Lupta cu raul nu se va termina cat timp suntem in viata

[Catalin79]

Oare aceasta creatura macabra numita diavol nu poate fi zdrobita? nu poate fi anihilata? Oare suntem obligati unii dintre noi sa vedem masacrul pe care il provoaca, oare suntem obligati sa vedem tot ce IUBIM, familia, prietenii si pe Dumnezeu stigandu-se in cea mai groaznica tortura? Sa-i vedem cum sunt arsi de vi si sa le auzim sufletele strigand dupa o picatura de apa, si nici de aceea sa nu aiba parte, sa-i vedem pe toti cei dragi si pe Dumnezeu cum sunt injunghiati de ghearele raului? Oare cei salbi ca mine in lumea asta pot doar sa planga? Cei slabi nu pot lupta si ei, trebuie sa fie mandri si egoisti?

[florin.oltean75]

"Cel Rau" este necunostinta dinlauntrul omului.

Aceasta necunostinta este intuneric, intunecime in care omul face miscari gresite, se loveste, se raneste si ii raneste si pe ceilalti.

Lupta noastra nu trebuie indreptata impotriva cuiva, ci impotriva necunostintei din noi insine.

Lupta noastra trebuie sa fie un efort de luminare launtrica, de intelegere progresiva a Adevarului si traire nemijlocita a Acestuia.

Daca omul ar fi avut cunostinta dintru inceput nu se amagea pe el insusi si nici nu putea fi amagit.

"Raul" se poate strecura doar acolo unde sunt zone de penumbra, intunecimi ale mintii, acolo unde imaginatia, parerea si indoiala pot incolti in inima omului.

Cel ce cunoaste Adevarul, iL iubeste pentru ca este bunatate nemarginita si pavaza perfecta.

In Adevar omul este ferit de toate primejdiile.

Adevarul este singurul adapost sigur.

Caci doar in Adevar omul devine cu adevarat liber si realizeaza in chipul cel mai profund sensul de "A FI".

,,Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu " (Apostolul Pavel in capitolul VIII din Epistola catre Romani). Si tot el mai spune, in acelasi capitol, ca suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare desi pe noi ne dor, ne afecteaza in aceasta viata, ne lasa urme in suflet, ne ranesc, ne lovesc, ne intristeaza. Toate acestea, in comparatia cu slava care va veni, sunt trecatoare. Acum trecem noi prin ele, atunci vor trece ele definitiv. Ele vor pieri si copii lui Dumnezeu vor ramane, eliberati de ele.

Credinta si nadejde, nu te lasa coplesit de ele, exista taine ale lui Dumnezeu pe care nu le putem intelege pe deplin aici. Dar, cand va veni aceea realitate dumnezeiasca, descrisa profetic in primele sapte versete din capitolul 21 din Apocalipsa, vom intelege mai mult, si bucuria mantuirii iti alina orice durere pe care o resimti acum. Nu esti singurul care se lupta cu asemenea ganduri, dar fiecare pas pe care il faci, fiecare respiratie, gand sau fapta, toate, in fiecare clipa sunt stiute de Dumnezeu. Nu esti singur, nu ai fost niciodata singur. In trecut, cand eram mai tanar si mai nelinistit :) m-am luptat si eu, de multe ori, cu asemenea ganduri. Pe mine m-au ajutat foarte mult versete biblice precum I Petru 5.7 , Psalmul 32.8, Psalmul 31.14, Plangeri 3.22-23, Isaia
41.10 sau Ieremia 32.27.

Dumnezeu sa-ti ajute in tot !