Patriotism & Ortodoxie

[Langu]

În prealabil postat de forfota

Romanica, tara paradoxurilor. Cu multi crestini, dar cu hoti, talhari, criminali, mincinosi, egoisti. Ce paradox!

Vroiai sa spui, cu multi crestini innregistrati in hartoage...

[ovidiu-s]

Sunt usor uimit de ceea ce văd scris aici.
Nimeni nu îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru faptul că l-a adus pe lume în mijlocul acestui neam, asta pentru că nimeni nu alege locul în care se naşte şi originea etnică a sa. Astea sunt unice, date de Dumnezeu şi nu se pot schimba, decât pe hârtie.

Toată lumea se plânge de puţinul ce i l-a oferit ţara, dar nimeni nu spune ce a oferit el ţării în care Dumnezeu l-a adus pe lume!
Şi toată lumea să raportează la lumea occidentală moartă spiritual, dar prosperă economic. Această lume nu are mai mult de un miliard de locuitori, din 7 cât are planeta.
Nimeni nu îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că l-a adus pe lume în România, şi nu în Bangladesh sau Uganda, sau altundeva, asta în condiţiile în care aproape 2 miliarde din populaţia planetei trăiesc cu sub un dolar pe zi şi sute de milioane de oameni suferă de malnutriţie.

Da, într-adevăr marii oameni ai bibliei au fost foarte ataşaţi de neamul lor.
Atât Moise, cât şi Pavel au cerut lui Dumnezeu să le ia Mîntuirea ca să o dea altora, actul suprem de iubire faţă de neam, si sacrificiul maxim pentru aproape.

Exod 32.32 “Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!”
si sf. Pavel:
Romani 9. 4.”Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
3. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup”

Să nu uităm de invocările lui Pavel, in epistola către evrei, cei de un neam cu el,

Evrei 13.7.8 "Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa."

Niciunde Biblia nu propovăduieşte emigrarea pentru a căuta bunăstarea acestei lumi. Ci dimpotrivă, apostolii vedeau înstrăinarea de neam ca pe o cruce ce trebuie purtată în slujba mântuirii celorlalte neamuri.

2 Cor 12. 9 "Domnul mi-a spus"Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare."

Evrei 12.6 ""Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".

Iată ce spun apostolii despre bunăstarea lumească:

1 Cor. 7 "29 Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece."

Nu trebuie nici să îi invidiem aşadar pe cei cărora li s-a dat să trăiască în societăţi mai prospere pentru că "celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere".

Psalmi 16.14 "Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor."
Proverbe 23.17 "Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să rămână la frica de Domnul,"