Dar cind suntem iesiti din Biserica

[andreicozia]

Ce facem?
Cum privim lumea?
Cit timp se mai manifesta in voi "persoana" care sunteti in interiorul Bisericii, 1 minut, 5 - 10, o ora?.
Ce putem face ca sa prelungim viata acestei persoane?

De ce anume depinde aceasta prelungire a starii de duhovnicie din biserica?
De mijloacele de transport pe care le folosim? masina personala, un tramvai prafuit sau mersul pe jos?
De ceea ce intilnim pe drum, liniste , pace, sau scandaluri in piata, Media, TV?
De cartierul unde locuim?
De ceea ce NE ASTEPATA ACASA?...bune, rele?

[iustin10]

Foarte inspirata si reala postarea ta(cel putin pt mine)
Si eu ies insufletit din Biserica,dar treptat ,nu stiu ce saa fac ,si dupa vreo jumatate de ora(daca tot a venit timpul de cronometrat) acel sentiment frumos se pierde.
Am crezut ca re-intrarea in familie,cand ajung acasa e pricina.Dar si daca eram singur acas,la fel se intampla.
Probabil caa rugaciunea ar trebui sa fie starea de continuitate fireasca a slujbei de la Biserica.Dar intrevine viata cu micile ei placeri,micile atractii,masa de pranz,odihna,si se pierded complet toata aceea stare minunata care ai avut-o la iesirea din Biserica.
Fara sa dau solutii,prelungesc si eu intrebarea ta andrei:cum am putea prelungi acea stare minunata si aprinsa cu care plecam de la Biserica?
Oh de ar da cineva sfaturi concrete,plecate de la viata fiecaaruia,de la intelegerea celuilalt,si nu sfaturi generale,care poate le stim toti,dar nu stim concret cum sa le infaptuim...

[carmina]

În prealabil postat de andreicozia

Ce facem?
Cum privim lumea?
Cit timp se mai manifesta in voi "persoana" care sunteti in interiorul Bisericii, 1 minut, 5 - 10, o ora?.
Ce putem face ca sa prelungim viata acestei persoane?

De ce anume depinde aceasta prelungire a starii de duhovnicie din biserica?
De mijloacele de transport pe care le folosim? masina personala, un tramvai prafuit sau mersul pe jos?
De ceea ce intilnim pe drum, liniste , pace, sau scandaluri in piata, Media, TV?
De cartierul unde locuim?
De ceea ce NE ASTEPATA ACASA?...bune, rele?

Cred ca un raspuns se poate afla aici:

"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal, si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

Ps: fireste, tramvaiul spre casa va ramane acelasi, prafuit, dar prin geamurile lui vei vedea soarele stralucind si te vei bucura in sufletul tau. Atunci cand vei putea sa duci si celor de acasa ceva din bucuria pe care ai trait-o la Liturghia care tocmai s-a incheiat, atunci vei putea spune ca stii in sufletul tau ce trebuie sa faci mai departe.

[carmina]

Mie imi plac cuvintele parintelui Justin:

“Este har…

• sa iubesti fara sa fii iubit…
• sa slujesti fara sa fii pretuit…
• sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
• sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
• sa ierti fara sa fii iertat…
• sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
• sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
• sa crezi, desi nu vezi fata in fata…
• sa crezi, desi nu esti deplin lamurit…
• sa investesti cladind fara sperante…
• sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
• sa vorbesti de dragul adevarului…
• sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
• totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…

LUPTA-TE, SUFLETE, CA SA PRIMESTI ACEST HAR ! “

care trec prin cenusiul existentei aducand speranta in multe inimi.

[Iubirea]

În prealabil postat de andreicozia

Ce facem?
Cum privim lumea?
Cit timp se mai manifesta in voi "persoana" care sunteti in interiorul Bisericii, 1 minut, 5 - 10, o ora?.
Ce putem face ca sa prelungim viata acestei persoane?

De ce anume depinde aceasta prelungire a starii de duhovnicie din biserica?
De mijloacele de transport pe care le folosim? masina personala, un tramvai prafuit sau mersul pe jos?
De ceea ce intilnim pe drum, liniste , pace, sau scandaluri in piata, Media, TV?
De cartierul unde locuim?
De ceea ce NE ASTEPATA ACASA?...bune, rele?

Am citit si am meditat putin la intrebarile tale...
Intr-un fel e normal sa nu ai aceeasi stare in afara bisericii asa cum ai in biserica. Acelasi lucru il spun si despre casa ta, nicaieri nu te simti ca acasa la tine. La fel spun si despre iubire, intr-un fel iubesti familia, intr-un fel iubesti vecinii, colegii..etc.
Doar cel care a ajuns la un anumit nivel de lucrare cu el poate fi acelasi permanent si oriunde, dar credinciosul de rand nu are cum. Mediul iti ofera starea...mai ales atunci cand mai ai mult de lucru cu tine.

[Marius22]

Este normal sa se intample astfel deoarece in biserica traim o stare de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii mai intensa decat in afara ei. Biserica si lumea ne pun inainte perspective diametral opuse: in biserica auzim "toata grija cea lumeasca sa o lepadam', in timp ce viata in afara bisericii a devenit o continua preocupare cu grijile de tot felul. Aceste griji, mai marunte sau mai mari, pe care atunci cand mergem la slujbe le lasam la usa bisericii, dupa ce parasim biserica pentru a ne intoarce la casele noastre, luam din nou povara acestora pe umeri.

In timpul slujbelor, si, in special in cadrul Sfintei Liturghii, suntem chemati la a deveni un singur trup, Trupul lui Hristos. De aceea, duhovnicii ne recomanda sa nu neglijam prezenta la sfintele slujbe, sa nu neglijam harul pe care il primim de la Dumnezeu participand la acestea.

Harul acesta ne este necesar atat de mult in lupta cu pacatele si grijile de care ne lovim in lume. Mai mult, acest har ne este necesar pentru a constientiza faptul ca noi insine suntem "temple ale Duhului Sfant", in care se poate savarsi, indiferent de timp si loc, "Liturghia de dupa Litrurghie".

[Rodica50]

Cred ca trebuie sa pastram calea de mijloc.

[Erethorn]

Din Biserica nu iesim niciodata, decat prin apostazie.

Asta ar trebui sa ne amintim.

biserica este o cladire, chiar daca adaposteste icoane, moaste si Preasfantul Trup si Sange, este doar o cladire, care azi e, maine nu-i.

Dar atunci cand iesim din biserica de lemn sau zid, dupa impartasanie, Il purtam pe Hristos in noi, in lumea de afara, devenim, in sensul cel mai propriu al cuvantului, hristofori, tabernacole vii, iar Biserica nu o parasim.

Biserica se afla acolo unde ne aflam si noi. La birou, in tramvai, la meci, in pat, la berarie, pe camp, pe bulevard, la mall, la librarie.

Iar prin felul in care alegem sa ne comportam, dam marturie despre Biserica.

Intr-o intersectie unde toti soferii crestini se claxoneaza si injura, Biserica e urata, manjita.

Pe o strada unde toti crestinii dau fuga sa ajute la stingerea unui incendiu, fara sa intrebe mai intai a cui casa arde, Biserica e frumoasa.

Marius, acele griji pe care le purtam pe umeri sunt crucea de care vorbea Mantuitorul. In Biserica asa trebuie sa umblam, cu Crucea "la purtator" (pe umeri, nu neaparat la gat).

[MariS_]

Din Biserica s-ar cuveni sa iesim cu Cuvantul Mantuitorului in minte,
nu ca si citate la gat, cu Crucea noastra in spate, nu ca si lantisor, si
cu Jertfa Sa in inima noastra, nu in batista ca o pastila de la doctor!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Rodica50

Cred ca trebuie sa pastram calea de mijloc.

Omul Hristos, aşteaptă în fiecare minut din zi şi noapte să fie strigat, iar Biserica , Vitezda noastră , a tuturor, are apele pregătite pentru vindecarea oricărei dureri. Chemarea noastră specială pentru ziua de azi este să ne întrebăm serios , consultând , fireşte, duhovnicii noştri, dacă suntem în Biserică sau în afara ei . Sper din tot sufletul ca şi Andrei, iniţiatorul acestui Topic, să-şi pună cu toată seriozitatea această întrebare ! ( sper să înţeleagă de ce spun astfel ) .