma trupului material sau mai restrans, in functie de nivelul duhovnicesc.
Corpul astral sau sufletul este de forma unei sfere, ca si un mic soare. Acesta e simbolizat pe icoanele ortodoxe drept aura din jurul capului sfintilor.

Prin ultimul, prin suflet adica ne inrudim cu Tatal Nostru.
Prin trupul duhovnicesc cu Duhul Sfant
Iar primele doua se manifesta in Fiul-OM cu trup material, dar constient de natura sa divina!

[Dacian]

Am uitat sa adaug, sa NU CARE CUMVA SA VA DORITI ASTFEL DE EXPERIENTE !!!
Caci altfel aveti de-a face cu dracii!
Acestea sunt etape/experiente primite, nicidecum cerute!